Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 921/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 921
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții G, a, și împotriva sentinței civile nr. 555/CA/16.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 10193/CA/2005, în contradictoriu cu reclamanții intimați Curtea de Conturi a României, Consiliul Local Sânnicolau M, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului T, și pârâții intimați, Unitatea Administrativ Teritorială Sânnicolau M, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect Legea nr. 94/1992.
. dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 mai, 2 iunie, 9 iunie și apoi 16 iunie care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 59/6.10.2005, Completul din cadrul Camerei de Conturi T, constituit potrivit art. 31 aliniatul 2 din Legea nr. 94/1992, republicată în 2002, sesizat Tribunalul Timiș în vederea stabilirii răspunderii juridice față de pârâții, și, pentru fapte cauzatoare de prejudicii și dobânzi comise în dauna unității administrativ teritoriale M, constatate și consemnate în raportul de control intermediar înregistrat la Primăria Orașului Sânnicolau M sub nr. 8557/15.08.2005.
Prin sentința civilă nr. 555 din 16.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 10193/CA/2005 s-a admis în parte încheierea de sesizare nr. 59/6.10.2005, a Completului din cadrul Camerei de Conturi T, constituit conform art. 31 aliniatul 1 din Legea nr. 92/1992, republicată în 2002, iar în consecință obligă pârâții:, și, la plata despăgubirilor civile în beneficiul unității administrativ -. Teritoriale oraș Sânnicolau M, după cum urmează:
În solidar - și la plata sumei de 168.830.160 lei ROL, reprezentând venituri din închirieri, pe penalități de întârziere aferente, asupra căreia se va aplica dobânda de refinanțare practicată de BNR la data pronunțării hotărârii - 16.10.2006 - începând cu data de 31.07.2005, data înregistrării debitului în contabilitate conform NC 158, până la data achitării integrale a pagubei.
În solidar -, G și la plata sumei de 182.490.244 lei ROL, asupra căreia se va aplica dobânda de refinanțare practicată de BNR la data pronunțării hotărârii - 16.10-2006 - începând cu data de 21.02.2002, până la achitarea integrală a debitului.
În solidar - și la plata sumei de 95.2000.000 lei ROL, asupra căreia se va aplica dobânda de refinanțare practicată de BNR la data pronunțării hotărârii - 16.10.2006 - începând cu data de 26.02.2004 data plății către până la achitarea integrală a pagubei.
În solidar - și la plata sumei de 226.263.058 lei ROL, asupra căreia se va aplica dobânda de refinanțare practicată de BNR la data pronunțării hotărârii - 16.10.2006 - începând cu data 26.02.2004 data emiterii OP nr. 182 până la achitarea integrală a debitului.
Au fost obligați pârâții, G și la plata cheltuielilor de judecată către bugetul de stat în sumă de 10 lei fiecare și s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor acestora până la concurența sumelor la care au fost obligați.
A fost obligată unitatea administrativ teritorială Sânnicolau M la plata sumei de 34.673.275 lei ROL, cu titlu de diferențe TVA și 480.038.772 lei ROL, cu titlu de impozite pe salarii, către bugetul de stat.
S-a respins capetele de cerere de la punctul 4 ca nefondat iar 6 și 7 din sesizare ca rămase fără obiect.
A fost înlăturată răspunderea pârâților: și pentru capătul de cerere de la punctul 2; și pentru capătul de cerere de la punctul 3;, și pentru capătul de cerere de la punctul 4;, pentru capătul de cerere de la punctul 6 și pentru capetele de cerere de la punctele 6 și 7.
În motivarea sentinței atacate, se arată că prin conduita vădit și culpabil conștientizată, precum și prin atitudinea negativă a pârâților față de modul de administrare, întrebuințare și gestionare a bunurilor materiale și financiare din patrimoniul Sânnicolau M astfel cum acestea sunt concretizate în dispozițiile legale precitate, prin efectuarea de cheltuieli bugetare care nu au fost incluse în bugetul local pe anul 2003 - 2004 și pentru care nu au obținut aprobarea din partea organulu7i abilitat - Consiliul Local Sânnicolau M - iar pe de altă parte, cum în timpul derulării cercetării judecătorești nu au probat cu documente justificative, fie oportunitatea și legalitatea operațiunilor patrimoniale efectuate, fie strădania acestora în recuperarea prejudiciului pe calea unor acțiuni la instanța de drept comun, îndreptate împotriva terților beneficiari a unor plăți efectuate, care s-au dovedit a fi nejustificate, urmează ca pârâții:, G a fi ținuți r4esponsabili de faptele comise cu consecințe prejudiciabile în dauna bugetului unității administrativ - teritoriale Sânnicolau M pentru punctele 1,2,3, și 5, și a fost înlăturată răspunderea pârâților pentru punctele 4,6 și 7.
