Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1.398/2008
Ședința publică de la 11 iunie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pârâțiil MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S, reclamanții -, -, G, împotriva sentinței civile nr. 2216 din 9.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari spor de fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind restul reclamanților și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile chematului în garanție și pârâților sunt scutite de la plata taxelor de timbru și a timbrului de judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Recursul declarat de către reclamanți este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, la data de 26 mai 2008 s-a înregistrat o întâmpinare din partea Inspectoratului de Poliție Județean
Reclamantul invederează instanței că se prezintă în nume personal și nu are mandat de a-i reprezenta pe ceilalți reclamanți și nu mai are alte cereri de formulat. Totodată mai invederează faptul că recursul declarat de către reclamanți a rămas fără obiect în urma pronunțării unei
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul - recurent solicită instanței respingerea recursului formulat de reclamanți ca rămas fără obiect, precum și respingerea recursurilor formulate de către pârâți și chematul în garanție.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.216 din data de 09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaj, au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S; a fost admisă acțiunea reclamanților, -- și - împotriva pârâților S, A, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S și a chematului în garanție și, pe cale de consecință, au fost obligați pârâții și chematul în garanție, în limitele competențelor prevăzute de lege, să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând spor de confidențialitate aferent anului 2005, astfel: Pencu - 685 lei, - 358 lei, - 304 lei și - 989 lei.
Totodată, prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și obligați pârâți și chematul în garanție să plătească reclamantului suma de 5,870 lei reprezentând spor de fidelitate pe anul 2005; calculația depusă la dosar la fila 35, făcând parte integrantă din hotărâre și sumele a fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății; a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului privind plata drepturilor salariale rezultate din reducerea impozitului pe venit din salarii conform legii pe perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2006 cu 50 %; a fost respinsă ca nedovedită acțiunea reclamanților și
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale a pârâtului de rând 1 este neîntemeiată, în condițiile în care drepturile solicitate derivă din raporturile de muncă, iar Legea nr. 53/2003 instituie obligația achitării acestora.
Referitor la excepția invocată de chematul în garanție, reține de asemenea instanța că este neîntemeiată, în contextul atribuțiilor conferite, a rolului în elaborarea proiectelor și rectificărilor bugetare.
Cu privire la pretențiile deduse judecății, reține instanță că reclamanții fac parte din categoria salariaților îndreptățiți la acordarea sporului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs la data de 03.01.2008 MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție. Astfel, în susținerea celor solicitate s-a invocat excepția lipsei calității procesuale a ministerului, în considerarea că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios, în litigiile de muncă cererea de chemare în garanție nu este admisibilă, nefiind aplicabile disp. art. 60 - 63.pr.civ. iar o obligație de garanție nu există, simplul fapt al calității de ordonator de credite nu conferă o garanție legală din partea ministerului pentru eventuale sume ce ar trebui plătite într-un raport rezultat din contractul de muncă.
În plus, relevă recurentul că, în conformitate cu prev. nr.HG 386/2007, ministerul doar elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul bugetului precum și proiectul legii de rectificare, operând rectificările corespunzătoare; că legea bugetară poate fi modificată doar prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, nu permite cheltuieli pentru limitele prevăzute, iar potrivit art. 4 din nr.OG 22/2002, ordonatorii de credite au obligația de a vira credite în condițiile legii pentru asigurarea creditelor necesare instituțiilor din subordine și pentru efectuarea de plăți stabilite prin titluri executorii, Ministerul Internelor fiind singura parte obligată în raportul dedus judecății și în măsură să asigure sursele necesare plăților.
Împotriva aceleiași soluții la data de 21.12.2007 au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în parte a hotărârii, în sensul completării,dată fiind omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere.
În dezvoltarea argumentelor aduse, recurenții arată că deși s-a solicitat a fi obligată și Instituția Prefectului la acordarea drepturilor pentru perioada aprilie - decembrie 2005, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, cu toate că în considerente se reține acest aspect. Mai mult, arată recurenții instanța a omis a se pronunța și asupra solicitării unora dintre reclamanți, în legătură cu momentul transferării la instituția precizată.
Concomitent cu data promovării recursului, reclamanții au înregistrat și o cere de completare a hotărârii, relevând în justificarea aceleași motive mai sus enunțate prin demersul în fața instanței de recurs.
La data de 28.12.2008, în considerarea că obiectul acțiunii introductive a fost reținut în considerentele hotărârii mai sus arătate ca fiind obligarea la plata sporului de fidelitate, iar în dispozitiv s-a relevat greșit spor de confidențialitate și întemeiat pe art. 281.pr.civ. a solicitat instanței îndreptarea erorii materiale.
Găsind justificată cererea la data de 09.01.2008, tribunalul a admis cererea, iar pe cale de consecință, a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr. 2.2167 din 09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- și în sensul că în dispozitiv să se înscrie spor de confidențialitate în loc de spor de fidelitate.
Totodată, față de sesizarea adusă în contextul completării dispozitivului, la data de 25.01.2008 prin sentința nr. 166, Tribunalul Sălaja admis cererea și, pe cale de consecință, a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 2.216 din 09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- prin introducerea unui nou alineat, respectiv a fost obligată Instituția Prefectului Județului S să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând spor de fidelitate pe perioada aprilie - decembrie 2005, după cum urmează: Pencu - 2.115 lei, - 1.151 lei, - 1.029 lei, G - 782 lei, - - 1.343 lei și - - 936 lei, sume ce se vor actualiza în raport cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a dispune astfel, a reținut instanța că pretențiile se justifică dat fiind că reclamanții, într-o anumită parte a perioadei evocate prin cererea introductivă formulată, în contradictoriu și cu Instituția Prefectului au funcționat în cadrul acestei din urmă instituții.
