Litigiu privind domeniul public. Decizia 956/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 956
ȘEDINȚA DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR 2: Costinel Moțârlichie
-- - JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
GREFIER-
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 287 din data de 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 18 februarie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 287 din data de 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins excepția de nelegalitate a nr. 274/15.12.2005 invocată de reclamanta - SRL S, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea reclamantei - SRL, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului S cu sediul în S și, ca neîntemeiată
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului Local al Municipiului S nr. 274/15.12.2005, invocată de reclamantă a reținut că prin art. 1 din Hotărârea Consiliului Local mai sus menționată s-a aprobat includerea în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al Municipiului S, a unor suprafețe de teren situate în str. - -, printre care figurează și suprafața de 28,0. situată în zona intersecției str. - cu str. - -, iar prin art. 3 s-a aprobat concesionarea prin licitație publică, a terenurilor astfel cum au fost identificate conform art. 1, în vederea realizării de construcții cu destinația de spații comerciale, durata concesiunii fiind de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii.
Motivele de legalitate a 274/2005 invocate de reclamanta SRL vizează nerespectarea dispozițiilor Legii 350/2001, în sensul că inițiativa concesionării nu a avut la bază planul urbanistic de detaliu () ori planul urbanistic zonal (PUZ).
Tribunalul a apreciat că Hotărârea Consiliului Local a fost dată cu respectarea prevederilor Legii 213/1998 privind procedura concesionării respectiv art. 7, inițiativa concesionării având la bază un studiu de oportunitate, art. 8 în sensul că concesionarea terenului ce aparține domeniul privat al Municipiului S s-a efectuat pe baza caietului de sarcini al concesionării, fiind emis certificatul de urbanism nr. 1047/14.11.2005, unde la punctul 2 se menționează că prin planul urbanistic general (), funcționarea zonei este pentru locuințe și funcțiuni complementare, iar la punctul 3 "regimul tehnic" se menționează scopul concesionării, respectiv că pe suprafața de teren se va realiza un spațiu comercial.
Certificatul de urbanism a fost emis în conformitate cu prevederile Regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general, fără a se solicita și planul urbanistic de detaliu, care nu era întocmit la acea dată, deoarece construcția cu destinație de spațiu comercial se află în Unitate Teritorial d e (), zonă de locuințe, funcțiuni complementare și servicii, amplasamentul fiind aferent pieței agroalimentare unde regimul de înălțime al construcțiilor este de, fiind o zonă construită compact și aflată în vecinătatea blocurilor cu regim de înălțime.
Având în vedere că documentația tehnică respectă regulile de construire din acea zonă, respectiv regim de înălțime, aliniament construcție, posibilitatea raportării la rețelele tehnico-edilitare precum și distanța de servitute de vedere prevăzută de codul civil, în mod temeinic și legal s-a emis certificatul de urbanism fără a se solicita inițierea unei noi documentații de urbanism -.
De altfel, reclamanta a mai invocat excepția nelegalități HCL 274/2005 cu privire la includerea terenului în suprafață de 28. în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al municipiului S, criticând totodată hotărârea și pentru faptul că inițierea concesionării nu a avut la baza un studiu de oportunitate, excepție ce a fost respinsă prin sentința nr. 114/13.02.2008 pronunțată de tribunalul Olt în dosarul nr-.
Față de aceste considerente, și având în vedere că Hotărârea Consiliului Local a avut avizul favorabil al comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului Local al Municipiului S, tribunalul urmează să respingă excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește acțiunea reclamantei privind constatarea nulității absolute a licitației organizate la data de 01.02.2006, în urma căreia pârâtul a concesionat suprafața de 28. situată în S, intersecția str. -. -., cu str. -, conform raportului nr. 2320/09.02.2006 și a contractului de concesiune nr. 4/29.03.2006, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că procedura concilierii a fost organizată cu respectarea prevederilor art. 13 și următ. din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.
Astfel, concedentul - Primăria municipiului S, a publicat în Monitorul Oficial al României partea a VI-a publicat în data de 14.01.2006, într-un cotidian local " DE O" din data de 06.01.2006, precum și într-un cotidian național "CURENTUL" din 07.01.2006 anunțul licitației publice deschise, care cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute la literele a - h din art. 13 din Legea 219/1998, comisia de evaluare fiind legal întrunită, iar în urma analizării ofertelor din plicurile interioare în baza criteriilor de selecție au fost acordate 99 de puncte pârâtului, oferta acestuia fiind declarată câștigătoare.
