Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1023/
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de Inspectoratul General al Poliției Române și de Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței civile nr. 273 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 27 octombrie 2009 și apoi pentru ziua de astă, 28 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 273 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții M, și B, obligând pârâții să plătească reclamantului primele de concediu aferente anilor 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003 și pct. 5 din Anexa Ia O rdinului MAI nr. 132/2004, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la 31 decembrie 2005, sporul pentru condiții de pericol deosebit în cuantum de 10% din salariul de bază în anul 2004, sumele urmând să fie actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței lunare a fiecăreia și până la data plății efective. Prin aceeași hotărâre s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și s-a admis cererea de chemare în garanție a pe care l-a obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 reclamantul au avut în perioada în litigiu calitatea de funcționar public cu statut special și au dreptul la o primă de vacanță anuală, întrucât suspendarea acordării acestui drept, care a avut loc prin norme legale succesive contravine prevederilor art. 41 și 53 din Constituție, fiind încălcate și prevederile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Legea fundamentală. Același raționament a determinat instanța să acorde și sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003, precum și sporul pentru condiții periculoase prevăzut de art. 21 din nr.OG 38/2003, drepturi salariale de care reclamanții au fost lipsiți în perioadele indicate în mod nelegal.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâții și
Recurenții susțin că nu se cuvenea prima de concediu pentru anii 2002 și 2003 invocând dispozițiile art. 78 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, dispoziții care făceau trimitere, în ce privește salarizarea polițiștilor până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, la dispozițiile Legii nr. 138/1999, astfel că pentru anii 2002 - 2003 aceste prime nu erau datorate.
Recurenții au solicitat respingerea acțiunii reclamantului de acordare a sporului pentru condiții periculoase ca fiind nefondată. Recurenții au relevat că reclamantul nu desfășoară o activitate inclusă în art. 21 din nr.OG 38/2003, dar că, din modul cum a motivat hotărârea instanța de fond, s-ar înțelege că aceasta i-a acordat cuantumul de 10% cu care s-a micșorat plafonul maxim în care se poate acorda drepturi polițiștilor ca și spor pentru condiții deosebit de periculoase, acest cuantum fiind diminuat prin OG8/2004.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile sunt nefondate.
Instanța reține, în raport cu primele de concediu pe anii 2002 și 2003 că cele două recursuri sunt fondate, pentru celelalte drepturi reprezentând prime de concediu recurenții neformulând recurs considerând, astfel că hotărârea pentru aceste ultime drepturi este temeinică.
Astfel, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului face trimitere, în sensul completării dispozițiilor sale, la Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și la alte acte normative aplicabile funcționarilor publici în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
În domeniul salarizării, însă, legiuitorul a introdus o excepție, care este de imediată și directă aplicare în raport cu dispozițiile art. 78 alin. 1. Și anume, aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor acestora din urmă le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Actul special de salarizare al polițiștilor, OG38/2003, a prevăzut acest drept, cel al primei de concediu, însă în cuprinsul acestei ordonanțe s-a prevăzut expres că va intra în vigoare cu 01.01.2004, motiv ce a și determinat recurenții să nu mai formuleze recurs pentru anii 200 4 - 2006.
Însă, pentru anii 2002 și 2003 cum acest act normativ nu era în vigoare și, cum, Legea nr. 360/2002, făcea trimitere la Legea 138/1999 privind salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, rămâne de stabilit dacă personalul militar și, prin norma de trimitere pentru anii 2002 și 2003, și reclamantul ca și polițist beneficia de primă de concediu.
Din lectura dispozițiilor Legii nr. 138/1999 rezultă că acest act normativ nu prevedea, ca drept salarial, prima de concediu, așa încât dreptul ca atare nu poate fi acordat pentru anii 2002 și 2003 în ce-l privește pe reclamant, fapt pentru care instanța va admite recursurile formulate de cei doi pârâți.
