Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1021/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1021/
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de -- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 386 din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 27 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 386/3 iunie 2009 Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal, dos. nr- a admis acțiunea înaintată de reclamanții în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului M și Instituția Prefectului județului M în solidar să plătească pentru aceștia drepturile bănești cu titlu de spor de fidelitate în cuantum lunar de 20% din salariul brut lunar al fiecărui reclamant pentru anul 2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă.
A admis cererea de chemare în garanție a și a obligat pe chematul în garanție să aloce și să vireze pârâtului fondurile necesare plății drepturilor salariale de mai sus, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, prin aceeași sentință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul și, a fost admisă excepția lipsei de interes cu privire la petitul de obligare a pârâților la plata primelor de vacanță, precum și a admis excepția dreptului material la acțiune pentru pretențiile privind sporul de fidelitate pentru anul 2005.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora din urmă să plătească reclamantului drepturile bănești cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă, cu rata inflației până în momentul plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată, motivând că în calitate de funcționar public avea dreptul, potrivit dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 132/2004.
Pârâtul Mai nvocat, în reprezentarea intereselor pârâtului, că acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, respinsă însă de instanța de fond.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii pe motiv că, deși art. 6 din nr.OG 38/2003, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 132/2004 prevede acest drept, acesta a fost suspendat de art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004.
Instanța de fond reține că într-adevăr acest drept a fost suspendat însă această suspendare, susține prima instanță, contravin dispozițiilor constituționale, respectiv art. 41 și 53 din Constituție.
Or, argumentează instanța de fond, dreptul bănesc solicitat de reclamant constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă; ca atare, potrivit art. 53 din Constituție acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Instanța de fond mai reține că suspendarea contravine și dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste măsuri legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul actului normativ mai sus-amintit.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recursuri pârâtele M, în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice.
Recurenta M solicită ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată și, pe fond, respinsă acțiunea introductivă de instanță. În esență susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepție susținută și în fața instanței de fond, respinsă de instanță, pentru că nu există un raport juridic direct între intimat și recurentă care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părți. În ce privește fondul cauzei, recurenta consideră că în primul rând nu se specifică cuantumul despăgubirilor solicitate, deși orice cerere de chemare în judecată ar trebui să cuprindă un obiect bine determinat. De asemenea, arată că dreptul bănesc a fost suspendat prin nr.OUG 118/2004.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește primul motiv de recurs invocat de, prin reprezentant, instanța nu-l va reține, urmând a-l respinge ca nefundat.
În acest sens, Ministerul Economiei și Finanțelor are un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).
Cu alte cuvinte, poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de față Ministerul Administrației și Internelor.
Din acest punct de vedere, instanța constată că, din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligațiile sale legale prevăzute de art. 16 și 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 și, ca atare, poate fi obligat la prevederea (și acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de, a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanții-intimați.
Astfel, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de
Pentru cel de-al doilea motiv de recurs, instanța reține că acest drept a fost suspendat prin OUG118/2004. Or, art. 2 alin. 1, care prevede textual că "În anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003", ceea ce înseamnă că aplicarea temporară a suspendării operează doar pe perioada anului 2005, ea neputând fi extinsă anterior anului 2005 sau ulterior acestui an. Cu alte cuvinte, acest trebuie acordat intimaților, cum corect a justificat și argumentat în drept instanța de fond, hotărârea atacată, din acest punct de vedere, fiind ferită de orice critică, iar argumentele recurentei neputând fi primite.
Pe cale de consecință, instanța va dispune respingerea recursului formulat ca nefondat și neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 386/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
37 exp./30.11.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