Susținerile reclamantei cu privire la faptul că organizarea licitației din 01.02.2006 este lovită de nulitate întrucât nu a fost respectat termenul de 45 de zile de la data organizării primei licitații din 27.01.2006, nu au fost reținute întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a fost organizată o singură licitație respectiv cea din 01.02.2006, dată la care a fost desemnat și câștigătorul concesionării suprafeței de 28.
La data de 15.05.2008 reclamanta a formulat recurs împotriva sentinței mai sus prezentate.
În motivarea recursului s-a arătat că prin hotărârea nr. 274 a Consiliului Local S s-a dispus trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Sau nor terenuri printre care și terenul în suprafață de 282având ca vecinătăți: N - str. - -; S și V - - SA și imobil aparținând reclamantei; E - trotuar str. -.
Tot prin același act s-a dispus și concesionarea acestui teren prin licitație publică în vederea realizării de construcții cu destinația de spații comerciale.
Potrivit Legii 350/2001, privind amenajarea teritoriului și urbanismului, inițiativa concesionării nu putea să aibă loc fără a fi elaborat și aprobat planul urbanistic de detaliu (), sau plan urbanistic zonal (), dintre care primul are caracter de reglementare specifică prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente în corelare cu vecinătățile imediate, de unde rezultă că pentru a se putea concesiona un teren în vederea edificării unei construcții este obligatorie întocmirea unei documentații urbanistice specifice, adică, sau, în cazul în care este vorba de multe construcții într-o zonă determinată, PUZ.
În cauza de față nu a existat nici o documentație de urbanism aferentă imobilului supus concesiunii.
Rațiunea legiuitorului de realizare și întocmire a unor -uri, ca înscrisuri prealabile emiterii unei hotărâri de concesionare în vederea realizării de construcții este dată tocmai de impactul noilor construcții în zonă, atât asupra populației cât și asupra celorlalte construcții existente.
În aceste condiții instanța de fond face o greșită apreciere a probelor și a dispozițiilor legale, deoarece concesionarea presupune nu numai respectarea legii cadru dar și a Legii 350/2001.
Deși se face referire la faptul că toate actele administrative emise sunt în conformitate cu planul urbanistic general, însă acesta are caracter general ca documentație urbanistică iar în cazul existenței sau apariției într-o anumită zonă de noi construcții este obligatorie întocmirea unui care să prezinte concret cerințele legale pentru acea zonă ori construcție.
Mai mult, s-a adus la cunoștința instanței că prin -ul Municipiului S se atestă clar necesitatea existenței PUZ sau în cazul apariției necesității amplasării în zona centrală a unor dotări.
În consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 3041Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs formulate la data de 23.05.2008 s-au adus critici sentinței recurate prin prisma respingerii acțiunii arătându-se prima instanță a reținut că anunțul având ca obiectiv concesionarea terenului a fost publicat în cotidianul " de O" la data de 06.01.2006, ori așa cum s-a precizat și la fond există în data de 05.01.2006 un anunț publicat în cotidianul " de O" ce atestă faptul că în data de 27.01.2006 se va organiza o licitație având ca obiectiv terenul în suprafață de 282cu privire la care se poartă prezentul litigiu.
Nu este posibil ca două anunțuri diferita să aibă ca obiect același bun la două date diferite și care să ateste că deschiderea ofertelor se va face la două date diferite, această împrejurare încălcând toate principiile care stau la baza selectării ofertanților și a aducerii la cunoștința lor a condițiilor de publicitate.
S-a susținut și că deși s-a depus la dosarul cauzei raportul comisiei de evaluare din data de 01.02.2006, caietul de sarcini și alte înscrisuri nu se face nici o referire la licitația din data de 27.01.2006, ci numai la cea din data de 01.02.2006, ceea ce pune sub semnul întrebării legalitatea licitației.
