Litigiu privind domeniul public. Decizia 1038/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1038/R-
Ședința publică din 07 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL R, cu sediul în Râmnicu V, str.G-ral, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.954/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns administrator pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are de solicitat alte cereri și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei, administrator solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 28.13.2007, reclamantul Municipiul Rm.V a chemat în judecată pe pârâta Rm.V solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună rezilierea contractului nr.1290/2004 încheiat cu aceasta.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în baza contractului sus-menționat, a fost concesionat serviciul public de ridicare a autovehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice ale Municipiului Rm.V, adjudecat de societatea pârâtă.
Procedându-se la verificarea modului în care se derulează contractul, atât din oficiu, cât și la sesizarea cetățenilor, s-a constatat că aceasta are grave deficiențe și chiar comite abuzuri în activitatea prestată, încălcând, astfel, clauzele contractului.
Deși, a fost somată în vederea stabilirii modalităților de realizare a contractului, pentru evitarea situațiilor conflictuale, pârâta a refuzat.
Secția civilă a Tribunalului Vâlcea, prin încheierea din 27.04.2007 a dispus scoaterea cauzei de pe rolul său și înregistrarea acesteia la Secția comercială a aceluiași tribunal.
Printr-o cerere completatoare depusă la 14.01.2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 540 euro, în echivalent cu titlu de despăgubiri cuvenite în cazul rezilierii contractului, conform art.9 lit.c din contract.
Prin cererea reconvențională, pârâta s solicitat obligarea reclamantului la plata sumelor de 3.000 lei, contravaloarea construcției - punct de lucru și 6.000 lei, contravaloarea autovehiculului marca Iveco 35-10.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal - prin sentința nr.212/11.02.2008 a admis acțiunea, a dispus rezilierea contractului nr.1290/2004, a obligat pârâta la plata sumei de 540 euro în echivalent lei, cu titlu de despăgubiri și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că potrivit art. 7 pct. 7 din contract, în termen de 10 zile de la perfectarea contractului concesionarul trebuia să întocmească graficul de eșalonare a investițiilor în valoare de 3.000.000.000 lei Rol. Aceste investiții constau în principal în achiziționarea unui teren pentru a servi ca loc de depozitare și a unor autovehicule specializate pentru ridicarea mașinilor, de tip Iveco 65 C 15.
Pârâta nu a achiziționat niciun teren, ci a închiriat folosința unui teren pentru această destinație.
De asemenea, în loc de autoutilitara de tip Iveco 65 15, a achiziționat o autoutilitară de tip Iveco 35-10, despre care expertiza tehnică efectuată în cauză arată că nu corespunde normelor tehnice de siguranță pentru ridicarea fără riscuri a autovehiculelor, datorită capacității reduse de ridicare.
Pârâta nu și-a îndeplinit nici obligația prevăzută de art. 4 din contract având la începutul lunii ianuarie 2007 o restanță de 3.565 lei la redevență și 15.177 lei la cota de participare de 3%, ambele debite fiind restante pentru întreg anul 2006. Pârâta recunoaște acest fapt însă arată că reclamanta trebuia să retragă sumele respective din contul de garanție conform art. 4 din contract.
S-a constatat, așadar, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile esențiale ale contractului și anume realizarea investițiilor, plata redevenței și a cotei de 3% cuvenită concedentului.
În ce privește neregulile constatate în desfășurarea activității efective de ridicare a vehiculelor, nu s-au dovedit abateri substanțiale de natură a duce prin ele însele la rezilierea contractului, anumite tensiuni între salariații pârâtei și proprietarii vehiculelor ridicate fiind inerente acestui gen de activitate.
Deși pârâta susține că principalul motiv pentru care nu a realizat investițiile îl reprezintă reducerea numărului străzilor din aria de operare, la dosar nu s-a depus actul administrativ prin care a operat această reducere pentru a se observa momentul din care operează și dacă, într-adevăr, a constituit un impediment obiectiv pentru realizarea obligațiilor contractuale ale pârâtei, obligații care, așa cum s-a arătat mai sus, trebuiau realizate imediat după încheierea contractului, cu resurse financiare proprii, pârâta trebuind să prezinte conform art. 7 pct. 8 din contract și documentele care să ateste capacitatea financiară de realizare.
Ca atare, îndeplinirea programului de investiții nu era condiționată de deciziile administrative ulterioare de modificare a ariei de operare, investițiile trebuind a fi realizate încă de la momentul încheierii contractului.
Față de aceste considerente, de fapt, constatând neîndeplinirea de către pârâtă a clauzelor esențiale ale contractului de concesiune, tribunalul, în baza art. 4 alin. ultim și art. 9 lit. c din contract, raportat la art. 969 Cod civil, a dispus rezilierea contractului întrucât această reziliere a fost prevăzută în clauzele contractuale inserate în articolele sus menționate, în caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale.
