Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.754/2008
Ședința publică din data de 10 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 131/CA/25.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, având ca obiect litigiu privind funcționarii statuari - tichete de masă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 05.08.2008 reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, precum și practică judiciară, respectiv filele 12 - 37 din dosar.
Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 131/CA din 25.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată formulată de către reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, pentru acordarea tichetelor de masă.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut faptul că reclamantul este funcționar public în cadrul B N, iar în această calitate a solicitat acordarea tichetelor de masă începând cu data de 1 august 2001, până în prezent, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Prima instanță a apreciat că acțiunea este nefondată prin prisma prev. art. 1 și urm. din Legea nr. 142/1998, considerând că normele legale privind acordarea tichetelor de masă au o natură permisivă, fără un caracter imperativ pentru angajator, iar în condițiile în care sumele necesare cu acest titlu nu au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al B N, în urma unor prevederi din contractul colectiv de muncă, nu se justifică recunoașterea drepturilor ce fac obiectul acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-a relevat faptul că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă, neavând nici o relevanță faptul că în buget nu au fost prevăzute sume cu acest titlu.
Se invocă și principiul nediscriminării față de alți salariați din sectorul bugetar care beneficiază de aceste alocații de masă, fiind invocate prev. art. 41 și 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 Codul muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 1 alin. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
S-a invocat astfel încălcarea de către prima instanță a normelor pertinente privind protecția drepturilor omului, prin prisma faptului că instanța nu s-a pronunțat asupra aplicabilității în cauză a prev. art. 14 din sau ale art. 1 alin. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind nelegale susținerile conform cărora sumele necesare acordării acestor drepturi ar fi trebuit prevăzute în bugetul angajatorului, fiind nesocotite și disp. art. 18 din Codul muncii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Temeiul legal al acțiunii reclamantului este reprezentat de disp. art. 1 și urm. din Legea nr. 142/1998.
Conform art. 1 alin. 1 și 2 din acest act normativ, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Relevante sunt și prev. art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005, care au prevăzut posibilitatea acordării tichetelor de masă doar pentru instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, pentru celelalte instituții publice din sistemul bugetar de stat nefiind prevăzute sume pentru acordarea acestor tichete. Este adevărat că o astfel de interdicție expresă nu este cuprinsă și în textul Legii nr. 486/2006, însă acest aspect nu are relevanță în contextul acțiunii reclamantului, sediul materiei fiind reprezentat de către Legea nr. 142/1998.
Astfel, chiar făcându-se abstracție de prevederile din legile bugetare anuale, întrucât acestea nu mai sunt în prezent în vigoare, Curtea consideră că soluția primei instanțe este temeinică și legală, întrucât esența argumentelor pentru care cererea reclamantului a fost respinsă este surprinsă în motivarea hotărârii, respectiv faptul că art. 1 din Legea nr. 142/1998 instituie doar o posibilitate, neavând un caracter imperativ pentru angajator.
Instanța de recurs achiesează la susținerea conform căreia această eventualitate s-ar putea transforma într-o certitudine, respectiv într-un drept de care reclamantul s-ar putea prevala cu succes, doar în ipoteza în care ar fi încheiat un acord colectiv cu angajatorul, în conformitate cu prev. Cap. VII al Legii nr. 188/1999, în care s-ar prevedea expres dreptul funcționarilor publici la acordarea tichetelor de masă.
Abia în această ipoteză, dreptul reclamantului s-ar concretiza și abia atunci ar fi aplicabile prev. art. 41 și 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 și art. 18 din Legea nr. 53/2003 și art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la. întrucât acordarea tichetelor de masă ar intra, prin voința angajatorului, în conținutul dreptului la protecția socială a reclamanților, în măsura în care nu s-ar încălca astfel alte norme imperative.
Din perspectiva textelor legale mai sus analizate, rezultă că aceasta este modalitatea în care trebuie interpretate și aplicate prev. art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, în sensul în care legiuitorul a instituit o dispoziție în favoarea personalului contractual din sectorul bugetar, care ar putea profita și funcționarilor publici, însă numai cu condiția ca sumele necesare să fie prevăzute în acest sens în bugetele instituțiilor angajatoare.
De altfel, aceasta este și poziția de principiu adoptată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum aceasta este relevată prin dispozitivul Deciziei nr. 14/2008, pronunțată în baza prev. art. 329.pr.civ.
De asemenea, pot fi reținute ca relevante și disp. art. 22 și 14 alin. 1 din Legea nr. 500/2000, precum și cele ale art. 2 lit. a din nr.HG 5/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 142/1998, conform cărora numărul salariaților care pot primi lunar tichete de masă, precum și valoarea nominală a acestora, în limita celei prevăzute de lege, se stabilesc ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorului.
Pentru toate aceste considerente, va fi respins recursul reclamantului, în privința invocării dreptului constituțional la protecția socială a muncii, nefiind incident nici principiul nediscriminării, invocat în conformitate cu disp. art. 14 din și art. 1 alin. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la. întrucât acesta se aplică doar în ipoteza în care unor persoane aflate în aceeași situație li se aplică tratamente diferite, fără o justificare rezonabilă.
Or, dat fiind caracterul permisiv al normei legale invocate în sprijinul acțiunii introductive de către reclamant, este pe deplin justificată acordarea tichetelor de masă doar în favoarea unor categorii de salariați, tratamentul diferit explicându-se atât prin finanțarea distinctă a diferitelor instituții, cât și prin atitudinea adoptată de angajatori, unii dintre aceștia prevăzând în bugetele proprii sumele necesare, iar alții nu.
Pentru toate aceste considerente, vor fi respinse toate argumentele cuprinse în recursul reclamantului, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 131 din 25 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./12.09.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