Recurenții MIRA (MAI) și IGPR B critică și acordarea sporului pentru condiții de pericol deosebit în baza art. 21 din nr.OG 38/2003, primul recurent susținând că instanța face vorbire de "sporul de condiții periculoase" și invocă dispozițiile art. 21 din nr.OG 38/2003, or, sporul pentru condiții periculoase de muncă este reglementat de art. 22 din nr.OG 38/2003. Totodată, au criticat și considerentele hotărârii legate de data intrării în vigoare a OG nr. 38/2003, precum și faptul că nu s-au administrat probe din care să rezulte că reclamanții îndeplinesc atribuții de genul celor enumerate în art. 21 din nr.OG 38/2003. S-a subliniat că reclamanții trebuie să probeze că fac parte dintr-o unitate, subunitate și funcții pentru care s-a aprobat acordarea sporului pentru condiții de pericol deosebit și că desfășoară efectiv astfel de activități.
Din acțiunea introductivă de instanță formulată de reclamantul intimat ar rezulta că solicită doar diferență procentuală de 10% diminuată de pârâți și că, astfel, ar fi primit restul de până la 30% prevăzut de OG38/2003.
Instanța de recurs constată că în niciun moment reclamantul intimat nu a făcut dovada că ar avea calitatea cerută de art. 21 alin. 1 din OG38/2003, text ce prevede "Polițiștii care executa, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de paza, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistenta medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o forma de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigari, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de pana la 30% din salariul de baza."
Din modul de formulare al acțiunii reclamantului, rezultă că intimatul nu solicită decât cuantumul diminuat pentru februarie - decembrie 2004 al acestui spor cu 10%.
Din această perspectivă, instanța reține că prin Ordonanța de Guvern nr. 8/22.01.2004, legiuitorul a introdus după punctul 4 al Anexei 1 la OG 38/2003 un nou punct, punctul 5, care prevedea textual că pentru anul 2004 se diminuează cu 10 puncte procentual sporul pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiau reclamanții - recurenți potrivit art. 21 din OG38/2003 ( 44 dosar recurs).
Cum nr.OG 8/2004, ca act normativ cu caracter de lege, are aceeași forță juridică, pe scara ierarhic legislativă, cu OG38/2003 (pe care de altfel o modifică și completează), evident că OG8/2004 se aplică în cazul recurenților. Așadar, instanța constată că și dacă s-ar considera că reclamantul a primit diminuat acest cuantum datorat cu titlu de drept pentru condiții deosebit de periculoase, un act normativ cu aceeași forță juridică ca cel care a prevăzut cuantumul inițial de 30% a redus cu un procent de 10% acest cuantum, astfel că acest capăt de cerere al acțiunii nu este fondat, motiv pentru care instanța va respinge capătul de cerere solicitat ca urmare a admiterii recursurilor pârâților.
Așa cum s-a arătat mai sus, recurenții nu au vizat și celelalte capete de cerere, respectiv primele de vacanță pentru anii 2004 - 2006 și sporul de fidelitate, așa încât instanța nu le va analiza, nefiind, de altfel, incident niciun motiv de ordine publică care să conducă la o posibilă admitere, din acest punct de vedere, ale recursurilor.
Ca atare, instanța va admite recursurile formulate, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul în care va respinge capetele acțiunii formulate de reclamant privind primele de concediu pentru anii 2002 și 2003, precum și capătul acțiunii privind sporul pentru condiții periculoase diminuat pentru ofițeri cu un procent de 10% pentru anul 2004.
Va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată cu privire la admiterea acțiunii în ce privește obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005, 2006, actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație, precum și cu privire la plata către reclamant a sporului de fidelitate în cuantum de 20% din salariul brut pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, actualizat prin aplicarea coeficientului de inflație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, Inspectoratului General al Poliției Române, cu sediul în B,--6, sector 5, formulate împotriva sentinței nr. 273/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge capătul acțiunii formulate de reclamantul, cu domiciliul în Târgu M,-, nr. 237,. 26, județul M, privind primele de concediu pentru anii 2002 și 2003 și respinge capătul acțiunii formulate de același reclamant privind sporul pentru condiții periculoase diminuat pentru ofițeri cu un procent de 10% pentru anul 2004.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată cu privire la admiterea acțiunii în ce privește obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație, precum și cu privire la admiterea acțiunii privind obligarea la plata către reclamant a sporului de fidelitate în cuantum de 20% din salariul brut pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, actualizat prin aplicarea coeficientului de inflație.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 exp./o2.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