Cu privire la apărarea pârâților și, privitor la faptul că debitele constatate, adică prejudiciul nu este cert și real, în raport de faptul că acțiunea de recuperare era în termen legal - nefiind prescrisă - la data controlului, în condițiile Legii nr. 94/1992, republicată în 2002, acest fapt nu prezintă nici un fel de relevanță, deoarece în vederea recuperării debitului, Unitatea avea la dispoziție fie calea acționării directe la debitori pentru achitarea debitului, fie calea acționării în justiție în vederea recuperării acesteia.
Probele administrate, au stabilit însă în mod indubitabil faptul că, pârâții nu au urmat prima cale, iar pe parcursul cercetării judecătorești, nu au urmat nici cea de a doua cale, care să le confere beneficiul prevăzut de art. 69, aliniatul 1 din Legea nr. 94/1992, republicată în 2002.
Conform acestui text de lege, în măsura în care pârâții ar fi dovedit instanței acționarea în judecată pentru recuperarea debitului, aceasta ar fi fost obligată să dispună suspendarea judecării actului de sesizare până la soluționarea irevocabilă a acțiunii la instanțele judecătorești.
Așadar, conduita ce trebuia adoptată de către pârâți, era aceea de evidențierea datoriei și de solicitare de a se acționa de îndată împotriva debitorului, conduita neadoptată, astfel că, se evidențiază o culpă a acestora în realizarea sarcinilor profesionale și a celor ce decurg din lege cu consecințe în antrenarea răspunderii.
Nu prezintă deci, nici un fel de relevanță împrejurarea că persoana juridică este în termen, în vederea acționării în justiție a debitorului pentru plata sumei datorate, termenul de prescripție fiind un termen acordat de lege în favoarea persoanei juridice pentru recuperarea unei pagube, persoanele fizice din cadrul acesteia cu sarcini aferente recuperării debitelor având obligația de a acționa de îndată în vederea recuperării datoriei, neacționarea reprezentând o încălcare a conduitei profesionale, cu consecința antrenării răspunderii civile în condițiile legii speciale nr. 94/1992, republicată în 2002, în sensul că vor suporta nu numai paguba efectivă dar și beneficiul nerealizat în considerarea art. 71 din aceeași lege, care instituie o prezumție legală absolută, în sensul că beneficiul nerealizat este reprezentat de dobânda practicată de BNR la data pronunțării hotărârii.
Așa fiind, dobânda stabilită de controlorii financiari la finalizarea actului de control, ar fi fost aplicată doar în ipoteza în care pârâții ar fi efectuat la acel moment în mod voluntar, plata prejudiciului, însă în pricina de față nu s-a dovedit acest lucru, astfel încât cei în cauză vor răspunde în solidar conform art. 71 din Legea nr. 94/1992, republicată în 2002.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 6 aliniatul 1 și aliniatul 2 din Legea nr. 82/1991, republicată în 2002, nr. 17/06.02.2002, nr.OUG 45/2003, nr. 522/2003, raportat la art. 998 și următoarele civ. și art. 71 aliniatul 2 din Legea nr. 94/1992 republicată în 2002, actul de sesizare a fost admis în parte, conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În temeiul art. 71 aliniatul 5 din Legea nr. 94/1992 republicată în 2002, pârâții, și G au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către bugetul de stat în sumă de 10 fiecare, și s-au luat măsurile asiguratorii asupra bunurilor acestora până la concurența sumelor la care au fost obligați.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, G și -, considerând-o ca netemeinică și nelegală și au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a sesizării Tribunalului Timiș de către Camera de Conturi T privind angajarea răspunderii sale patrimoniale pentru prejudicii cauzat orașului Sânnicolau M, obligarea Consiliului Local al orașului Sânnicolau M la plata cheltuieli de judecată.
În motivarea recursurilor s-a arătat că prin actul de sesizare reclamanta Camera de Conturi a Județului Tas olicitat Tribunalului Timiș, să dispună obligarea obligarea pîrîtului în solidar cu pârâții, G și, la recuperarea prejudiciului în sumă totală de 21.716,35 RON reprezentând prejudiciu în dauna bugetului local al orașului Sânnicolau M în sumă de 18.249,02 RON și prejudiciu în dauna bugetului consolidat al statului în sumă de 3.467,33 RON, prejudicii la care au fost calculate accesorii aferente în sumă totală de 15.518,51 RON.
Reclamanta a reținut încălcarea de către pârât alături de ceilalți pârâți, a dispozițiilor Legii nr. 82/1991 și a dispozițiilor HCL Sânnicolau M nr. 17/06.02.2002.
Prima instanță a reținut existența prejudiciului, actualitatea acestuia, precum și întrunirea condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale și în consecință a dispus obligarea pârâtului, în solidar cu ceilalți doi pârâți la recuperarea prejudiciului.
Solicită să se constate că sentința atacată este netemeinică și nelegală.
