Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 618/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 618
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentul - domiciliat în T, str. - -,. 6A,. 24, Cod poștal -, Județ D, împotriva încheierii din 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN D cu sediul în T, Bd. - - I, nr. 62, Cod poștal -, Județ D pentru GRUPUL ȘCOLAR AUTO cu sediul în T, str. -. -, nr. 12, Cod poștal -, Județ D, și de recurenta-reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI PENTRU CAMERA DE CONTURI D- DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR cu sediul în B, sector 2,--24, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.106 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în T, str. -,. 161,. 11, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în T, B-dul - C, nr. 4, -. 3, Cod poștal -, Județ D, domiciliat în T, STR. - -,. 2.. 23, Județ D, domiciliată în T, B, -A,. 30, Județ D, domiciliată în com., sat DE, Județ
Recursul declarat de recurentul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, iar recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean D pentru Grupul Școlar de Transporturi Auto și reclamanta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi D - Direcția de Control Financiar Ulterior, sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul personal, recurentul pârât D pentru Grupul Școlar Auto Târgoviște, reprezentat de consilier juridic și intimatul pârât personal, lipsind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii note scrise din partea recurentului însoțite de copia obiecțiunilor la rapoartele de expertiză contabilă efectuată în dosarul 3355/2006 și din dosarul nr-, adresa D, copia deciziilor nr. 547/2008 și nr. 281/2007 ale Curții de Apel Ploiești, întâmpinări la cele trei recursuri și note scrise din partea intimatei, întâmpinare și concluzii scrise din partea intimatului și întâmpinare din partea recurentului Grupului Școlar de Transporturi Auto.
Părțile prezente și prin reprezentanți legali, arată că alte cereri nu mai au de formulat și probe de administrat în cauză. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul având cuvântul arată că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de intervenție prin încheierea din 15.09.2008, instanța nu și-a exercitat rolul activ, nu a dispus cu privire la termenul de recurs, calea de atac în care-și putea valorifica dreptul pe care instanța de fond l-a recunoscut celorlalți intimați.
Solicită admiterea recursului, admiterea cererii de intervenție în interes propriu, în sensul recunoașterii aceluiași drept ca și intimații, respectiv rectificarea corespunzătoare în cartea de muncă, în funcție de vechimea recunoscută în învățământ, consacrând astfel principiul egalității în fața legii și al nediscriminării.
Recurentul solicită în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar cu privire la celelalte recursuri solicită respingerea acestora.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru D solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și menținerea raportului Curții de Conturi a României și obligarea părților răspunzătoare la restituirea sumelor încasate nelegal.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României solicită admiterea recursului.
Cu privire la recursul declarat de solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul pârât având cuvântul pe recursul declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României și Inspectoratul Școlar Județean D pentru Grupul Școlar de Transporturi Auto solicită respingerea acestora ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Cu privire la recursul declarat de, acesta nu are calitate procesuală și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta-petentă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județul D - Direcția de Control Financiar Ulterior, a sesizat această instanță în vederea stabilirii răspunderii pentru suma de 6.923 lei reprezentând plăți nelegale și foloase nerealizate calculate la control, în sarcina intimaților-persoanelor răspunzătoare, pârâții:, și, intimat-parte păgubită fiind Grupul Școlar Auto Târgoviște.
În motivarea încheierii de sesizare nr. din 10 aprilie 2008, se arată că s-a constatat, în urma controlului efectuat la Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște că, în trei cazuri au fost efectuate nelegal cheltuieli de personal în sumă totală de 12.269 lei.
Astfel, s-au plătit nelegal lui, profesor inginer, fost director până la 16.04.2007, în perioada 01.03.2006-01.03.2008, drepturi salariale în sumă totală de 3.452 lei, datorită încadrării salariului din grila de salarizare în tranșa de vechime 30-35 ani, cu 2 ani și 6 luni mai devreme, față de cea corespunzătoare vechimii efective și recunoscute în învățământ, încadrarea trebuind să fie făcută doar începând cu 01.09.2008. În realitate, trecerea la această tranșă s-a făcut la 01.03.2006 aplicându-se și în prezent, în loc de 01.09.2008, cu toate că în carnetul de muncă s-a consemnat că trecerea s-a efectuat la 01.06.2006. Întrucât încadrarea în perioada 01.03.2006-01.03.2008 în tranșa de vechime 30-35 de ani a fost incorectă și nelegală, s-a reținut că din suma totală brută de 3452 lei, a încasat efectiv suma netă de 2375 lei la care s-au calculat foloase nerealizate în sumă de 200 lei.