De asemenea, în temeiul art. 9 lit. c din contract, pârâta a fost obligată și la plata sumei de 540 EURO în echivalent lei, cu titlul despăgubiri, egale cu nivelul garanției constituite de către pârâtă.
Cererea reconvențională a fost respinsă întrucât pârâta putea obține despăgubirile solicitate numai în cazul prevăzut de art. 9 pct. b din contract, adică în cazul denunțării unilaterale de către concedent a contractului.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârâta SC SRL Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.511/R-C/9.05.2008 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare la același tribunal - Secția comercială și contencios administrativ fiscal.
Astfel, s-a apreciat că, în mod greșit, litigiul a fost soluționat de Secția comercială a Tribunalului Rm.V, când acesta trebuia soluționat de completul specializat în contencios fiscal.
Or, potrivit disp.art.2 (1) lit.c din Legea nr.554/2004, sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii contenciosului administrativ, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, iar conform disp.art.8 (2) din aceeași lege, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
În speță, litigiul ce are ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr.1290/2004, prin care s-a concesionat pârâtei - recurente serviciul public de ridicare a autovehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice din Municipiul Rm.V, este un litigiu administrativ, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și se impunea să fie soluționat legal de către completul specializat de contencios administrativ, care, la data pronunțării sentinței atacate, 11 februarie 2008, trebuia format din 2 judecători, potrivit disp.art.10 (1) din lege (articol modificat la data de 18 aprilie 2008, prin Legea nr.97/14 aprilie 2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007).
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția de contencios.
Prin sentința nr.954/9.09.2008, același tribunal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, respingând acțiunea reclamantului, având ca obiect reziliere contract concesiune nr.1290/2004, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că rejudecând cauza în raport de îndrumările deciziei de casare, instanța a examinat cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii invocată de SC SRL prin motivele de recurs împotriva sentinței pronunțată de tribunal, la care s-a făcut referire mai sus.
Astfel, pârâta a susținut că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă la care se referă art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ.
Din actele și probele dosarului, instanța reține că la data de 28 martie 2007, când reclamanta a sesizat Tribunalul Vâlcea cu acțiunea de reziliere a contractului, nu s-a efectuat procedura prealabilă la care se referă art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 și, ca atare, era un fine de neprimire a acțiunii.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004"înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea în tot sau în parte a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există."
Întrucât reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă la care se referă dispozițiile legale citate, instanța a constat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantul Municipiul Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, deoarece strict pe textul de lege, procedura administrativă în materia contenciosului administrativ nu se impune, pentru simplul motiv că nu putea fi realizată, deoarece, în cauză nu este vorba despre un contract administrativ unilateral, ci un contract comercial, chiar dacă legea îl denumește contract administrativ, în care se manifestă voința a două părți și nicidecum o voință unilaterală, aceea a autorității publice;
- nu s-a observat că reclamantul este persoană juridică de drept public și în această calitate a semnat contractul, nu ca autoritate publică emitentă a actului administrativ;
- ar fi fost absurd ca procedura prealabilă să fie exercitată față de sine însuși;
- nici procedura prevăzută de art.720(1) Cod pr.civilă nu se impunea, deoarece, conform deciziei de casare, litigiul se poartă în materia contenciosului administrativ și nu în comercial;
- chiar dacă ar fi fost comercial, litigiul de față este neevaluabil în bani, deci nu se impunea concilierea.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și, implicit a acțiunii sale.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, prima critică vizând greșita respingere a acțiunii pe o excepție inaplicabilă cauzei, nu poate fi primită, întrucât, așa cum recunoaște însuși recurentul-reclamant, contractul de concesiune este un contract administrativ, supus reglementărilor din materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr.554/2004, care la art.8, modificat, prevede că "instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile ce apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de închiriere, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ".
Ca atare, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art.7 din actul normativ enunțat, însă alin.6, conform căruia "Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor ce au ca obiect contracte administrative, are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, respectiv art.7201Cod pr.civilă, dispozițiilor Codului d e procedură civilă, fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termen de 6 luni ce vor curge de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului".
Or, din înscrisurile aflate la dosar și recunoașterii recurentului-reclamant, rezultată din chiar criticile prezentei căi de atac, nu a fost inițiată concilierea directă prevăzută de art.7201Cod pr.civilă.
Este logic că nu despre procedura prealabilă prevăzută la art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, este vorba, întrucât așa cum a arătat recurentul-reclamant, aceasta a participat la contractul de concesiune ca persoană juridică de drept public, iar nu ca autoritate publică emitentă a unui act administrativ unilateral.
Concluzionând, în mod corect judecătorul fondului a dat interpretarea corespunzătoare dispozițiilor art.7 alin.6 din Legea nr.554/2004, criticile neavând justificare legală.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.554/2004, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL R, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.954/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind SC SRL Rm.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
17.11.2008
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