Instanța de nu a reținut starea de fapt potrivit căreia la data vânzării la licitație, imobilul situat în Sânnicolau M- jud. T înscris în nr. 609 Sânnicolau M nr. top 1147, 1165 - 1166, era constituit din casă și depozit la nr. 923 și curte în suprafață de 989 mp și casa nr. 932, curte și grădină în suprafață de 989 mp. fără să fie apartamentat prin înscrierea apartamentelor în CF individuale, pe de o parte, iar pe de altă parte, starea de fapt potrivit căreia la licitație, respectiv spațiile 1- 7, mai există un spațiu în suprafață de 469,70 mp. atribuit în folosință gratuită Ortodox Român - Sânnicolau M, prin Sânnicolau M nr. 23/29.03.2000.
Instanța de fond nu a reținut în probatoriu extrasul din CF nr. 609 Sânnicolau M, depus la dosar, document care atestă că imobilul litigios, nu a ieșit din patrimoniul orașului Sânnicolau M, pentru a se putea reține existența unui prejudiciu.
Solicită să se constate că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 998 - 999 Cod civ. La starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, prin antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei, în solidar cu ceilalți pârâți, întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru a fi angajată această răspundere, respectiv nu există prejudiciu cauzat șio nici faptă ilicită.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacată în sensul în care să se înlăture răspunderea pârâtului pentru capătul de cerere de la punctul 2 al sesizării formulată de reclamantă.
Recursurile sunt întemeiate pentru considerentele mai jos reținute:
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține că prin actul de sesizare adresat Tribunalului Timiș, s-a solicitat obligarea în solidar a pârâților, G și, la plata sumei de 21.716,35 RON plus accesorii, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului local al orașului Sânnicolau M, dat fiind că au procedat la vânzarea imobilului situat în Sânnicolau M ,-, jud. T, la un preț diminuat față de cel stabilit prin NR. 17./6.02.2002.
realității faptul că imobilul susmenționat a fost vândut la un preț mai scăzut față de cel stabilit prin nr. 17/6.02.2002 însă în mod justificat, întrucât a fost înstrăinat doar parte din imobil, respectiv spațiile 4 - 7, mai puțin spațiile 1-3, or evaluarea acestuia s-a făcut pentru întreg imobil.
În acest context se impune și menționarea sentinței civile nr. 1042 din 23.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, în dosarul nr-, prin care s-a constatat în mod irevocabil valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului doar pentru spațiile 4-7.
Refritor la obligarea pârâților și la plata sumei de 168.830.160 ROL reprezentând chiria neîncasată pentru imobilul din Sânnicolau M-, plus dobânzi și penalități de întârziere.
Și în privința acestei sume există însă un titlu executori nr-, împotriva beneficiarului contractului de închiriere a acestui imobil menținut în parte prin sentința civilă nr. 80 din 30.01.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, în dosar nr-, titlu ce poate fi valorificat pe calea executării silite față de, în calitate de chiriaș și nu față de pârâți.
Neîntemeiată este ți obligarea celor doi pârâți în solidar, la plata sumei de 95.200.000 Rol, reprezentând cheltuieli de evaluare a " și a "" din orașul Sânnicolau M, în condițiile în care, acestea nu aparțineau domeniului public, iar evaluarea activelor fixe era permisă de dispozițiile nr.OG 81 din 28 august 2003, ea fiind și necesară, dacă avem în vedere depunerea unor cereri de cumpărarea lor de către unele societăți comerciale.
Nici suma de 226.263.058 ROL, reprezentând transportul sportivilor profesioniști de la Clubul Sportiv "" al orașului Sânnicolau M, nu reprezintă un prejudiciu, întrucât acest transport a fost efectuat de către "bc Golf" T, îndreptățit să încaseze cheltuielile aferente.
Pe de altă parte, prin anexa la. nr. 93 din 18 decembrie 2002 privind aprobarea bugetului local pe anul 2003 și a listei de investiții, au fost alocate sume pentru activitatea sportivă.
Privitor la modul de facturare a prețului imobilului din litigiu, Curtea apreciază că în mod corect pârâta a procedat la facturarea acestuia conform prețului înscris atât în art. 3 și art. 4 din contractul de vânzare - cumpărare nr. 2098/21.02.2002, pentru ca orice adăugare sau diminuare a prețului ar fi echivalat cu o modificare a contractului încheiat de către aceasta, ceea ce este inadmisibil.
Curtea urmează să mai constate și lipsa calității procesuale pasive a pârâților și, introdus în cauză în calitate de persoane cu vocație succesorală la succesiunea pârâtului, decedat în cursul procesului, dar care nu au acceptat succesiunea defunctului.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursurile de față sunt fondate, urmând ca în baza dispozițiilor art. 304 punctul 9.pr.civ. raportat la art. 312 aliniatul 1.pr.civ. să le admită, să modifice sentința atacată și să respingă Încheierea de sesizare nr. 59/6.2005 a Camerei de Conturi
Curtea urmează să constate lipsa calității procesuale pasive a reclamanților și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții, G,împotriva sen tinței civile nr. 555/CA/16.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 10193/CA/2005.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge Încheierea de sesizare nr. 59/6.2005 a Camerei de Conturi
Constată lipsa calității procesuale pasive a reclamanților și.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./15.07.2009
Tehnodact /22.07.2009
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