S-a mai constatat că s-au plătit nelegal d-nei profesor inginer, director în perioada septembrie 2006-februarie 2008, drepturi salariale în sumă totală de 2848 lei datorită încadrării salariului din grila de salarizare în altă tranșă de vechime, mai mare, față de cea corespunzătoare vechimii efective și recunoscute în învățământ. În acest caz trecerea în tranșa de vechime 22-25 ani s-a făcut direct de la tranșa 14-18 ani la data de 01.09.2006, ignorându-se tranșa 18-22 ani. S-a considerat că această încadrare este nelegală, motiv pentru care din suma brută de 2848 lei, s-a calculat că persoana în cauză a încasat efectiv suma netă de 1938 lei la care s-au adăugat foloase nerealizate în sumă de 120 lei.
S-a mai reținut că s-au plătit nelegal d-nei, administrator patrimoniu, în perioada iunie 2006-februarie 2008, drepturi salariale reprezentând spor de stabilitate în procent de 15% stabilit la salariul de bază, în sumă totală de 3150 lei. Plata nelegală s-a datorat acordării sporului de stabilitate înaintea împlinirii de către aceasta a vechimii neîntrerupte de 10 ani în învățământ. Din suma brută de 3150 lei aceasta a încasat o sumă netă de 2139 lei la care s-au adăugat foloase nerealizate în sumă de 151 lei.
Prin urmare, din totalul de 12.269 lei, cheltuieli de personal efectuate nelegal, doar suma totală de 6452 lei reprezintă prejudiciu de recuperat, diferența în sumă de 5817 lei reprezentând contribuții individuale sau ale unității virate la bugetul de stat. S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 1, 2, 49 și 50 din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare; art. 2, 10 din OG nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv; art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice; cap. III art. 20 din Ordinul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Răspunderea pentru faptele prezentate a fost apreciată că ar reveni lui și, directori și ordonatori terțiari de credite, primul până la 16.04.2007, în calitate de contabil șef care a acordat viza de control financiar preventiv propriu pe ordonanțările de plată a salariilor și a plătit salariile fără a verifica legalitatea și corectitudinea stabilirii acestora; secretar șef până la 14.02.2007 care a întocmit ștatele de plată și nu a respectat prevederile legale referitoare la stabilirea salariilor și, secretar șef suplinitor de la 14.02.2007 până în prezent, care a întocmit ștatele de plată și a continuat să stabilească lunar salariile, necompletând la zi carnetele de muncă ale cadrelor didactice.
S-au atașat încheierii de sesizare documentația întocmită cu ocazia controlului.
La 08.05.2008 s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către, cerere soluționată de către instanță prin încheierea din 15 septembrie 2008 prin respingerea în principiu, ca inadmisibilă.
La 09.05.2008, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. În motivarea acesteia, pârâta susține că reclamanta - petentă în mod greșit a apreciat că s-a efectuat plata nelegală către aceasta datorită încadrării salariului în altă tranșă de vechime față de cea corespunzătoare vechimii efective și recunoscute în învățământ. Astfel, a fost angajată ca muncitor calificat, profil electrotehnic, în meserie electromecanic, la 08.08.1980, iar la 21.06.1988 a fost încadrată ca inginer în profilul electric. La 01.11.1990 s-a transferat la Liceul Industrial " " ca profesor inginer și conform art. 13 lit. b din Legea nr. 6/1969 și Ordinului 954/1969, avea o vechime în învățământ de 10 ani 3 luni și 24 de zile.
În consecință, consideră aceasta că, la 01.09.1998, conform dispozițiilor legale mai sus citate avea o vechime în învățământ de 17 ani 4 luni și 24 de zile, corespunzător tranșei 14-18 ani. De aceea consideră că reclamanta a confundat vechimea efectivă în învățământ care reprezintă vechimea la catedră cu vechimea în învățământ care reprezintă vechimea în specialitate. Faptul că ulterior a fost adoptată Legea nr. 128/1997 care la art. 139 alin. 1 nu mai recunoștea această vechime nu implică pierderea unui drept câștigat sub imperiul vechii legi respectiv Ordinului nr. 54/1969. Această situație a fost recunoscută de Inspectoratul Școlar D pentru mai mulți colegi ingineri și maiștrii care au obținut aceste drepturi așa cum rezultă din adresa acestuia nr. 8417/30.11.2005.
Susține pârâta că, deși a fost încadrată în tranșa de vechime corespunzătoare, nu a beneficiat de drepturile legale de salarizare și încadrare până în anul 2005. Începând cu 01.01.2006, responsabila cu completarea carnetelor de muncă a făcut rectificările corespunzătoare pentru toate cadrele didactice și faptul că tranșele de vechime în învățământ sunt trecute sporadic în carnetul de muncă, nu poate conduce la concluzia că s-au ignorat tranșe de vechime așa cum se precizează în actul de control.
S-au atașat întâmpinării copii de pe actele de studii ale pârâtei, de pe carnetul de muncă al acesteia, decizia nr. 2526/2003 a Curții de Apel Ploiești și adresele evocate în întâmpinare.
