Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 471/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 471
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenta-reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și de recurentul-pârât, împotriva sentinței civile nr. 386/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când a răspuns avocat pentru recurent-pârât care depune delegație de substituire pentru avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că avocat nu are delegație de reprezentare a recurentului-pârât, la acest dosar.
Pune în vedere avocatului ca dl.avocat să depună delegație de reprezentare.
Avocat pentru recurentul-pârât depune întâmpinare în 5 exemplare. Cu privire la delegație, precizează că o va trimite prin fax.
Instanța constată că intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare și a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanața constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor promovate în cauză.
Avocat pentru recurentul-pârât cu privire la citarea acestuia cu mențiunea de a timbra recursul, acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru pentru că înțelege să renunțe la acesta.
Cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă Curtea de Conturi a României, arată că aceasta a invocat faptul că dispozițiile din Contractul colectiv de muncă nu sunt conforme cu dispozițiile Legii 130/1996.
Precizează că instanța de fond nu a verificat validitatea contractului colectiv de muncă, care de altfel a fost înregistrat și aprobat de și ministerul d e resort.
Menționează că nu se aflau într-o situație de excepție, nefiind necesar a semna un contract colectiv de muncă separat de cel existent, întrucât numărul angajaților era mai mic de 21, fiind vorba de 17 angajați. De asemenea, precizează că profesorii nu sunt angajații primăriilor, prin primării trecând doar fondurile către școli. Solicită să se constate că instanța de fond a avut în vedere când a pronunțat sentința recurată toate documentele prezentate, inclusiv contractul colectiv de muncă.
Consideră că susținerile Curții de Conturi a României nu se justifică și solicită respingerea recursului formulat de acesta.
Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor contencios-administrative de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 386/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții Curtea de Conturi a României, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B și intervenienta în nume propriu Autoritatea administrativ - teritorială a comunei -F în contradictoriu cu pârâții și, fiind obligați în solidar pârâții la plata sumei de 7 579 lei reprezentând indemnizații nete achitate în plus primarului și viceprimarului comunei -F, precum și a sumei de 127,11 lei foloase nerealizate de către intervenienta în nume propriu. De asemenea au fost obligați pârâții la plata sumelor de 1 926,51 lei, reprezentând cheltuieli de protocol și reprezentare, a sumei de 29,50 lei foloase nerealizate, precum și la plata sumei de 1 079,90 lei, reprezentând contravaloare 319,5 litri benzină, respectiv de 16,50 lei foloase nerealizate.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca nefondată acțiunea privind obligarea pârâților la plata sumei de 10 422 lei reprezentând contravaloare "ținută decentă" și s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor pârâților în limita prejudiciului de 10 758,52 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut:
Ca urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 la Primăria comunei - F, s-au descoperit o serie de nereguli în activitatea financiar-contabilă pentru care s-a solicitat a se stabili răspunderea civilă delictuală a persoanelor vinovate, conform dispozițiilor art. 71(2) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi republicată și modificată.
Referitor la pct.1 din cerere, s-a solicitat obligarea în solidar a pârâților și la plata sumei de 7.579 lei reprezentând indemnizațiile nete achitate primarului și viceprimarului plus foloase nerealizate în cuantum de 127,11 lei.
Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei - F nr. 43/24.11.2006 (fila 253 vol. I) s-a aprobat acordarea unui spor de dificultate de 50% din indemnizația primarului, ca președinte al comisiei, și viceprimarului ca membru în comisia de aplicare a Legii fondului funciar, conform art. II alin.1 din Legea nr. 263/27.06.2006 și Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Ori, primarul și viceprimarul, conform art. 61(5) din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 2 alin.3 din G nr.9/2005, art. 3 alin.4 și 5 din G nr. 3/2006 și art. 1 din G nr.101/2007, nu au calitatea de salariați, ci dețin funcții de demnitate publică alese, astfel încât sporul de dificultate de 50% prevăzut de art. I pct. 4(2) din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea G nr. 209/2005, a fost acordat în mod nelegal.
