Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 102/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 102/CA/2009
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1232/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 20.01.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Publică Comunitară de Evidență Persoanelor A, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a indemnizației de dispozitiv prevăzută de art.9.2 al Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne, modificat și completat prin Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor, în cuantum de 25% din salariul de bază, în mod retroactiv, începând cu data de 1 06 2005 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, plată actualizată în funcție de indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat este funcționar public al pârâtei care este coordonată și controlată de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor subordonat la rândul său MIRA,iar indemnizația de dispozitiv este un drept care i se cuvine potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 conform căruia cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiată de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor pentru modificarea și completarea Ordinului nr.275/2002 al Ministrului de Interne, indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 și acordată inițial personalului militar și civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În drept acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.112-114 Cod procedură civilă, Legea nr.138/1999, Ordinele nr.275/2002 și nr.496/2003 OUG 84/2001 și /2003.
Prin Sentința nr.1232/CAF/15 10 2008 Tribunalul Alba - Secția Contencios administrativ a respins acțiunea reclamantului reținând că dispozițiile art.9.2. din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se aplică personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice centrale de stat, respectiv în instituțiile publice care au subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor,cât și funcționarilor publici din administrația publică locală dar numai condiționat de acordul ordonatorului de credite,ori în speță instanța nu se poate substitui acestuia.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantului indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizată cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare pe toată durata exercitării funcției publice.
În motivarea recursului reclamantul a invocat în drept prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a restrâns în mod greșit domeniul de aplicare a Legii nr.138/1999 și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, ignorându-se dispozițiile art.31.1 din acest ordin potrivit căruia "prin personal civil, în sensul ordinului se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor", iar "personalul civil din cadrul beneficiază de drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. de art.13 din Legea nr.138/1999, care este doar indemnizația de dispozitiv.
Din moment ce textul legal nu face nici o distincție între personalul ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și cel din domeniul administrației publice centrale, este evident că acest drept poate fi acordat ambelor categorii.
Recurentul susține că instanța a făcut și o greșită aplicare a legii încălcându-se principiul egalității între cetățeni și al nondiscriminării,cât timp alți funcționari publici din instituții ale administrației publice locale beneficiază de această indemnizație.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul intimat prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului reclamantului,apreciind că instanța a făcut o corectă aplicare a legii,arătând totodată că funcționarii publici din cadrul DPCEP nu pot beneficia de sporul de dispozitiv din mai multe motive:lipsa de fonduri la bugetul instituției,din lipsa prevederii în lege a acestor drepturi pentru această categorie de funcționari publici,care nu se confundă cu polițiștii detașați în cadrul instituției pârâte,aceștia fiind funcționari publici cu statut special,beneficiind pe durata detașării de toate drepturile acordate prin lege polițiștilor.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile Legii nr.138/1999, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamant este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999. Reclamantul este funcționar public în cadrul Direcția Publică Comunitară de Evidență Persoanelor A începând cu 1 03 2005 fiind transferat în interesul serviciului de la Consiliul Județean conform mențiunii din carnetul de muncă.
Potrivit art. 1 din /2001 actualizată" Serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, denumite in continuare servicii publice comunitare, se organizeaza la nivelul consiliilor locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, precum si la nivelul consiliilor judetene, respectiv al municipiului B,iar conform art6 alin2 " Se infiinteaza, in subordinea consiliilor judetene, servicii publice comunitare judetene de evidenta a persoanelor, denumite in continuare servicii publice comunitare judetene, prin reorganizarea serviciilor de stare civila din aparatul propriu al consiliilor judetene, precum si a birourilor judetene de evidenta a populatiei din cadrul serviciilor judetene de evidenta informatizata a persoanei.ca institutii publice de interes judetean, respectiv municipal, cu personalitate juridica."
Structura organizatorica, statul de functii, numarul de personal si regulamentul de organizare si functionare ale serviciilor publice comunitare locale, judetene, respectiv al municipiului B, se stabilesc prin hotarare a consiliilor locale, judetene,iar conform art 20"Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, care functioneaza ca institutii publice cu personalitate juridica, se asigura din venituri proprii si subventii de la bugetele locale."
În ce privește structura personalului articolul 24^1 din ordonanță a prevăzut că" personalul serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor este format din politisti si personal contractual, detasati de la Ministerul Administratiei si Internelor pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de prelungire a perioadei detasarii, cu acordul acestora, precum si din functionari publici si personal contractual.Totodată s-a prevăzut că persoanele detașate iși păstrează drepturile avute în Directia Generală de Evidenta Informatizata a Persoanei urmand ca drepturile specifice personalului contractual din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala de care acesta beneficia sa se acorde de Ministerul Administratiei si Internelor de la capitolul 55.01 Ordine publica si siguranta nationala"ordonanța reglementând aceasta în urmatorii termeni:" Personalul contractual incadrat la serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, provenit din structurile teritoriale de evidenta informatizata a persoanei din cadrul Directiei generale de evidenta informatizata a persoanei, se preia de Ministerul Administratiei si Internelor si cu aceeasi data se detaseaza, in conditiile legii, la serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, pastrandu-si toate drepturile anterior alocate de la bugetul de stat in temeiul art. 25^1 alin. (2).
Din cele de mai sus se desprinde concluzia că reclamantul este funcționar public al administrației publice locale -județene și nu provine din personalul detașat de la MIRA însă Legea nr.138/1999 care reglementează sporul de dispozitiv nu este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
În ce privește motivul invocat privind încălcarea principiului non discriminării consacrat în legislația internă,CEDO,Directiva /EC/78 se constată că argumentele invocate nu sunt fondate,deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația funcționarilor publici ai administrației publice locale și cei care desfășoară activități în aceeași instituție ca polițiști și personal contractual detașat de la MIRA deoarece salarizarea acestora și statutul lor sunt reglementate prin norme legale diferite. Ori conform Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Concluzionând se apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală,nefiind incident motivul de recurs invocat de reclamant potrivit art.304 pct.9 și 304/1 pr. civ.astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1232/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
cu opinie separată în sensul încetat activitatea
admiterii recursului și admis Semn.președintele
acțiunea Curții de Apel
GREFIER,
- -
red.
tehnored.
2 ex./05.02.2009
Opinie separată,
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art.304/1 Cod pr.civilă, apreciez că recursul reclamantului este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul recurent este funcționar public în cadrul Direcției Publice Comunitare A, fiind transferat în interesul serviciului de la Consiliul Județean.
Potrivit art.24/1 din nr.OG84/2001 acest serviciu este format din polițiști detașați de la Ministerul Administrației ți Internelor pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea de prelungire a perioadei detașării, cu acordul acestora, precum și din funcționarii publici și personalul contractual.
Prin Ordinul nr.496/2003 care modifică și completează Ordinul nr.275/2002 s-a stabilit prin punctul 9.2 că "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Cum serviciul comunitar este format din fuziunea personalului a două ministere, s-a urmărit prin Ordinul nr.496/28.07.2003 ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizație de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se egalitate de tratament salarial tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități.
Prin urmare, reclamantul este discriminat în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din nr.OUG137/2000, întrucât i-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparține la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din nr.OG137/2000).
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Conform art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față:
Acest aspect atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.1 din nr.OUG137/2000 coroborat cu art.269 Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul să fie admis, modificând hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamant.
JUDECĂTOR,
- -
Red.
Dact.
2 ex./20.02.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