La aceeași dată, s-a formulat întâmpinare și de către Grupul Școlar de Transporturi Auto din Târgoviște, prin care a considerat că suma imputată de reclamantă, provenită din stabilirea eronată a tranșelor de vechime este neîntemeiată întrucât rectificările înscrierilor efectuate în carnetele de muncă au fost efectuate fără plata drepturilor salariale actualizate și cu respectarea următoarelor: Legea 6/1969; Ordinul 954/1969; Legea 128/1997; Ordinul 3294/1998; adresa D nr. 8417/2005; decizia nr. 2526/2003 a Curții de Apel Ploiești și Legea nr. 371/2005.
S-au atașat întâmpinării, extrase din actele normative și adresele prezentate mai sus.
Pârâtul a formulat la rândul său întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În primul rând acesta arată că i-a fost deja reținută o parte din sumă în cuantum de 1644,4 lei astfel că nu mai poate fi obligat încă o dată la plata acestei sume de bani. În al doilea rând consideră că suma ce i se solicită a fi plătită este neîntemeiată ca urmare a confuziei făcută de reclamantă între vechimea în specialitate necesară pentru obținerea gradelor didactice și vechimea în învățământ necesară la stabilirea treptelor de salarizare.
În acest sens invocă dispozițiile Ordinului 954/1969 și 3294/1998 precum și consemnările din carnetul de muncă din care rezultă că a prestat activitate de muncitor calificat, inginer mecanic și profesor inginer.
A atașat întâmpinării copii de pe carnetul de muncă, actele de studii, a deciziei 2526/2003, adresele și actele normative depuse și de către ceilalți pârâți.
Pârâta a depus la 02.06.2008 explicații scrise prin care a prezentat încadrarea și salarizarea cadrelor didactice-catedra tehnică, respectiv pentru și, luând în considerare existența de reglementări legale aplicabile succesiv. Pentru sporul de stabilitate al lui, aceasta susține că a fost acordat conform art. 103 alin. 1 Codul muncii și că pentru a lua această măsură a consultat persoana desemnată cu probleme de salarizare de la D, la controalele anterioare nefiind contestat acest spor de stabilitate.
La 13.10.2008, Grupul Școlar de Transporturi Auto a formulat precizări prin care s-a susținut că și au încasat sumele pretinse de reclamantă prin încadrarea salariului în grila de salarizare, în tranșa de vechime corespunzătoare vechimii recunoscută în învățământ.
În carnetele de muncă, se susține că nu se precizează gradual tranșele de vechime recunoscute în învățământ, ci tranșele de vechime efective în învățământ, motiv pentru care până în anul 2006 cadrele didactice au fost frustrate de aceste drepturi. S-a apreciat că secretara instituției a efectuat o îndreptare de eroare materială care a operat pentru toate cadrele didactice, ingineri și maiștrii pentru a respecta conținutul adresei nr. 8417/30.11.2005 a Trecerea tranșelor s-a făcut începând cu anul 1998 în carnetul de muncă după apariția Legii 128/1997, fără a ține cont de Ordinul 954/1969 care era un drept câștigat, iar îndreptarea erorii materiale s-a făcut scriptic în carnetul de muncă fără să se recalculeze diferențele rezultate din urmă. a primit spor de stabilitate în mod corect întrucât lucrează în învățământ din 01.10.1991.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat sentința nr.106 din 23 februarie 2009, prin care a respins cererea formulată de petenta-reclamantă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județul D - Direcția de Control Financiar Ulterior în contradictoriu cu intimații-persoane răspunzătoare, pârâții:, și, intimat-parte păgubită fiind Grupul Școlar Auto Târgoviște.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut faptul că reclamanta Camera de Conturi Das olicitat stabilirea răspunderii juridice pentru suma totală de 6923 lei, persoanele răspunzătoare fiind pârâții, și.
Pentru sumele încasate nelegal de către și, s-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză contabilă că vechimea în învățământ pentru aceștia s-a stabilit corect în baza prevederilor legale, precum și încadrarea în tranșele de salarizare, neacordându-se drepturi salariale nelegale.
Se constată de către tribunal că vechimea în învățământ și trecerea de la o treaptă la alta a fost reglementată până la 01.09.1997 de art. 4 lit. a din Ordinul 954/1969.
Conform acestui text de lege, se reținea pentru profesorii care predau obiecte de cultură tehnică generală și de specialitate la școala profesională, școala de maiștrii și la liceele de specialitate, timpul în care a desfășurat direct munca productivă ca muncitor calificat, tehnician, maistru, inginer, ca vechime în învățământ. Aceasta nu se confundă cu vechimea efectivă în învățământ care reprezintă vechimea la catedră necesară pentru obținerea gradelor didactice sau a altor sporuri determinate de legi speciale din învățământ.
