Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.100/CA/2009 -
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - TERITORIAL d e pe lângă S, în numele membrilorși- S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârâtINSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ Scu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.452/CA din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.452/CA din 16 octombrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile invocate de pârât.
A respins acțiunea reclamantului SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul - BIROUL TERITORIAL din S M în numele membrilor de sindicat și, cu sediul în S M,-, jud.S M în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S M, cu sediul în S M,-, jud.S M, pentru drepturi salariale, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost pus la dispoziția inspectoratului începând cu data de 30.03.2006 prin Dispoziția Șefului S M, ca urmare a înștiințării primite de la Direcția Națională Anticorupție, întrucât prin rechizitoriul din dosar nr.11/P/2005 a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și complicitate la dare de mită.
Reclamantul a fost pus la dispoziția inspectoratului începând cu data de 07.12.2006 prin dispoziția șefului S M nr.-/12.12.2006 întrucât prin rechizitoriul DNA, acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu.
Dispozițiile art.65 alin.2 și 4 din Legea nr.360/2002, reglementează situația specială în care se află reclamanții, respectiv măsura punerii la dispoziție, precum și consecințele acestei măsuri, sub aspectul sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, dar și sub aspect pecuniar.
OG nr.38/2003 este actul normativ care reglementează în mod special salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, astfel că dispozițiile sale se aplică cu precădere, când se pune în discuție acordarea sau nu a unor sporuri.
Din interpretarea dispozițiilor art.45 alin.1 din OG nr.38/2003, text legal incident în speță, rezultă că unicul spor care se acordă polițiștilor puși la dispoziție este cel pentru misiune permanentă.
Aceste prevederi sunt completate cu normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor din Ordinul MAI nr.132/2004 în care se stipulează expres că în cazul în care persoanele aflate în situația prevăzută de art.45 alin.1 din OG nr.38/2003 beneficiau și de alte drepturi salariale, acestea nu se mai acordă. De altfel, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a statuat că textul art.45 din actul normativ susmenționat, relevă caracterul restrictiv al sporurilor acordate, cât și scopul punitiv al acestei restrângeri,(decizia nr.879/2006).
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța a constatat că solicitările reclamantului sunt nefondate, motiv pentru care, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, a respins acțiune.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, recurentul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul TERITORIAL d e pe lângă S M, în reprezentarea membrilor și, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se învederează instanței că hotărârea recurată este dată în lipsa oricărui temei legal, fiind incidente prevederile art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Motivarea pe baza căreia s-a respins cererea este lipsită de temei legal, deoarece instanța de fond nu a admis nici una din cererile formulate care făceau dovada faptului că conducerea SMa încălcat drepturile celor doi polițiști puși la dispoziție, prin faptul că odată cu adoptarea măsurii nu le-au fost comunicate sub nici o formă condițiile de salarizare pentru perioada respectivă.
Totodată, instanța de fond admite că sunt aplicabile prevederile art.293 din Legea nr.53/2003 modificată, dar în normele cuprinse în art.7, art.23 și Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 și art.19 pct.13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.4 și următoarele din carta Socială Europeană ratificată prin Legea nr.74/1999, dispozițiile cuprinse în Directiva nr-, cât și recunoașterea și aplicarea nediscriminatorie a condițiilor de salarizare, dar nu dispune prin hotărâre eliminarea discriminării față de cei doi membri de sindicat, raportat la activitatea întregului personal ce beneficiază de sporul de antenă.
Deși s-a anexat la dosar măsurătorile din care rezultă clar că cei doi membri sunt îndreptățiți să solicite acest spor, el nu s-a acordat, iar dacă în cauza în care ei sunt cercetați nu vor avea câștig de cauză, suma cuvenită ca spor de antenă nu o mai primesc înapoi, deși sănătatea le-a fost pusă în pericol.
Solicită să se constate că, cei doi membri de sindicat sunt beneficiari ai sporurilor solicitate prin acțiune până la momentul la care pârâtul le va comunica în scris drepturile de care beneficiază pe perioada punerii la dispoziție.
Deoarece cei doi sunt funcționari publici, instituția din care fac parte, avea obligația să le comunice în scris de ce drepturi salariale beneficiază, cu excepția sporului de antenă care trebuie plătit și după comunicare.
Intimatul SMp rin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate.
