Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--12 și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A,împotriva sentinței nr. 199 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentele pârâte consilier juridic, în baza delegației nr. -/3/20.08.2008, și a împuterniciri de reprezentare juridică nr. 10505/09.10.2008, pe care le depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat de IPJ B nu fost timbrat, după care;
Reprezentantul recurentelor depune la dosar chitanțele nr. - și - în sumă de 2,00 lei fiecare și un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru de către recurentul
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentelor pârâte solicită admiterea recursului așa cum fost formulat pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamanții -, -, și intervenientul în nume propriu, au solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al jud. B și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la plata drepturilor salariale constând în diferența de 10 puncte procentuale din salariul de bază, reprezentând spor pentru condiții de pericol deosebit prevăzut de art. 21 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și respectiv Ordinul nr. 132/2004 și care nejustificat nu au fost acordate în perioada februarie-decembrie 2004.
Tribunalul Brăila prin sentința nr. 199//11 iunie 2008 admis acțiunea.
S-a reținut că reclamanții sunt ofițeri de poliție în cadrul B, beneficiind de prevederile OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, între care se regăsește și sporul stabilit prin art. 21 alin. 2 pentru condiții de pericol deosebit, în cuantum de până la 30%.
Reține instanța că prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 132/09.02.2004 s-au stabilit în cuprinsul Anexei nr. 1D, unitățile, categoriile și cuantumul sporului astfel că, lucrătorii de poliție din cadrul se încadrează în prevederile anexei, cuantumul sporului variind între 15% și 30% în funcție de specificul formațiunilor de poliție în care își desfășoară activitatea.
Se precizează că totuși, nejustificat prin pct. 1 al notei existente la anexă s-a prevăzut că pentru perioada februarie - decembrie 2004 sporul pentru condiții de pericol deosebit se diminuează doar în cazul ofițerilor de poliție cu zece puncte procentuale, instanța apreciind că aceasta este o stare evidentă de discriminare, motivată de faptul că, reducerea a operat pe o perioadă limitată la un an, și că ea nu s-a aplicat în cazul subofițerilor și chestorilor de poliție din cadrul inspectoratelor de poliție, deși pericolul la care sunt expuși polițiștii este același în cazul tuturor lucrătorilor de poliție.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de, instanța respins-o ca nefondată, întrucât instituția are calitatea de ordonator de credite care asigură resursele financiare B, pentru efectuarea de plăți către personalul angajat.
Împotriva sentinței au declarat recurs și B, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia, prin incorecta stabilire a situației de fapt și greșita aplicare.
Se susține în recursul că instanța trebuia să observe că dreptul la acțiune al reclamanților și intervenientului este prescris în conformitate cu art. 1 al.1 din Decretul nr. 167/1958, întrucât se referă la drepturi cuvenite pentru perioada 01.02.2004 - 27.12.2004.
Instanța de fond a rezolvat excepția lipsei calității procesuale pasive, prin respingerea ei, deși în susținerea pretențiilor formulate au fost invocate prevederile Ordinului nr. 132/2004 prin care se stabilește că șefii unităților poartă întreaga răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale de acordare a sporului pentru pericol deosebit.
În sfârșit, pe fondul cauzei în ambele recursuri se susține că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea nr.OG 38/2003, respectiv art. 21 alin. 2 care prevede că, unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative.
În aplicarea dispozițiilor ordonanței a fost elaborat Ordinul nr. 132/09.02.2004, care, prin Nota la Anexa 1 Dap revăzut că pentru perioada februarie-decembrie 2004, sporul pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiază efectiv ofițerii se diminuează cu 10 puncte procentuale astfel, de la 30% la 29%, de la 25% la 15%, de la 20% la 10% și de la 15% la 5%, situație ce se circumscrie competențelor conferite ministrului (fost ).
În contextul acestor prevederi, stabilirea discriminării între diferitele categorii de personal este neavenită, în interpretarea dată de instanța de fond.
Recursurile s-au declarat în termen legal și au fost legal timbrate
Recursurile sunt fondate.
În referire la excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților și intervenientului, invocată în recursul formulat de A, prin aplicarea art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 187/1958, Curtea constată că este nefondată, urmând să o respingă.