Legiuitorul, a reglementat însă acordarea acestui spor atât primarilor cât și viceprimarilor, care desfășoară activitate în comisiile locale de aplicare a Legii fondului funciar, odată cu intrarea în vigoare a G nr. 136/22.12.2006, pentru completarea Legii nr. 263/2006, astfel încât plățile efectuate pentru anul 2006, constituie prejudiciu creat bugetului local al comunei - F, motiv pentru care acest capăt de cerere va fi admis așa cum a fost formulat.
Referitor la capătul 3 al cererii, prin care s-a solicitat obligarea în solidar a pârâților și la plata sumei de 1.926,51 lei reprezentând cheltuieli protocol și reprezentare, la care s-au calculat foloase nerealizate în sumă de 29,50 lei, instanța reține faptul că aceste cheltuieli s-au efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 4(1) din G nr. 80/30.08.2001 modificată, funcția de primar de comună neregăsindu-se în anexa 2, care să poată efectua cheltuieli și acțiuni de protocol.
Ca urmare, în baza art. 10 teza finală din G nr. 80/2001 s-a admis acest capăt de cerere pentru reconstituirea fondurilor aferente articolului bugetar, în vederea recuperării prejudiciului adus bugetului local.
Referitor la pct.3 din acțiune prin care s-a solicitat obligarea în solidar a pârâților și la plata sumei de 1.079,90 lei reprezentând contravaloare a 319,5 litri benzină consumați peste normativul legal stabilit la care s-au calculat foloase nerealizate în cuantum de 16,50 lei, instanța a reținut următoarele:
Organul de control, ca urmare a verificării foilor de parcurs și a -urilor pentru autoturismul primăriei, înmatriculat sub nr. -, condus de primarul a constatat un consum de benzină pentru transporturi efectuate în anul 2006, în cantitate totală de 2719,5 litri, față de 2400 litri anual cât prevede anexa 3 pct. III la OG nr.80/30.08.2001 rezultând astfel un consum peste normativul legal de 319,5 litri.
Instanța nu reținut apărările pârâților conform cărora aceste cheltuieli cu benzina, s-au efectuat în interesul Primăriei, datorită deselor deplasări la B, deoarece nu s-au făcut probe în acest sens.
Ca urmare, instanța reținut că au fost încălcate prevederile anexei 3 la OG nr. 80/30.08.2001, astfel încât va fi admis acest capăt de cerere, pârâții urmând a fi obligați în solidar la plata sumei de 1.079,90 lei, precum și la plata sumei de 16,50 lei reprezentând foloase necuvenite, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998,999 Cod Civil.
În ce privește cel de-al patrulea capăt de cerere s-a solicitat obligarea în solidar a pârâților și la plata sumei de 10.422 lei ce a fost efectuată în vederea achiziționării în anul 2006 unor articole pentru îmbrăcăminte, cu titlu "ținută decentă" și ajutoare de C pentru fiecare salariat la care s-au calculat foloase necuvenite în sumă de 160 lei.
Instanța analizând acest capăt de cerere a constatat că este nefondat pentru următoarele considerente:
" decentă" acordată salariaților Primăriei F s-a efectuat în baza art. 30 alin.11 din Contractul Colectiv de Muncă, iar ajutoarele de sărbători (Paște și C) în baza art. 30 alin.9 tot din Contractul Colectiv de Muncă (fila 160 vol.I), deci drepturile acordate își au izvorul în Contractul Colectiv de munca înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Direcția pentru, Familie si Solidaritate Sociala a Județului B sub nr.1393/12.03.2004.
