Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 705/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 705
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Preda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Serviciul Public de Asistență Socială M, cu sediul în M,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 25 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24 și pârâtele, domiciliată în M,-, jud. P, domiciliată în M,-,.32,.A,.3,.16, jud. P, -, domiciliată în M,-,.47,.B,.19, jud. P și, domiciliată în M,-,.A,.19, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. -/5.05.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Serviciul Public de Asistență Socială M, prin consilier juridic, intimata-pârâtă, personal, lipsind intimata-reclamantă Curtea de Conturi a României și intimatele-pârâte, - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-pârât Serviciul Public de Asistență Socială M, prin consilier juridic, depune extras practică judiciară: sentințele nr.526/2.12.2008, nr.95/29.03.2005, nr. 386/23.09.2008, nr. 198/8.04.2008, nr. 495/11.11.2008 pronunțate de Tribunalul Prahova.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât Serviciul Public de Asistență Socială M, prin consilier juridic, solicită instanței să aibă în vedere practica judiciară în materie depusă la dosar, aceste sentințe fiind definitive și irevocabile.
Sumele imputate de reclamantă nu reprezintă drepturi salariale, ele sunt fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor de muncă ale angajaților, astfel că ele nu trebuiau să fie impozitate. Curtea de Apel Ploiești, analizând diferitele recursuri, a statuat că aceste drepturi bănești au natura unor drepturi privind protecția socială a angajaților.
Pe de altă parte, soluția instanței de fond este surprinzătoare, având în vedere că același complet de judecată, prin sentința nr. 526/2.12.2008 a respins o sesizare similară.
Se arată, totodată, că pârâtul este un serviciu care în subordine 9 angajați, iar celelalte servicii din cadrul consiliului local au câte 100, 70 de angajați, fiind pronunțate hotărâri contradictorii cu privire la drepturile cuvenite acestora.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și pe fond respingerea actului de sesizare al Curții de Conturi ca fiind netemeinic și nelegal.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 1/18.04.2008 Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Pad ispus sesizarea Tribunalului Prahova în vederea obligării Serviciului Public de Asistență Socială M la virarea către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul asigurărilor de sănătate și la bugetul fondului de șomaj, a următoarelor sume: 12768,21 lei, reprezentând, 887,32 lei contribuții la fondul de șomaj datorată de angajatori, 5514,74 lei contribuție la asigurări sociale de sănatate, 5913,74 lei impozit pe venit nevirat la bugetul de stat, 176,04 lei contribuție angajator pentru fonduri risc și boli profesionale nevirată la fondul național de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale, 372,66 lei contribuție privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate nevirate la și 106,46 lei contribuție privind fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, răspunderea revenind ordonatorului de credite - șef Serviciu Public de Asistență Socială.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Mas olicitat respingerea actului de sesizare ca neîntemeiat.
Prin sentința nr. 25 din data de 20 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa admite in parte sesizarea formulata de reclamanta Curtea de Conturi a României împotriva pârâților Serviciul Public de Asistență Socială M, și, a obligat pârâtul Serviciul Public de Asistență Socială M să vireze la bugetul consolidat al statului, pe destinațiile legale, sumele prevăzute la lit. A din dispozitivul încheierii de sesizare nr. 1/18.04.2008 Curții de Conturi - Camera de Conturi P, respectiv 12.768,21 lei, 887,32 lei contribuții la fondul de șomaj, 5.514,74 lei contribuții la asigurările sociale de sănătate, 5.913,74 lei impozit pe venit nevirat la bugetul de stat, 176,04 lei contribuții angajator pentru fond risc și boli profesionale, 372,66 lei contribuție privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, 106,46 lei contribuție privind fondul de garanție pentru plata creanțelor salariale.
Prin aceeași sentință a fost stabilită răspunderea juridică a pârâtei, pentru plata acestor sume și s-a respins capătul de cerere privind stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciile nerecuperate și majorările de întârziere aferente obligațiilor nevirate la bugetele publice, respectiv sumelor plătite nelegal
constatate prin raportul de control intermediar și reținute la lit. B din dispozitivul încheierii nr. 1/18.04.2008, ca rămas fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sumele acordate cu destinația "ajutor de sărbători" sunt asimilate veniturilor din salarii, aspect menționat expres de dispozițiile art.55 al.1 din Codul fiscal, conform cărora "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă". Această concluzie a rezultat și din împrejurarea că aceste ajutoare nu se regăsesc printre sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, enumerate în mod limitativ în cadrul dispozițiilor art 55 al.4 din Codul fiscal.
Această calificare a naturii juridice a sumelor menționate rezultă și din dispozițiile art. 19 lit.g din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000, aprobate prin ordinul NR.340/2001, conform cărora prin "sintagma salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă se înțelege sumele plătite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de munca (al. 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc ".
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că este neîndoilelnic faptul că, prin prisma dispozițiilor din Codul fiscal care reglementează veniturile din salarii sau asimilate acestora, "ajutoarele de sărbători și de vacanță" acordate la nivelul M se încadrează în această categorie, astfel că acestea trebuiau impozitate, contribuțiile stabilite de către Curtea de Conturi prin actul de sesizare fiind astfel legale și temeinice.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Serviciul Public de Asistență Socială M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a statuat anterior legalitatea acestor drepturi stabilite în contractul/acord colectiv de muncă, respectiv: contractul acord colectiv de muncă a făcut obiectul cenzurii instanței de judecată, respectiv dosar nr. 356/CA/2005 în care s-a pronunțat sentința nr. 96/29.03.2005 definitivă și irevocabilă.
