Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 851/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 851/
Ședința publică din 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr.270/22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă intimata-parte prejudiciată prin consilier juridic, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, iar intimații au depus întâmpinare(18-22 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat, susținând oral motivele din cuprinsul întâmpinării.
CURTEA,
Prin sentința nr. 270 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a respins sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu partea prejudiciată Consiliul Local al comunei și persoanele răspunzătoare, și.
Prin Încheierea nr. 36 din 8 ianuarie 2009 Camerei de Conturi Maf ost sesizat Tribunalul Mureș în vederea stabilirii răspunderii juridice a persoanelor făcute răspunzătoare pentru prejudiciile contestate prin Raportul de Control. S-a cerut răspunderea în limita accesoriilor calculate pentru neplata la timp a impozitului pe venit datorat bugetului de stat, aferent drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă, astfel s-a propus obligarea Primăriei la plata impozitului pe venit în sumă de 46.127 lei și a accesoriilor de 21.287 lei, la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate aferentă drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă, cuvenită Fondului național unic pentru asigurări sociale de sănătate în cuantum de 19.524 lei și accesorii de 8920 lei.
Camera de Conturi a județului Mac onsiderat că s-au încălcat prevederile Codului fiscal și ale OUG nr. 150/2002, în condițiile în care în perioada aprilie 2006 - noiembrie 2008 au fost plătite salariaților din cadrul primăriei drepturi de personal în formă bănească, în sumă totală de 259.680 lei reprezentând sume de reprezentare, pentru asigurarea unei ținute decente - 123.894 lei și contravaloarea unei mese calde asigurată salariaților pentru fiecare zi lucrătoare 135.786 lei, iar pentru aceste drepturi nu s-au calculat și virat contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă, respectiv impozit pe venit și contribuția la.
Instanța a considerat că se impune respingerea actului de sesizare deoarece Codul fiscal precizează în art. 55 alin. 4 lit. b că drepturile de hrană acordate de angajator angajaților precum și drepturile de echipament nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile în înțelesul impozitului pe venit, în reglementarea aflată în vigoare.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de Curtea de Conturi a României care a solicitat modificarea în sensul admiterii pe fond a acțiunii introductive, respectiv a Încheierii nr. 36 din 8 ianuarie 2009 Camerei de Conturi a județului
Recurenta a motivat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu a luat în considerare faptul că, potrivit Codului fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor or de forma sub care se acordă, inclusiv pentru indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă.
De asemenea, conform art. 252 din Legea nr. 95/2006 recurenta a precizat că, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate într-o cotă procentuală stabilită de lege care se aplică veniturilor din salarii iar excepțiile sunt prevăzute de lege.
Intimații, în nume propriu și în calitate de primar al comunei, G, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând temeinicia și legalitatea sentinței atacate.
S-a punctat că izvorul acordării celor două drepturi vizate de organul de control este contractul colectiv de muncă, și că în mod justificat au fost clasificate drept "cheltuieli materiale" dată fiind destinația lor, reglementată de contractul colectiv de muncă și aprobată de consiliul local. S-a subliniat că acordarea mesei calde zilnice și a sumei de reprezentare nu constituie venituri de natură salarială și nu pot fi asimilate acestora și că, instanța s-a mai pronunțat în mod irevocabil asupra acestor chestiuni.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin Încheierea nr. 36 din 8 ianuarie 2009, Camera de Conturi Mac onstatat existența unor prejudicii consemnate în Raportul de control întocmit ca urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 de Consiliul local al comunei și în baza art. 31 alin. 2 din Legea nr. 94/1992 republicată a dispus sesizarea instanței în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor făcute răspunzătoare pentru prejudiciile constatate.
Prevederile art. 31 din Legea nr. 94/1992 au fost modificate prin Legea nr. 217/2008 publicată în Monitorul Oficial din 24 octombrie 2008, în sensul că, activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederile art. 12 alin. 2 și că, în situațiile în care se constată abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică entității publice auditate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devine obligația conducerii entității auditate. Mai mult decât atât, s-a introdus art. 1281care stipulează că nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune, iar potrivit art. 129, abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi, ținându-se cont și de faptul că au fost abrogate prevederile Cap. IV cuprinzând art. 40 - 88. Este adevărat că potrivit OUG nr. 117/2003 activitatea jurisdicțională și personalul instanțelor Curții de Conturi se preiau de către instanțele judecătorești, dar, în cuprinsul Legii nr. 94/1992 republicată în Monitorul Oficial din 29 aprilie 2009, în temeiul art. IV din Legea nr. 217/2008 de modificare și completare a Legii nr. 94/1992, textul art. 33 este modificat, așa cum anterior s-a menționat și nu se mai regăsește vreo prevedere care să-i confere instanței competența de a soluționa o sesizare a Curții de Conturi în sensul angajării răspunderii, situație care a devenit oricum incompatibilă cu prevederile art. 33 din legea republicată.
Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curților de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități cuprinde la Secțiunea a 4-a dispoziții de valorificare a constatărilor înscrise în actele de control, modul de analiză și soluționare a contestațiilor la decizia emisă în baza pct. 87 din Regulament. Relevant este că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată împotriva hotărârilor înscrise în încheierile emise de Comisia de soluționare a contestațiilor, de către entitatea verificată, în condițiile pct. 106-108 din Regulament.
Este adevărat că Regulamentul a fost publicat în Monitorul Oficial din 10 februarie 2009, anterior datei la care s-a întocmit Încheierea nr. 36 din 8 ianuarie 2009, dar, și la acea dată succesiunea cronologică a actelor normative de modificare a Legii nr. 94/1992, duce la concluzia inadmisibilității unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect sesizarea Camerei de Conturi în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor răspunzătoare pentru prejudiciile constatate în Raportul de control întocmit la23 decembrie 2008,ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 217/2008 și anume 24 octombrie 2008. Prin urmare, Legea nr. 217/2008 a modificat textul art. 31 și 34, a abrogat textul art. 33, abrogat textele art. 37-39 și 40-48 precum și art. 130-135 din Legea nr. 94/1992. La data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008 nu se mai pot aplica prevederile OUG nr. 117/2003 privind investirea instanțelor judecătorești competente potrivit art. 2 alin. 1 prin actul de sesizare prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, deoarece acest text este incompatibil cu prevederile Legii nr. 217/2008.
Prin urmare, instanța de fond sesizată cu încheierea Completului din cadrul Camerei de Conturi M trebuia într-adevăr să pronunțe soluția de respingere, dar nu pe fondul actului, ci pe inadmisibilitate din considerentele arătate.
Față de cele ce preced, instanța va respinge ca nefondat recursul Curții de Conturi a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr.270 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/8ex
jud.fond:
-21.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