La data de 29.02.2008 prin încheiere, Tribunalului Sălaja dispus îndreptarea din oficiul a erorii strecurate în sentința civilă nr. 2.216/2007 în sensul că în alin. 3 se va înscrie spor de fidelitate în loc de spor de confidențialitate, iar alin. 5 din încheierea de îndreptare a erorii materiale din 09.01.2008 se omite.
Ulterior, la data de 30.01.2008, a formulat recurs împotriva încheierii din data de 09.01.2008 relevând că aceasta este netemeinică și nelegală întrucât deși a fost admisă cererea, nu a fost corectată eroarea, instituția rămânând obligată în continuarea la plata sporului de confidențialitate ce nu a fost niciodată solicitat.
În același dosar, la data de 10.03.2008, reclamantul a solicitat instanței îndreptarea erorilor-.216/09.11.2007 și nr. 106/25.01.2008, în sensul de a se trece corect suma datorată conform ultimei adrese a
La data de 12.03.2008 împotriva sentinței nr. 166 din 25.01.2008 a declarat recurs Instituția Prefectului Județului S, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În motivare s-a arătat că acordarea drepturilor bănești, potrivit art. 57 din nr.OG 38/2003 se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților, iar fonduri de către ordonatorul principal de credite nu i-au fost acordate.
Mai arată recurentul că instituția este ordonator terțiar de credite, iar potrivit Legii nr. 500/2002 are obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate și în aceste condiții, câtă vreme măsura suspendării a fost operantă potrivit actelor normative în vigoare la momentele respective, acordarea drepturilor pe anul 2005 este fără temei și nu poate fi făcută.
În fine, se mai arată că prin decizia nr. 38/2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legii bugetului de stat pe anii 2004 și 2005, suspendate acordarea drepturilor respective, iar prin aceeași deciziei s-a subliniat că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare nu constituie un drept fundamental.
Față de cele sesizate, la data de 10.04.2008 prin încheierea Tribunalului Sălaj, întemeiat pe incidența art. 281.pr.civ. a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamantul și, S, dispunându-se îndreptarea erorii din dispozitivul sentinței nr. 2.216/2007, în sensul că în loc de 5.870 lei ce se cuvine reclamantului se va trece 5.870 lei.
Totodată, a fost respinsă cererea reclamantului pentru îndreptarea erorii materiale din sentința nr. 166/2008 a Tribunalului Sălaj, în considerarea că nu este fondată întrucât această sentință nu privește pe petent.
În acest context, al demersurilor menționate prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sas olicitat respingerea recursului, fundamentat pe aceea că argumentele invocate nu constituie motive de respingere a cererii, nu au legătură cu cele susținute prin cererea de chemare în garanție și instituția inspectoratului.
Examinând argumentele aduse prin recursurile declarate, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că activitatea intimaților-reclamanți este finanțată de la buget, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, ministerul poate figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale și nici faptul că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale, procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține de recurenți că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu le poate fi imputată recurenților, entitățile recurente având obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune în sarcina entităților implicare pentru a cuprinde în proiectele de buget sume neprevăzute, respectiv sume stabilite ca drepturi prin dispozițiile aplicabile funcționarilor publici sau sume ce ar rezulta din hotărâri judecătorești.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurenților de a lua ei însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Desigur, se susține că în dispozițiile de acordarea a drepturilor au fost suspendare, iar în urma verificărilor constituționalității actelor normative referitoare la suspendarea aplicării drepturilor s-a stabilit că acestea sunt legale potrivit deciziei nr. 38/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 221/2005.
Atare susțineri nu pot fi reținute ca argument al modificării soluției arătate întrucât suspendarea nu a înlăturat dreptul în esență lui, ci a avut ca efect amânarea plății dreptului fără a-l afecta în substanță.
Prin urmare, față de dispozițiile legii aplicabile funcționarilor ce conferă dreptul invocat de reclamant la statuările prin decizia în interesul legii, aplicabile prin analogie situației vizând dreptul suplimentar, Curtea reține că în mod just prima instanță a reținut temeinicia pretențiilor, iar sub acest aspect, susținerile recurenților sunt neîntemeiate.
Nici susținerile referitoare la cele reținute prin decizia Curții Constituționale nu prezintă concludența preconizată de recurenți în cauză întrucât prezentul litigiu nu se poartă asupra posibilității sau imposibilității de suspendare, ci asupra existenței însăși a dreptului și asupra efectelor încetării suspendării asupra substanței dreptului.
În plus, nici restul susținerilor din demersurile promovate constând în aceea că instanța ar fi omis a se pronunța asupra cererilor și respectiv, nu a corectat erorile, nu pot fi primite, câtă vreme așa cum se poate observa din expunerea situației rezultate din dosar, aspectele invocate au fost îndreptate.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții -, -, G, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2.216 din data de 09 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Respinge recursul declarat de MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva încheierii din 09 ianuarie 2008, pronunțată în același dosar, ca rămas fără obiect.
Respinge recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 166 din data de 25 ianuarie 2008 pronunțată în același dosar, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./30.06.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