Instanța de judecată a statuat legalitatea contractului acord colectiv de muncă, iar pentru ca instanța să pronunțe o astfel de hotărâre, a reținut că aceste drepturi (primele și contravaloare hrană) nu sunt de natură salarială și intră în categoria măsurilor de muncă și protecție socială, nefiind astfel încălcate prevederile Legii nr. 130/1996. În consecință, aceste drepturi bănești au fost prevăzute și plătite din bugetul instituției la Titlul "Bunuri și servicii", deci cheltuieli materiale și nu de la Titlul "Cheltuieli de personal".
Susține recurenta că sumele plătite în baza contractului colectiv de muncă privind măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă nu pot fi incluse în categoria drepturilor de natură salarială, nefiind considerate o cheltuială de personal și, în consecință, pentru aceste sume nu se datorează nici impozit pe venit și nici contribuții la bugetul asigurărilor sociale.
În consecință, ajutoarele acordate salariaților primăriei nefiind venituri de natură salarială, acestea nu trebuie luate în calcul la stabilirea impozitului pe venit, a, șomaj, precum și fondurilor de risc și accidente, datorate de asigurați și angajatori.
Pe de altă parte, se critică sentința pronunțată de Tribunalul Prahova și sub aspectul greșitei aplicări a unui act normativ abrogat, respectiv ordinul nr. 92/2008, în vigoare doar 3 săptămâni, până la data de 3.03.2008, dată la care a fost anulat prin ordinul nr. 128/2008, astfel că în prezent rămân valabile prevederile anterioare, în sensul că drepturile obținute de angajați ca și măsuri de protecție socială nu sunt considerate venituri de natură salarială și, implicit nu sunt luate în calcul la stabilirea venitului brut realizat lunar, venit la care se calculează și se rețin toate obligațiile bugetar fiscale.
Se mai susține că Tribunalul Prahova și-a exprimat poziția cu privire la nelegalitatea actului de sesizare al Curții de Conturi, în două spețe similare.
S-a solicitat admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței recurate și pe fond, respingerea actului de sesizare al Curții de Conturi P ca fiind netemeinic și nelegal.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a stabilit corect natura juridică a sumelor acordate cu titlu de "ajutor de sărbători" sau "contravaloare masă caldă" drept venituri de natură salarială și a înlăturat motivat susținerile intimatei-recurente, reținând că această calificare juridică a drepturilor salariale și a celor asimilate este făcută de legiuitor, nefiind lăsată la aprecierea persoanelor fizice sau juridice.
Dispozițiile din Codul fiscal care reglementează veniturile din salarii sau asimilate acestora conduc la concluzia că sumele respective trebuia să fie incluse în fondul de salarii și impozitate, contribuțiile stabilite de Curtea de Conturi prin actul de sesizare, fiind în conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, potrivit art. 55 alin.1 din Codul fiscal "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă".
Art. 55 alin.4 din același act normativ enumeră în mod limitativ sumele care nu sunt incluse în veniturile de natură salarială, ajutoarele acordate de intimata-recurentă neregăsindu-se printre acestea.
Faptul că într-o decizie de speță s-a reținut că drepturile respective nu ar fi de natură salarială, ci ar intra în categoria măsurilor de muncă și protecție socială nu poate determina un alt regim juridic pentru ajutoarele în litigiu indiferent de denumirea acestora întrucât s-ar aduce atingere dispozițiilor legale care reglementează natura juridică a acestor drepturi.
Nici faptul că drepturile bănești respective au fost plătite din bugetul instituției de la Titlul "Bunuri și servicii", deci cheltuieli materiale și nu de la Titlul "Cheltuieli de personal" nu poate conduce la o altă concluzie, iar înregistrarea greșită nu o exonerează pe recurentă de la plata sumelor cuvenite bugetului de stat.
Drepturile bănești respective având natura juridică de venituri salariale, acordarea lor presupune plata impozitului și a contribuțiilor aferente, iar executarea obligațiilor izvorâte din contractul colectiv de muncă nu se poate realiza cu încălcarea dispozițiilor legale.
Lipsa practicii unitare a Tribunalului Prahova nu poate conduce la o altă concluzie, iar cu privire la acest aspect s-a pronunțat și instanța supremă în recursul în interesul legii (decizia nr. 14/18.02.2008 publicată în decembrie 2008), statuând că funcționarul public nu poate beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de lege, iar personalul contractual are vocația de a beneficia de drepturile stabilite prin contractele colective de muncă dacă sumele respective sunt prevăzute în buget cu această destinație.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Serviciul Public de Asistență Socială M, cu sediul în M,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 25 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24 și pârâtele, domiciliată în M,-, jud. P, domiciliată în M,-,.32,.A,.3,.16, jud. P, -, domiciliată în M,-,.47,.B,.19, jud. P și, domiciliată în M,-,.A,.19, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Preda
- - - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./28.05.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Preda
