Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 101/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--09.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.101
Ședința publică din 31.01.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr.829/07.11.2007, pronunțată în dosarul nr.4740/30/(6015/30)2007 al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și cu pârâta intimată Direcția Națională Anticorupție B - Serviciul Teritorial Timișoara, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților intimați și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați au depus întâmpinare, care se comunică cu reprezentantul pârâtei recurente de rangul I, care la rândul său depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită admiterea recursului DGFP T cu privire la lipsa calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor și respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu cheltuieli de judecată din primă instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.829/07.11.2007, pronunțată în dosarul 4740/30/(6015/30)2007 al Tribunalului Timiș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, prin DGFP T și-n consecință:
A obligat pârâții la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizată cu rata inflației până la data efectuării plății pentru reclamanții, și și pe anii 2005 și 2006 pentru reclamantul .
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce pârâților fondurile necesare acordării drepturilor salariale reclamanților și a obligat pârâții în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 1339 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici, cu statut special, fiind detașați și numiți în funcțiile de ofițeri de poliție judiciară în cadrul Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, în baza Ordonanței de Urgență nr. 43 din 4 aprilie 2002 modificată și completată ulterior.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și disp. art. 109 alin. 2 din pr.civilă, excepție invocată de pârâtul MEF B, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță, este vorba de nerespectarea sau neaplicarea de către instituțiile publice pârâte a unor dispoziții legale prevăzute de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, de Legea nr. 360/2002, de legea funcționarilor publici.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
De menționat că, UG. nr. 43/2002, nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sunt legi speciale în raport cu disp. Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și chiar dacă face trimitere la dispozițiile Legii nr.554/2004 nu prevede în mod expres obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, prevăzută de această lege, generală în raport de disp. legii speciale invocate în speță.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B, instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece conform art. 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamanților, instanța a constatat că raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Potrivit nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, la art. 11, alin. 3 se prevede faptul că "Salariul de bază se stabilește potrivit nr.crt.31 de la lit. A din anexă pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt. 28 pentru ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare".
Sediul materiei în ceea ce privește drepturile ofițerilor de poliție judiciară detașați îl constituie prevederile Anexei nr. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 38/30.01.2003, intrată în vigoare la data de 01.01.2004 și aprobată prin Legea 353/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată, prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța constată că reclamanții sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2004-2006 - actualizate în raport cu rata inflației.
Instanța nu poate primi apărarea pârâtelor, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamanților, deoarece drepturile solicitate de aceștia au fost suspendate prin acte normative, întrucât art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Pentru considerentele și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizată cu rata inflației până la data efectuării plății pentru reclamanții, și pe anii 2005 și 2006 pentru reclamantul .
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce pârâților fondurile necesare acordării drepturilor salariale reclamanților.
În admiterea acestui capăt de cerere, instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul pârâților nu au fost prevăzute aceste sume pentru anii 2004 - 2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
A obligat pârâții aflați în culpă procesuală, la plata în solidar, către reclamanți a sumei de 1339 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din c/v taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Recurenta T, pentru a solicitat în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar constatarea lipsei calității procesuale pasive, ca pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor, sau respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Inadmisibilitatea acțiunii a fost invocată pentru neefectuarea procedurii prealabile, conform art.109 alin.2 Cod procedură civilă și art.7 din Legea nr.554/2004.
Asupra lipsei calității procesuale a, arată că între reclamanți și nu există nici o relație de serviciu sau de muncă, pârâtul nu hotărăște asupra bugetului de stat și ar constitui o infracțiune sau contravenție să efectueze plata pentru alt ordonator principal de credite.
În sfârșit, acțiunea este neîntemeiată întrucât plata drepturilor solicitate a fost suspendată prin acte normative succesive.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Asupra competenței instanței, a susținut că aceasta aparține Curții de Apel București, excepția fiind ridicată și la instanța de fond și reiterează motivarea corespunzătoare.
Mai susține că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, invocând Decizia XXIII/2005 a; Solicitarea reclamanților este nelegală, întrucât dispozițiile referitoare la prima de concediu au fost abrogate începând cu 2003, și, în sfârșit, pârâta nu are bază legală să înscrie în bugetul propriu cheltuiala respectivă.
Examinând recursurile, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că sunt nefondate urmând a le respinge.
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, respectiv ofițeri de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara în baza Ordonanței de Urgență nr.43/2002, beneficiind de drepturile stabilite prin nr.OG38/2003 și nr.OG92/2004.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii datorită neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, Curtea reține din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat, că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În consecință, Legea nr. 188/1999 republicată, fiind o lege cu caracter special, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată.
Asupra lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată și aceasta pentru că, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr.500/2002 conținând prevederi care obligă Ministerul Economiei și Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă, pentru a proceda la virarea sumelor de bani necesare ordonatorului principal de credite.
Asupra excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei de către Tribunalul Timiș în primă instanță, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care, obiectul litigiului dedus judecății vizează raportul de serviciu existent între reclamanți și pârâta Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, condiție în care, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.3 pct.3 Cod procedură civilă.
Asupra fondului cauzei, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.37 pct.2 din nr.OG38/2003, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile 829/2007, pronunțată în dosarul 4740/30/(6015/30)2007 al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./04.03.2008
Tehnored. /04.03.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători ,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