Intre Sindicatul afiliat la Federația Națională a Sindicatelor din Administrația Publică Locală si reprezentații salariaților si reprezentanții Consiliului Local al comunei F, s-a negociat Contractul Colectiv de Munca, conform procesului verbal înregistrat sub nr.3612/21.11.2005, contract care a fost depus la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială B sub nr. 1393/12.10.2005 și înregistrat sub nr. 1406/21.10.2004 instituție care a efectuat controlul legalității clauzelor negociate, astfel încât clauzele contractului colectiv, au devenit obligatorii potrivit art.7 alin. 2 din Legea nr.130/1996, atât față de părțile contractante, cât si față de alți subiecți de drept, efectele lor fiind opozabile atât față de autoritățile publice cât si față de instanțele judecătorești.
Instanța a mai reținut faptul ca în conformitate cu prevederile art.969 Cod Civil, care consacra principiul libertății contractuale, Contractul Colectiv de Muncă, produce efecte juridice în sensul că devine legea părților, astfel ca executarea acestuia devine obligatorie pentru părți ( art.243 din Legea nr.53/2003 si art. 30 din Legea nr.130/1996) iar potrivit art.41 alin. 5 din Constituție, în conformitate cu care dreptul la negocieri colective si caracterul obligatoriu al convențiilor colective de munca, sunt garantate, intervenienta in interes propriu era obligată să execute prevederile acestui contract colectiv de munca.
De asemenea, instanța a mai reținut faptul ca drepturilor salariale si ajutoarele bănești, au fost acordate salariaților în baza L nr.4/03.02.2006 de aprobare a bugetului local pe anul 2006 și a L nr.17/30.03.2007 prin care s-a aprobat execuția bugetară pe anul 2006, nimic neopunându-se ca în baza autonomiei locale si baza legislației finanțelor publice locale, consiliile locale să susțină cuprinderea si aprobarea in bugetele locale a fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de munca (art.27 din Contractul Colectiv de Muncă), iar art.12 din Legea nr.130/1996 a reglementat posibilitatea încheierii contractelor colective de munca si pentru personalul încadrat la nivelul instituțiilor publice.
Pe de alta parte, instanța mai retine și principiul institut de Convenția OIM nr.131/1970, la care si România este parte, care permite ca prin contractele colective de muncă să se prevadă drepturi cu caracter superior celor prevăzute de norme legale, ori, contractul colectiv de munca ce poarta viza controlului de legalitate, potrivit art.26 si art.27 din Legea nr.130/1996 al F- Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială B, care prevăzut astfel de drepturi, era obligatoriu pentru intervenienta în nume propriu.
Instanța nu reținut susținerea organului de control conform căruia procesul verbal nr. 2439/18.09.2006 încheiat în urma negocierii Contractului Colectiv de Muncă, nu a fost urmat de încheierea acestui contract, având în vedere dispozițiile art. 3 alin.1 din Legea nr. 130/1996 conform cărora negocierea colectivă este obligatorie cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 de salariați, dar conform tabelului de la fila 27(vol.I) personalul Primăriei - F este în număr de 17 salariați care prin adresa nr. 2439/18.09.2006 (fila 286 vol. I) au solicitat Sindicatului din cadrul Primăriei Municipiului M să fie afiliați la acest sindicat.
Astfel, prin adresa nr. 1393/12.10.2004 și nr. 1406/21.10.2004 (filele 5,6 vol. II) Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei - Direcția pentru Familie și Solidaritate Socială a jud. B, comunică Primăriei Municipiului M înregistrarea Contractului Colectiv de Muncă încheiat între aceasta și Sindicatul la care s-au afiliat și salariații Primăriei -
Pentru aceste considerente, instanța a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, în termenul legal și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și pârâtul, recurs netimbrat, fiind datorate taxa judiciară de timbru de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că respingând capătul patru din încheierea de sesizare instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 12 din Legea 130/1996 republicată, art. 6, 39, 40, art. 174 - 176, art. 236 alin.4 din Codul Muncii, art. 72 din Legea 188/1999, art. 14 alin. 2, 3, art. 23 alin. 1 din Legea 273/2006. Astfel, procesul verbal de negociere înregistrat sub nr. 2439/18.09.2006 nu a fost urmat de încheierea contractului colectiv de muncă la nivelul Primăriei -F și de înregistrarea acestuia la. B, iar în cauză negocierea colectivă era obligatorie, fiind realizată conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea 130/1996. Pe de altă parte, drepturile acordate lunar prin acordul colectiv de muncă și contractul colectiv de muncă nu au bază legală de acordare, având în vedere dispozițiile titlului V din Codul Muncii și ale art. 5 lit. i, j, n, art. 7 al. 1,4 lit. a din Legea 319/2006.