În mod corect a reținut prima instanță că, potrivit prevederilor art.45 alin.1 din nr.OG38/2003, că unicul spor care se acordă polițiștilor puși la dispoziție este cel pentru misiune permanentă, cei doi membri de sindicat luând la cunoștință prin semnarea atribuțiilor de serviciu stabilite în scris, de drepturile salariale de care aceștia beneficiază, nefiind necesară comunicarea separată.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Cei doi membri de sindicat și, în numele și reprezentarea cărora sindicatul a formulat acțiunea din prezenta cauză, au fost puși la dispoziția inspectoratului începând cu data de 30.03.2006, respectiv 7.12.2006, deoarece au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și complicitate la dare de mită, respectiv luare de mită și abuz în serviciu.
Conform prevederilor art.65 alin.2 și 4 din Legea nr.360/2002, polițistul față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care estre judecat în stare de libertate ori eliberat provizoriu pe cauțiune, este pus la dispoziție, el îndeplinind numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are la nivelul de bază, precum și de celelalte drepturi prevăzute de lege.
Drepturile bănești de care beneficiază polițiștii sunt reglementate în nr.OG38/2003, aprobată prin Legea nr.353/2003, care la art.45 alin.1 stipulează că, polițiștii cercetați și judecați în stare de libertate, puși la dispoziție, beneficiază de coeficienții de ierarhizare minimi ai salariului pentru funcția îndeplinită, corespunzător gradelor profesionale pe care le au, salariul pentru gradul profesional deținut, gradațiile la care au dreptul, precum și de sporul pentru misiune permanentă, până la definitivarea situației.
Din analiza acestei prevederi legale, cu caracter special, rezultă așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță că pe perioada în care polițistul este pus la dispoziție, beneficiază de un singur spor, respectiv cel pentru misiune permanentă, nefiind îndreptățit a primi și solicita și celelalte sporuri prevăzute de lege pentru polițiști, legiuitorul înțelegând să restrângă drepturile bănești ale acestuia pe această perioadă.
După încetarea măsurii, în cazul scoaterii de sub urmărire penală, ori achitare, polițistul sancționat pecuniar prin retragerea drepturilor salariale este repus în toate drepturile anterioare inclusiv prin compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție.
Prin urmare, atâta vreme cât legiuitorul a stipulat că pe perioada punerii la dispoziție polițistul, pe lângă drepturile salariale arătate la art.45 alin.1 din nr.OG38/2003, beneficiază de un singur spor - cel de misiune permanentă, cei doi membri de sindicat nu sunt îndreptățiți să solicite cu drept temei obligarea intimatului pârât la acordarea celorlalte sporuri prevăzute de lege, inclusiv cel de antenă, arătat în motivele de recurs.
Constatarea și eliminarea unei eventuale discriminări existente între acești doi polițiști, aflați în situația specială și restul personalului în privința sporului de antenă de care aceștia beneficiază, neacordat celor doi polițiști din cauză, nu poate fi reținută atâta vreme cât dispozițiile art.1, art.2, alin.3, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 invocate, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, în măsura în care din aceste prevederi se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
În consecință, având în vedere aceste aspecte cât și faptul că în situația specială în care se află cei doi polițiști din cauză, legiuitorul a prevăzut expres care sunt drepturile și sporurile salariale de care aceștia beneficiază pe perioada cât sunt puși la dispoziția inspectoratului, nu pot fi considerate fondate motivele de recurs privitoare la neeliminarea discriminării celor doi membri de sindicat de către prima instanță.
Cât privește motivele de recurs referitoare la necomunicarea către cei doi membri de sindicat a drepturilor bănești de care aceștia beneficiază, se reține că sunt nefondate, atâta vreme cât cei doi polițiști au luat la cunoștință de punerea lor la dispoziția inspectoratului prin semnarea atribuțiilor de serviciu stabilite în scris, drepturile salariale ale acestora reglementate distinct de legiuitor, nefiind necesar a fi comunicate separat, atâta vreme cât ele sunt prevăzute expres de lege. De altfel, intimatul la solicitarea unuia dintre cei doi polițiști, prin adresa nr.-/13.11.2007 a procedat la comunicarea către acesta a drepturilor salariale de care acesta beneficiază pe perioada în care este pus la dispoziția inspectoratului.
În consecință, având în vedere aceste aspecte, se reține că în mod corect, cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei și printr-o motivare corespunzătoare ce nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, prima instanță a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de sindicat în numele și reprezentarea celor doi polițiști, membri de sindicat.
Prin urmare, constatându-se nefondate motivele de recurs invocate în cauză, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece partea intimată care le-a solicitat, nu a dovedit efectuarea lor, iar partea recurentă ce a căzut în pretenții nu este îndreptățită la acordarea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL D E PE LÂNGĂ S M, împotriva sentinței nr.452 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept - 03.03.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact.
- 04.03.2009/2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