În condițiile în care atât cât și erau încadrați în învățământ înainte de apariția Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, aceștia au beneficiat de drept de beneficiile dispozițiilor Legii nr. 6/1969 și ale Ordinului 954/1969. Faptul că în carnetul de muncă al pârâților au fost efectuate operațiuni eronate care au condus la concluzia că aceștia ar fi trecut de la o treaptă de salarizare la o altă tranșă, ignorându-se tranșa intermediară nu implică pierderea drepturilor salariale care li se cuvenea în temeiul legii.
De altfel, din precizările formulate de către Grupul Școlar de Transporturi Auto la 13.10.2008 coroborate cu adresa D nr. 8417/30.11.2005 a rezultat că, din eroare, până în anul 2006 cadrele didactice ingineri și maiștrii au fost frustrate de drepturile ce li se cuveneau prin recunoașterea vechimii în învățământ cu luarea în considerare inclusiv a perioadei în care au desfășurat munca productivă de muncitor calificat. Trecerea tranșelor s-a efectuat după apariția Legii nr. 128/1997 cu ignorarea acestui Ordin nr. 954/1969 ce constituia un drept câștigat, iar Grupul Școlar a susținut că a operat scriptic în carnetul de muncă vechimea reală pe calea îndreptării erorii materiale fără însă a recalcula diferențele ce li s-ar fi cuvenit anterior.
În consecință, în ce privește pe și încadrarea în tranșele de salarizare s-a efectuat în mod corect, aceștia beneficiind de drept de trecerea în tranșa de vechime de 22-25 de ani și respectiv 30-35 de ani prin aplicarea Ordinului nr. 954/1969.
Incidența Ordinul nr. 3294/1998 și a Legii nr. 128/1997, prin care nu se mai recunoștea această vechime, nu putea afecta drepturile pârâților de care au beneficiat anterior anului 1997 prin efectul legii, în condițiile în care aceștia erau încadrați în învățământ, altfel încălcându-se principiul neretroactivității legii consacrat de Constituția României.
În ce privește pârâta, tribunalul a constatat că, din suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară a rezultat că vechimea în învățământ a acesteia s-a stabilit corect conform art. 103 din Codul Muncii. S-a analizat perioada în care aceasta a fost încadrată începând cu 01.10.1991, reținându-se că în perioada 01.10.1991-01.09.1992 aceasta a fost angajată cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată astfel:1/2 normă ca dactilograf și normă ca secretară.
Expertul a concluzionat că la acea dată ștatul de funcțiuni nu permitea angajarea cu normă întreagă, actele normative specifice care reglementează salarizarea în învățământ, inclusiv a personalului auxiliar, nu reglementează acest caz particular, astfel că se aplică prevederile art. 103 din Codul muncii, motiv pentru care pârâta beneficiază de vechime neîntreruptă în învățământ.
Față de aceste concluzii ale raportului de expertiză coroborate cu dispozițiile legale incidente în materie, Legea nr. 6/1969, nr. 84/1995 și nr. 128/1997, instanța apreciază că nu s-a plătit nelegal către această pârâtă suma consemnată în încheierea de sesizare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată sesizarea Camerei de Conturi, constatându-se că sumele plătite către pârâți au fost conform dispozițiilor legale, motiv pentru care a respins cererea.
Împotriva sentinței nr. 106 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița au declarat recurs pârâtele Curtea de Conturi a României și Inspectoratul Școlar Județean D pentru Grupul Școlar de Transporturi Auto.
1. Recurenta Curtea de Conturi a Românieia criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate, invocând prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. având în vedere faptul că sentința instanței de fond prin care s-a admis în parte acțiunea introductivă, este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Se susține faptul că în învățământ, salarizarea personalului didactic și a personalului auxiliar a fost reglementată până la data de 01.09.1997 de Legea nr. 6/1969 și Ordinul MI 954/1969. După data de 01.09.1997 salarizarea a fost reglementată prin Legea nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Încadrarea în tranșele de salarizare a pârâților și s-a făcut în anul 2006, când legea care reglementa statutul personalului didactic era Legea nr. 128/1997.
Menționează faptul că instanța de fond în mod incorect a reținut că, în ce privește pe și încadrarea în tranșele de salarizare s-a efectuat în moc corect ", deoarece, prin aplicarea Ordinului nr. 954/1969 s-au ignorat prevederile art. 139 din Legea nr. 128/1997, care este restrictiv cu privire la vechimea în învățământ și prevede:, Persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechimea în muncă, ca vechime recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale.
În plus, referitor la, corect și legal era, luând ca bază de plecare vechimea efectivă și recunoscută în învățământ la data intrării în vigoare a Legii nr. 128/1997, respectiv 01.09.1997, ca începând cu data de 01.09.2006 până la 01.09.2010 să fie încadrată în tranșa de vechime 18-22, iar trecerea la tranșa de vechime 22-25 ani să se facă la data de 01.09.2010.