Codul Muncii și Legea 188/1999 conțin reglementări clare cu privire la necesitatea asigurării unor condiții corespunzătoare de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituind legea părților, prin aceste contracte neputându-se negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Deși a fost legal citat cu mențiunea de a depune timbru judiciar de 0,15 lei și taxă judiciară de timbru de 19,5 lei, recurentul nu și-a îndeplinit obligația, prin reprezentantul său arătând că înțelege să renunțe la judecata acestuia.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții și au solicitat respingerea recursului reclamantei, susținând validitatea contractului colectiv de muncă nr. 15403/1.10.2004, instanța de judecată nefiind învestită cu verificarea validității clauzelor acestora, a căror nulitate nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Față de neîndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și taxă judiciară de timbru de către recurentul, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 20 alin. 2, 3 din Legea 146/1997 și art. 35 alin. 5 din normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997 aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/1999 va fi anulat recursul declarat de către acesta.
Examinând recursul promovat de către reclamanta Curtea de Conturi a României pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sesizarea instanței de judecată s-a realizat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului B ca urmare a constatărilor efectuate prin raportul de control întocmit în urma verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 la Primăria comunei - F, în baza competențelor stabilite de dispozițiile art. 16, 17 din Legea 94/1992 republicată în forma în vigoare la data respectivă. Aceste competențe privesc controlul financiar ulterior extern asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și unităților administrative - teritoriale, prin controlul efectuat urmărindu-se respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.
Din această perspectivă verificarea viza respectarea dispozițiilor art. 14 alin. 2 din Legea 500/2002 privind existența bazei legale pentru cheltuielile înscrise în bugetul local, respectiv a dispozițiilor art. 22 din Legea 500/2002 referitoare de îndeplinirea responsabilităților ce reveneau ordonatorului de credite.
Controlul efectuat a avut ca rezultat constatarea plăților nelegale efectuate de către Primăria -F, printre care și cele ce fac obiectul prezentului recurs, privind achiziționarea în anul 2006 a unor articole de îmbrăcăminte de iarnă de fiecare salariat și ajutoare de C reprezentând contravaloarea produselor alimentare, în cuantum total de 10 422 lei.
Aceste cheltuieli au fost justificate de către ordonatorul de credite prin încheierea contractului colectiv de muncă nr. 15403/01 octombrie 2004 înregistrat la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială sub nr. 1406/12 martie 2004 și a procesului - verbal nr. 2439/18 septembrie 2006.
Examinând legalitatea operațiunilor privind plățile întemeiate pe dispozițiile art. 30 contractul menționat, instanța constată că acest contract, având nr. 15403/2004, a fost încheiat între Consiliul local al municipiului M și al comunei și salariații din aparatul propriu al acestora, fără a viza pe salariații comunei -
Salariații acestei unități administrativ - teritoriale au purtat negocieri pentru încheierea contractului colectiv de muncă, rezultatul acestora fiind consemnat în procesul - verbal înregistrat sub nr. 2439/18 septembrie 2006. Având în vedere încheierea acestui proces - verbal devin irelevante în cauză apărările privind caracterul obligatoriu al negocierii prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. l, 2 din Legea 130/1996.