De asemenea s-a arăta că instanța de fond nu a motivat de ce nu a acordat relevanță juridică și înscrisurilor privitoare la licitația din data de 27.01.2006 publicată în data de 05.01.2006, astfel că din acest punct de vedere hotărârea este nemotivată.
S-a precizat și că art. 13 din Legea 219/1998 a suferit anumite modificări, iar prin modificarea dată de Legea 528/2004 s-a instituit obligația concedentului să publice în Monitorul Oficial al României partea a VI-a, într-un cotidian de circulație națională și într-unul de circulație locală, precum și în Oficial al Comunității Europene și/sau într-un jurnal internațional de largă circulație, ceea ce nu s-a realizat.
Deoarece aceste condiții imperative ale legii asigurau transparența și liberul acces la informații, nerespectarea lor atrage nulitatea absolută a actelor încheiate cu fraudarea legii, căci în aceste condiții se poate vorbi despre încheierea unui act administrativ în frauda intereselor altor competitori, fiind aplicabil principiul potrivit căruia frauda corupe totul.
Prin întâmpinarea formulată la data de 24 sept. 2008 intimata pârâtă Primăria municipiului Sas olicitat respingerea recursului formulat în cauză susținând în acest sens că în mod pe deplin întemeiat instanța de fond a reținut că și-a îndeplinit obligațiile privind organizarea licitației în conformitate cu prevederile Legii 219/1998 publicând anunțul în Monitorul Oficial al României partea a VI-a din data de 14.01.2006, într-un cotidian local " de O" din data de 06.01.2006 și într-un cotidian național "Curentul" din data de 07.01.2006, iar la data stabilită comisia de evaluare a fost legal întrunită și în urma analizării ofertelor a fost declarat câștigătorul concesionării suprafeței de 282situată în S zona intersecției str. - cu str. - -.
Ca urmare, prin contractul de concesiune nr. 04/29.03.2006 încheiat între Primăria Municipiului S reprezentată prin primarul municipiului și s-a dispus concesionarea termenului în suprafață de 282.
Certificatul de urbanism necesar construcției s-a emis conform prevederilor Regulamentului Local de urbanism aferent, fără a se solicita, care nu exista al acea dată întrucât construcția cu destinație de spațiu comercial se afla în Unitatea Teritorială de - zonă de locuințe, funcțiuni complexe și servicii, amplasamentul fiind aferent Pieței agroalimentare i, un de regimul de înălțime al construcțiilor este de P până la și care este o zonă construită compact și aflată în vecinătatea blocurilor cu regim de înălțime.
Documentația tehnică respectă regulile de construire referitoare la această zonă, respectiv, regim de înălțime, alinament construcție, prevederile Codului civil privind servitutea de vedere, posibilitatea racordării la rețelele tehnico - edilitare, motiv pentru care s-a emis certificatul de urbanism fără a se solicita inițierea unei noi documentații de urbanism.
De asemenea, arhitectural construcția se încadrează în țesutul existent și respectă înălțimea medie a clădirilor învecinate și a caracterului zonei fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de două niveluri clădirile amplasate alăturat pe aceeași parte a străzii.
S-a susținut și că prin aspectul exterior al construcției ce se va realiza, volumetrie și conformare se îmbunătățește aspectul arhitectural al zonei, care lasă de dorit datorită faptului că la spațiile comerciale deja existente nu s-au mai realizat lucrări de refacere și îmbunătățire a fațadelor cu materiale moderne.
În scop probator s-au depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 114 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, copie după cotidianul "Curentul" din 07.01.2006, chitanțe privind achitarea contravalorii anunțului către Monitorul Oficial RA, copie după cotidianul " de O" din data de 6 ianuarie 2006, documentația privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de concesiune.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția de nelegalitate invocată în cauză se constată că nu se poate reține ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză prin concluziile scrise formulate de intimatul pârât la data de 21 ianuarie 2009, în raport cu sentința nr. 114 din 13 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului potrivit deciziei 1730 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
În acest sens se reține că deși în cauză este întrunită identitatea de părți și obiect nu poate fi reținută identitatea de cauză deoarece în litigiul cu privire la care s-a invocat autoritatea de lucru judecat excepția de nelegalitate a HCL nr. 274 din 15.12.2005 a fost invocată în raport de dispozițiile Legii 213/1998, art. 645 cod civil, Legii 215/2001 și Constituției României, iar în prezenta cauză este invocată excepția de nelegalitate în raport cu dispozițiile Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului.