De asemenea, arată că nu s-a luat ținut cont de art. 50, care stabilește în mod neechivoc tranșele de vechime la salarizare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiind de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
În ceea ce privește plata nelegală acordată d-nei s-a datorat acordării sporului le stabilitate înainte de împlinirea de către aceasta a vechimii neîntrerupte de 10 ani în învățământ, încălcându-se astfel prevederile art. 50 alin.1, personalul didactic cu o vechime neîntreruptă în învățământul de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Precizează că în mod eronat instanța a apreciat că "nu s-a plătit nelegal către această pârâtă suma consemnată în încheierea de sesizare".
În plus, arată recurenta că au mai fost încălcate următoarele acte normative: OG nr. 119/1999 privind controlul financiar preventiv, actualizată cu modificările și completările ulterioare, art. 2 lit. c și art. 10 alin.5; Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice art. 22 alin 1 și alin.2; Ordinul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă cap 3 art. 20 alin 1 și alin. 2.
De asemenea, solicită instanței să constate că punctul de vedere al Ministerului Educației și Cercetării, reprezentat prin Inspectoratul Județean Daf ost formulat în sensul susținerii temeiniciei sesizării Curții de Conturi a României - Camera de Conturi D, și, deci, în sensul obligării pârâților la restituirea sumelor încasate nelegal.
De altfel, a mai precizat faptul că, modul incorect de aplicare a tranșelor de vechime a fost menționat expres în adresa Direcției Juridice din cadrul Ministerului Educației și Cercetării nr. 32705/22.12.2004, care se află la dosarul cauzei, ca anexă la Raportul de control intermediar nr. /2008.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii sesizării formulată prin încheierea nr. S/97/10.04.2008 referitoare la stabilirea răspunderii juridice pentru suma de 6923 lei în sarcina persoanelor răspunzătoare,.
2. Recurentul Inspectoratul Școlar Județean, pentru Grupul Școlar de Transporturi Auto, critică sentința nr. 106 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât în ceea ce o privește pe intimata - director, în perioada: septembrie 2006 - februarie 2008, i s-au plătit drepturi salariale în sumă totală de 2848 lei, datorită încadrării; salariului din grila de salarizare în altă tranșă de vechime (mai mare) față de cea corespunzătoare vechimii efective și recunoscută în învățământ. Situație ce rezultă din înscrierea în cartea de muncă, fila 46(dosar fond), poz.82, la data de 01.2 004, avea tranșa de salarizare de 14-18 ani, ca la poziția 84 din cartea de muncă să fie trecută treapta 22- 25 ani la data de 1.01.2006, ignorându-se tranșa 18 - 22 ani.
La data înscrierii în cartea de muncă era în vigoare Legea 128/1997, iar potrivit prevederilor art.139, persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate care fac dovada ca au profesat specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupă un post didactic în această specialitate beneficiază de vechime în muncă ca vechime recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariile.
Mai susține faptul că intimatei, până la apariția Legii 128/1997, nu i-a fost recunoscută perioada cât a lucrat ca muncitor - ca vechime în învățământ -, iar Legea 128/1997 nu retroactivează, ci se aplică numai pentru viitor.
Sub acest aspect susține că legal și corect era luând ca bază de plecare vechimea efectivă, respectiv 1.09.1997, ca începând cu data de 1.09.2006, până la data de 1.09.2010, să fie încadrată în tranșa de vechime 18 - 22 ani, iar trecerea la tranșa de vechime 22-25 ani să se facă la data de 1.09.2010, întrucât perioada cât a lucrat ca muncitor în alte sectoare de activitate nu i-a fost recunoscută ca vechime în învățământ, ne fiind un drept câștigat după Ordinul MI Nr. 954/1969 și a Legii 6/1969, iar la data apariției Legii 128/1997, așa cum reiese din cartea de muncă, intimata nu avea recunoscută ca vechime în învățământ perioada arătată mai sus.
În ceea ce-l privește pe intimatul, fost director până la 10.04.2007, în perioada 1.03.2006- 1.03.2008 a încasat drepturi salariale în sumă totală de 3542 lei, datorită încadrării salariului în tranșa de vechime 30-35 ani, cu 2 ani și 6 luni mai devreme față de cea corespunzătoare vechimii efective și recunoscute în învățământ, respectiv încadrarea în tranșa de vechime 30-35 ani, trebuia făcută începând cu data de 1.09.2008. În statul de plată, trecerea la tranșa de vechime 30-35 ani s-a făcut începând cu data de 1.03.2006, în loc de 1.09.2008, când expira tranșa de vechime 25-30 ani, încadrarea fiind incorectă și nelegală, întrucât până la apariția Legii 128/1997, nu i-a fost recunoscută și perioada cât a lucrat ca muncitor în alte sectoare de activitate, ci numai perioada lucrată de la terminarea facultății, ca inginer. În acest sens este și adresa 8417/ 30.nov.2005, a Inspectoratului Școlar Județean D câtre Grupul Școlar de Transporturi Auto, în care se arată reîncadrarea pe tranșe de vechime corespunzătoare vechimii recunoscute în învățământ se face cu respectarea principiului netroactivității legii .