Intimații reclamanți au solicitat drepturile cuvenite pe perioada februarie - 31 decembrie 2004 în legătură cu sporul pentru condiții de pericol deosebit, plăți ce urmau a fi făcute lunar, cu caracter de continuitate până la încetarea stării ce a generat situația ivită.
Așa fiind, ultima plată urma a fi făcută în luna ianuarie 2008, pentru luna decembrie 2007.
De observat că acțiunea a fost depusă la instanța de fond la data de 21 decembrie 2007, astfel că termenul de exercitare, împlinindu-se la începutul lunii ianuarie 2008, acțiunea nu este prescrisă.
Aceeași situație și în ce privește cererea de intervenție.
S-a mai invocat ca motiv de recurs și faptul că instanța de fond a dispus obligarea și B, cu neobservarea lipsei calității procesuale pasive a
Instanța își însușește considerentele pentru care a fost menținută ca parte în proces, astfel cum au fost dezvoltate în cuprinsul hotărârii de Tribunalul Brăila.
În legătură cu chestiunea de fond dedusă judecății și anume legalitatea reducerii și implicit a neacordării drepturilor decurgând din diferența de zece puncte procentuale din salariul de bază, reprezentând spor pentru condiții de pericol deosebit, astfel cum a fost prevăzut prin nr.OG 38/2003, critica formulată de ambii recurenți este fondată.
Instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată în cauză, exclusiv pe constatarea unei stări de discriminare în condițiile nr.OG 137/2002, și care rezidă pe de o parte în faptul că Ordinul nr. 132/2004 emis în aplicarea nr.OG 38/2003 a avut o aplicabilitate limitată în timp (un an) iar pe de altă parte, pentru că a făcut diferența între ofițeri, subofițeri și chestori de poliție în detrimentul celor dintâi, deși munca prestată prin specificul ei implică pentru toți polițiștii, riscuri legate de integritatea personală și intervenția unor factori externi declanșatori de stări de pericol deosebit.
Or, prin mai multe decizii pronunțate în cursul anului 2009, Curtea Constituțională a stabilit în considerarea art. 27 alin. 1 din NR.OG 132/2002, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, că instanța de judecată nu are competența să aplice ea însăși dispoziții aplicabile altor subiecți de drept în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată pentru a restabili situația de echilibru între subiecții de drept.
Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricție, etc. care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Cu alte cuvinte, discriminarea apare atunci când unei persoane nu-i este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cauza de față, este vorba de situația două categorii de polițiști, care deși au beneficiat de sporul în discuție, pretind diferențele decurgând din ajustarea lor cu 10 procente, aplicabilă plafoanelor maxime prevăzute prin Ordinul nr. 132/2004, pentru egalizarea tuturor beneficiarilor acestui spor.
Așadar, în considerarea OG nr. 38/2003, polițiștii beneficiază de sporul pentru condiții de pericol deosebit, dar, în aplicarea acestor prevederi a fost emis Ordinul nr. 132/2004, care stabilește categoriile de personal care beneficiază de spor cum și cuantumul acestuia.
Prin Ordinul menționat s-a stabilit pentru perioada februarie -decembrie 2004, că sporul de care beneficiază efectiv ofițerii se diminuează cu zece puncte procentuale, și acest fapt se înscrie în prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice în sensul că, sub aspectul cuantumului, sporul poate fi modificat oricând în timpul exercițiului bugetar ținând seama de fondurile bugetare aprobate Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În toate situațiile însă, această diminuare a sporului, nu se înscrie în contextul constatării și asimilării ei cu o stare de discriminare, întrucât potrivit Ordinului precizat, diminuarea a operat cu 10 puncte procentuale pentru toți lucrătorii de poliție, indiferent de categoria de polițiști din care au făcut parte.
Față de cele expuse, Curtea, văzând și art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursurile, va modifica sentința nr. 199//2008 a Tribunalului Brăila, în sensul respingerii acțiunii și cererii de intervenție în nume propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--12 și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A,împotriva sentinței nr. 199 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința nr. 199//2008 a Tribunalului Brăila în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /02.02.2009
Tehnored. /2 ex./006.02.2009
Fond:
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