Prin urmare nu este întrunită tripla identitate de părți obiect și cauză între cele două litigii pentru a se putea reține excepția autorității de lucru judecat potrivit art. 1201 cod civil.
Excepția de nelegalitate este însă neîntemeiată, așa cum a reținut și prima instanță deoarece nu se poate reține că inițiativa concesionării nu putea să aibă loc fără aprobarea planului urbanistic zonal sau a planului urbanistic de detaliu.
În acest sens se reține că dispozițiile art. 65 alin. 1 din Legea 350/2001 în forma sa în vigoare la data emiterii HCL a cărei legalitate este analizată arată că în absența Planului de amenajare a teritoriului județean și a Planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente nu se pot realiza investiții în construcții, lucrări tehnico-edilitare, precum și orice alte investiții urbane.
Prin urmare aprobarea concesionării prin HCL supusă controlului de legalitate nu poate fi reținută ca nelegală fiind făcută în concordanță cu, în contextul în care legea nu condiționa legalitatea concesionării de existența PUZ sau.
Mai mult, în speță planul urbanistic de zonă și nici cel de detaliu nu erau necesare, deoarece Regulamentul local de urbanism, aferent Planului urbanistic General al Municipiului S nu prevede elaborarea unor astfel de planuri, în cazul în care zona unde este situat terenul are funcțiunea de complex comercial, dotări, funcțiuni complementare, piață agroalimentară.
Referitor la desfășurarea licitației contestate în prezenta cauză se reține că din actele și lucrările dosarului rezultă că s-a ținut o singură licitație la 01.02,2006 pentru 9 imobile, printre care și imobilul cu privire la care se poartă prezentul litigiu.
a publicat anunțul privind licitația deschisă ce se va ține în Monitorul Oficial al României partea a VI-a din 14.01.2006, așa cum rezultă și din documentele privind achitarea contravalorii anunțului depuse la dosarul cauzei.
Anunțul privind licitația a fost de asemenea publicat în cotidianul național "Curentul" din 07.01.2006 și în cotidianul local " de O" din 06.-.
În toate aceste publicații anunțul privind organizarea licitației a făcut referire la data de 01.02.2006.
Prin urmare faptul că doar în cotidianul local " de O" din 05.01.2006 apare ca fiind menționată data licitației ca fiind 27.01.2006, pentru ca în ziua următoare, aceeași publicație să difuzeze anunțul cu data licitației corectă nu poate fi reținută decât ca o eroare de tipărire a primului anunț, ce nu este imputabilă niciuneia din părțile litigiului și nu putea cauza reclamantei vreo vătămare.
Nu pot fi reținute ca fondate nici susținerile recurentei privind nepublicarea anunțului privind organizarea licitației în Oficial al Comunităților Europene și/sau într-un jurnal internațional de largă circulație.
Este adevărat că potrivit art. 13 din Legea 219/2008 în vigoare la data licitației în cazul procedurii licitației publice deschise, concedentul avea obligația să publice anunțul privind licitația și în Oficial al Comunităților Europene și/sau într-un jurnal internațional de largă circulație, însă nerespectarea acestei norme nu poate fi reținută ca atrăgând nulitatea absolută a licitației, ci doar nulitatea relativă, întrucât norma analizată prin conținutul este edictată spre a asigura și o informare internațională asupra licitației, respectiv pentru a crea posibilitatea persoanelor posibil interesate de organizarea licitației, aflate în străinătate, să participe la aceasta.
Prin nerespectarea acestei dispoziții legale nu se poate astfel reține că s-ar fi adus o vătămare intereselor reclamantei persoană juridică română, cu sediul în România de a se informa asupra organizării licitației, informare care s-ar fi putut face din anunțurile publicate în presa română atât la nivel local cât și național dar și în Monitorul Oficial.
În raport de aceste considerente ș văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă va fi obligată recurenta la cheltuieli de judecată către intimatul reprezentând onorariu avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 287 din data de 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurenta către intimatul la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
, V
2 ex/07.05.2009
26 Februarie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Costinel Moțârlichie, Carmen Ilie