Mai susține faptul că în motivarea sentinței instanța de fond face referire la decizia Curții de Apel Ploiești nr.2526/ 30 iulie 2003, pronunțată în dosarul 5541/2003. De altfel menționează că în această decizie este vorba de un drept câștigat care nu cunoaște din ce motive a fost retras în anul 2000, pe când cazul părților răspunzătoare nu au câștigat aceste drepturi până la apariția Legii 128/1997, când era în vigoare Ordinul Nr.954/1969 și Legea nr.6/1969. Aceste acte normative la data apariției Legii nr.128/1997 au fost abrogate, iar Legea 128/1997 nu retroactivează, astfel că drepturile nefiind câștigate înainte de apariția Legii 128/1997, părțile răspunzătoare nu se puteau prevala de aceste acte normative pentru câștigarea unor drepturi.
În ceea ce privește pe intimata, susține că în mod corect Curtea de Conturi a constatat că a încasat nelegal suma de 2139 lei netă prin acordarea incorectă a sporului de stabilitate de 15% înaintea împlinirii vechimii neîntrerupte de 10 ani în învățământ, întrucât a lucrat cu 1/2 normă secretar, care se încadrează în prevederile Legii nr.128/1997 și 1-2 normă magazioner și dactilograf, care nu se mai încadrează în prevederile Legii 128/1997.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței nr. 106/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, menținerea raportului Curții de Conturi a României, Camera de Conturi, județul D, Direcția de Control Financiar și obligarea părților răspunzătoare la restituirea sumelor încasate nelegal.
3.Recurentul, critică încheierea de ședință din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin aceea că instanța de judecată în mod greșit respins cererea de intervenție în nume propriu formulată, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu conform art. 49 alin 2 proc civilă, în sensul că nu justifică un interes și că nu există o legătură între cererea de intervenție și cererea principală, judecata făcându-se potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Susține faptul că motivarea instanței de fond potrivit căreia judecata se face potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi nu poate fi primită, având în vedere că legea specială se completează cu cea generală, în speță dispozițiile Codului d e procedură civilă, aplicându-se astfel dispozițiile cu privire la cererea de intervenție în nume propriu.
Apreciază că instanța de fond, în virtutea rolului activ, era obligată să se aplece asupra cererii formulată de acesta, să o analizeze temeinic având în
vedere faptul că a reclamat același drept pe care intimații persoane răspunzătoare în
actul de sesizare l-au cerut a fi recunoscut, fără a dispune cu privire la termenul de recurs, cale de atac în care ar fi putut valorifica dreptul pe care instanța de fond l-a recunoscut intimaților.
Mai mult arată că deși s-a invocat faptul că dosarul s-a judecat după Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, (ale cărei dispoziții se referă la funcția exercitată de Curtea de Conturi, anume funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, stabilind înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar contabilă sau fiscală controlată) totuși, instanța de fond a trecut peste dispozițiile imperative ale controlului Comisiei de audit a Curții de Conturi, care stabilea că persoane de la Grupul Școlar Auto Târgoviște sunt răspunzătoare pentru plata unor sume către bugetul de stat, și purces la efectuarea a unei expertize contabile, în urma căruia a recunoscut niște drepturi care intimații au fost găsiți răspunzători pentru că le-au câștigat în mod nelegal.
În continuare invocă aceleași drepturi ca și intimații, motivat de faptul că în anul 2005, în baza adresei Inspectoratului Județean D nr. 8417/30.11.2005 s-a pus în aplicare îndreptarea erorii de încadrare a inginerilor și maiștrilor. Numai că, la acea dată, singurii care au beneficiat de această îndreptare au fost intimații, acesta deși se afla în aceeași situație, nefiind inclus în categoria "celor privilegiați".
Consideră că aceleași drepturi se impunea a-i fi recunoscute, având în vedere că se afla în aceeași situație de drept și de fapt ca aceștia. Astfel, apreciază că și el trebuia să se afle între persoanele ale căror drepturi au fost câștigate conform Ordinului 954/1969.
Mai arată că prin compararea activității sale cu a intimaților, se poate stabili, fără dubiu, că se aseamănă, prin urmare fiind obligatoriu să i se aplice aceleași dispoziții legale și să i să recunoască aceleași drepturi. Menționează că în perioada februarie 1960-octombrie 1964 funcționat ca muncitor calificat într-o uzină mecanică, în meseria de frezor universal metal; 1969-1977- inginer la AutoBaza de Transporturi Auto; 1977-2007- inginer - profesor la Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște.