Relevanță în cauză prezintă împrejurarea că aceste negocieri nu au fost urmate de încheierea contractului colectiv de muncă între aceste părți, în formă scrisă, depus și înregistrat la direcția generală de muncă și protecție socială județeană, conform dispozițiilor art. 25 din Legea 130/1996. Instanța nu poate reține apărările pârâților privind îndeplinirea acestor condiții având în vedere că la. Baf ost înregistrat doar Contractul colectiv de muncă nr. 15403/01 octombrie 2004 în care comuna - F nu era parte.
În consecință, nu se poate aprecia că plățile efectuate în baza acestui contract au o bază legală, sub aspectul formal al încheierii contractului invocat în susținerea apărării.
Pe de altă parte, nici sub aspectul fondului litigiului cheltuielile nu sunt justificate legal, având în vedere dispozițiile art. 24 din Legea 130/1996 privind nulitatea clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă cu încălcarea dispozițiilor art. 8, respectiv peste limitele și condițiile prevăzute de Legea 130/1996.
Astfel, organul de control a constatat că drepturile a căror acordare lunară s-a stabilit nu se încadrează în prevederile titlului V din Codul Muncii și nici în cele ale art. 5 lit. i, j, n, art. 7 alin. l, 4 lit. a din Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.
Aceste dispoziții vizează asigurarea condițiilor de desfășurare a procesului de muncă prin adoptarea măsurilor specifice de securitate și sănătate în muncă, fără a fi menționată acordarea de sume de bani în acest scop. De altfel, noțiunile de echipament de muncă și echipament individual de protecție sunt explicate de dispozițiile art. 5 lit. i, j din Legea 319/2006, acestea având ca scop protejarea lucrătorului de riscurile care ar putea să îi pună în pericol sănătatea la locul de muncă. Din această perspectivă ținuta decentă a salariaților, prevăzută de art. 30 alin. 11 din contract și ajutorul în produse alimentare prevăzut de art. 30 alin. 9 din același contract, nu se circumscriu măsurilor corespunzătoare asigurării securității și sănătății în muncă, ci are o natură de ajutor social stabilit cu depășirea limitelor prevăzute de dispozițiile Codului Muncii și ale Legii 319/2006, menționate anterior.
În consecință, plățile efectuate de către ordonatorul de credite nu au fundament legal, iar sesizarea Curții de Conturi întemeiată de nelegalitatea acestora este întemeiată, impunându-se obligarea persoanelor responsabile la plata sumei de 10 422 lei,reprezentând prejudiciul efectiv, respectiv a sumei de 160 lei, cu titlu de foloase nerealizate.
În ce privește răspunderea pârâtei, contabil în perioada controlată, instanța, având în vedere explicațiile scrise date de aceasta cu ocazia controlului, precum și considerentele expuse anterior privind nelegalitatea plăților efectuate, apreciază că această pârâtă a încălcat dispozițiile art. 44 alin. 3 din Legea 188/1999 în vigoare la data respectivă, privind refuzul, în scris și motivat, al îndeplinirii dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic dacă le consideră ilegale. În consecință, se impune angajarea răspunderii solidare a acesteia cu cea a ordonatorului de credite pentru plățile arătate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. l, 3 coroborate cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul formulat de Curtea de Conturi a României, va fi modificată, în parte, sentința recurată în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 10 422 lei, prejudiciu, și 160 lei, foloase nerealizate, și stabilirea obligației solidare în sarcina acestora de plată a sumelor menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul contencios administrativ formulat de recurentul - pârât împotriva sentinței civile nr. 386/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât PRIMARUL COMUNEI F - prin,și intimata - intervenient în nume propriuAUTORITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ A COMUNEI- reprezentată prin Primar, reprezentată de.
Admite recursul recurentei - reclamanteCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEIformulat împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu aceiași intimați.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 10422 lei - prejudiciu și 160 lei - foloase nerealizate.
Obligă în solidar pe pârâții și la plata sumei de 10 422 lei, reprezentând prejudiciu, și 160 lei, reprezentând foloase nerealizate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.05.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red. Red. Tehnored. 3 ex. 01 iunie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