Mai mult precizează recurentul că, așa cum reiese din expertiza tehnică anexată, s-a dovedit contrariul, astfel că și pentru el, ca și pentru intimați, vechimea de la încadrarea în muncă ca muncitor calificat trebuia să fie considerată ca un drept câștigat. Acest drept se impunea să fie valorificat începând cu data de 01.01.2006, când responsabila cu completarea cărților de muncă a făcut rectificările corespunzătoare pentru intimați, nu și pentru el, motiv pentru care consideră că a fost frustrat nu numai de drepturile legale de salarizare și încadrare până în 2005 (cum menționează intimata ), ci, din pricina abuzului acestora, fiind în continuare frustrat de acest drept al său, care echivalează cu o tranșă de salarizare de 5 ani.
În continuare menționează că se poate stabili, fără putință de tăgadă faptul că invocă un drept legitim, ce ar fi trebuit câștigat și de mine în anul 2006 prin aplicarea Ordinului 954/1969, anume de recunoaștere a vechimii ca muncitor calificat ca vechime recunoscută în învățământ cu trecere în tranșa de vechime și de salarizare mai mare de 40 ani, drept de care intimații s-au bucurat încă din anul 2006, drept contestat de Curtea de Conturi, însă recunoscut de instanța de fond, în urma efectuării expertizei contabile.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii din 15.09.2008 și admiterea cererii de intervenție în interes propriu în sensul recunoașterii aceluiași drept ca și intimații, respectiv rectificarea în cartea de muncă, în funcție de vechimea recunoscută în învățământ, și vechimea ca muncitor calificat), consacrând astfel principiul egalității în fața legii și al nediscriminării.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea constată următoarele:
1. Cu privire la recursul formulat de intervenientulfață de încheierea de ședință din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de acesta, Curtea reține că această formă de intervenție este folosită de terțul care urmărește să i se recunoască sau stabilească un drept propriu. Potrivit art. 49 alin. 2.pr. civ., intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său. Intervenientul principal invocă un drept propriu asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, el tinzând să câștige pentru sine bunul litigios.
Or, în cauza de față litigiul dintre părți nu se poartă cu privire la un bun litigios pe care intervenientul să tindă să-l câștige pentru sine, ci constă într-o sesizare a Curții de Conturi pentru recuperarea de la pârâți a unei sume de bani pretins încasată nelegal.
Astfel cum și în doctrină s-a arătat, "deși interesul de a interveni se află într-o strânsă legătură cu interesul de a acționa în justiție, totuși între cele două noțiuni nu se poate pune semnul egalității. Interesul de a interveni constituie un interes special în raport cu interesul de a acționa în justiție. Interesul de a intervenii în procesul civil presupune nu numai justificarea unui folos practic, material sau moral pe care îl urmărește cel care formulează o cerere de participare a unei terțe persoane în procesul civil. Mai este necesar ca cel care intervine în procesul civil (în cazul intervenției) să-și justifice și interesul de a participa într-un proces deja declanșat între alte persoane". -, Participarea părților în procesul civil, ediția 2, Editura, 2008, p. 111.
Așa fiind, și în prezenta cauză, chiar dacă intervenientul ar justifica un interes material de a interveni, totuși acesta nu-și poate valorifica dreptul pretins în cadrul acestui proces, generat în temeiul unei legi speciale și în condiții strict stabilite.
Având în vedere aceste motive, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul.
Celelalte critici formulate de recurent, cu privire la fondul cauzei dedusă judecății, nu vor fi analizate întrucât exced cadrului procesual, ținând seama și de faptul că recurentul nu are calitate de parte în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul formulat de intervenientul față de încheierea de ședință din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat.
2. Recursurile declarate de Curtea de Conturi și Inspectoratul Școlar Județean Dvor fi analizate împreună întrucât motivele de recurs sunt comune și vizează fondul cauzei, fiind întemeiate pe dispozițiile art.3041și 304 pct.9C.pr. civ.
Cu privire la situația intervenientei, Curtea constată, potrivit carnetului de muncă, faptul că aceasta a fost angajată la data de 08.08.0980 ca muncitor calificat, profil electrotehnic, în meseria electromecanic, conform diplomei de bacalaureat. La data de 21.06.1988 a fost angajată ca inginer, specializarea "Electrotehnică" conform diplomei de inginer. La data de 01.11.1990 intimata se transferă la Liceul industrial, ca profesor inginer (filele 34-38, dosar de fond).
Intervenientul, potrivit carnetului de muncă, a fost angajat la data de 01.08.0967 ca muncitor calificat, în meseria electrician, în urma absolvirii școlii profesionale. La data de 06.08.1978 a fost angajat ca inginer mecanic, conform diplomei de inginer. La data de 16.09.1981 intimatul se transferă la Liceul de matematică-fizică din Târgoviște, ca inginer suplinitor, iar la data de 01.01.1985 este încadrat ca profesor inginer (filele 89-96, dosar de fond).
După cum se poate lesne constata, la data intrării acestor intimați în învățământ, dispozițiile legale care reglementau acest domeniu erau Legea nr. 6/1969 și Ordinul 954/1969. Potrivit dispozițiilor rt. 175 din Legea nr. 6/1969, e consideră vechime în învățământ, pe lângă timpul servit în unități școlare sau în funcții de îndrumare și control al învățământului, și timpul servit în alte sectoare de muncă, dacă activitatea desfășurată a avut legătură cu specialitatea predată în învățământ sau, în general, cu învățământul, precum și timpul cât personalul didactic de predare s-a aflat într-una din situațiile prevăzute la art. 59 și 60.
Conform art. 4 lit. a din Ordinul nr. 954/1969, se reținea pentru profesorii care predau obiecte de cultură tehnică generală și de specialitate la școala profesională, școala de maiștrii și la liceele de specialitate, timpul în care a desfășurat direct munca productivă ca muncitor calificat, tehnician, maistru, inginer, ca vechime în învățământ. Aceasta nu se confundă cu vechimea efectivă în învățământ care reprezintă vechimea la catedră necesară pentru obținerea gradelor didactice sau a altor sporuri determinate de legi speciale din învățământ.
Or, în aceste condiții, intimații au beneficiat încă de la intrarea în învățământ de aceste dispoziții favorabile privind vechimea în învățământ, chiar dacă dintr-o eroare la acel moment nu au fost evidențiate în carnetele de muncă.
Faptul că ulterior legislația în domeniu a fost modificată prin apariția Legii nr. 128/1997, care nu mai prevedea aceste dispoziții favorabile privind asimilarea vechimii în învățământ, nu este de natură să afecteze dreptul intimaților câștigat ope legis, în virtutea legii. Dispozițiile Legii nr. 128/1997 urmau a fi aplicate persoanelor care se încadrau în învățământ după intrarea în vigoare a acestei legi, neputând aduce atingere drepturilor câștigate de persoanele încadrate în temeiul Legii nr. 6/1969.
O altă interpretare ar fi de natură să ducă la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, regulă juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute;într-o altă formulare, potrivit acestui principiu: trecutul scapă legii civile noi.
Excepția de la acest principiu este retroactivitatea legii civile noi, care înseamnă aplicarea legii civile noi la situații juridice anterioare adoptării ei, însă această excepție își poate găsi aplicare numai dacă este consacratăexpresîn legea nouă, deoarece excepțiile nu se prezumă, ele fiind de strictă interpretare și aplicare.
Faptul că modificarea carnetului de muncă a intervenit în anul 2006 nu este de natură a atrage aplicarea legii civile noi pentru o situație guvernată de legea anterioară.
Și situația intimatei a fost analizată și reținută corect de tribunal, astfel cum s-a arătat în suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară a rezultat că vechimea în învățământ a acesteia s-a stabilit corect conform art. 103 din Codul Muncii. S-a analizat perioada în care aceasta a fost încadrată începând cu 01.10.1991, reținându-se că în perioada 01.10.1991-01.09.1992 aceasta a fost angajată cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată astfel: 1/2 normă ca dactilograf și normă ca secretară.
În mod corect s-a reținut că la acea dată ștatul de funcțiuni nu permitea angajarea cu normă întreagă, actele normative specifice care reglementează salarizarea în învățământ, inclusiv a personalului auxiliar, nu reglementează acest caz particular, astfel că se aplică prevederile art. 103 din Codul muncii, motiv pentru care intimata beneficiază de vechime neîntreruptă în învățământ.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursurile declarate de Curtea de conturi și D ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentul - domiciliat în T, str. - -,. 6A,. 24, Cod poștal -, Județ D, împotriva încheierii din 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN D cu sediul în T, Bd. - - I, nr. 62, Cod poștal -, Județ D pentru GRUPUL ȘCOLAR AUTO cu sediul în T, str. -. -, nr. 12, Cod poștal -, Județ D, și de recurenta-reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI PENTRU CAMERA DE CONTURI D- DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR cu sediul în B, sector 2,--24, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.106 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în T, str. -,. 161,. 11, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în T, B-dul - C, nr. 4, -. 3, Cod poștal -, Județ D, domiciliat în T, STR. - -,. 2.. 23, Județ D, domiciliată în T, B, -A,. 30, Județ D, domiciliată în com., sat DE, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
2 ex./08.05.2009
dos.fond - - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
