Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1025/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1025/R-
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de: pârâtul PENITENCIARUL COLIBAȘI cu sediul în,-, jud.A; pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,-, sector 2; chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.A și chematul în garanție MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.154/CA din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul domiciliat în,- A, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 24 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată;
Prin acțiunea introdusă la data de 12.06.2007, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași solicitând să fie obligați să-i plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din solda lunară, pentru perioada 01.09.2004 - 01.04. 2006, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății, arătând următoarele:
În motivare, reclamantul a arătat că începând cu 01.09.2004 plata sporului prevăzut de J nr. 945/C/2003 a fost sistată pentru lipsa alocațiilor bugetare, astfel cum rezultă din adresa P nr. -/30.08.2004.
Sistarea plății s-a făcut abuziv cu încălcarea dispozițiilor art.155 și 156 din potrivit cărora drepturile salariale se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajaților.
Reclamantul în dovedirea acțiunii a depus înscrisuri (8 - 14, 37 - 81).
La data de 17.07.2007, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată(4-7) și cerere reconvențională, arătând următoarele.
Potrivit Regulamentului aprobat prin J nr. 945/C/2003, beneficiază de un spor de 50% din solda lunară sau salariul de bază personalul din penitenciare și centre de reducere precum și personalul din aceste unități, care desfășoară activități cu deținuții din camerele TBC și /. Sporul respectiv se acordă în raport de timpul efectiv lucrat numai personalului prevăzut în anexa 1 pct.1 la ordin și numai în situațiile în care există riscul îmbolnăvirii funcționarilor publici cu statut special care lucrează în aceste condiții. Acordarea sporului este condiționată de existența fondurilor.
S-a arată că în cazul în care instanța ar găsi întemeiate solicitările reclamantului, solicită obligarea acestuia la restituirea sumelor achitate de către Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță cu titlu de drepturi salariale și reprezentând sporul de antenă, respectiv 10% din salariul de bază lunar pentru aceeași perioadă pentru care se solicită sporul TBC, respectiv 01.09.2004 - 01.02.2006, actualizate cu rata inflației până la achitarea efectivă a acestora, având în vedere faptul că aceste sporuri nu se pot acorda cumulativ, ordinul prevăzând că se acordă sporul cel mai mare.
Pârâtul, în dovedirea susținerilor sale a depus înscrisuri (8 - 14).
Pârâta Paf ormulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Justiției și a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantului, chemații în garanție să fie obligați să asigure fondurile necesare plății drepturilor pretinse (21 - 22).
Pârâta P, prin întâmpinare, a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, deoarece ea este instituție centrală, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât plata sporului pretins a fost condiționată de existența fondurilor, fonduri care nu au fost alocate prin legea bugetară anuală (23 -24).
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare (35,36) a solicitat admiterea acțiunii cum a formulat-o, iar în ceea ce privește cererea reconvențională a arătat că este de acord cu admiterea ei.
Instanța, prin încheierea de ședință din 22.12.2007 (82) a introdus în cauză în calitate de chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare(89-91), a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că este eronată opinia reclamantului referitoare la introducerea în cauză a acestui minister, că nu are atribuții de angajare și salarizare a reclamantului și că nu poate fi obligat să asigure din fondurile sale cheltuielile Ministerului Justiției
Ministerul Justiției, prin întâmpinare(93-95), a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece nu are calitatea de angajator, răspunderea revine efectiv angajatorului, iar obligația de aloca fondurile necesare revine Administrației Naționale a Penitenciarelor, în bugetul căreia este prins și bugetul pârâtului. A mai arătat că acordarea sporurilor pretinse a fost condiționată de existența fondurilor.
Penitenciarul Colibași, prin notele scrise depuse ( 98-100) și actele anexă (101 - 103), a arătat că reclamantul a lucrat în condițiile ce impun acordarea sporului pretins arătându-se perioada februarie - aprilie 2007 și numărul de ore lucrat.
După terminarea cercetării judecătorești, Tribunalul Argeș - complet specializat contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 154/CA din 20 martie 2008, prin care a admis acțiunea, obligându-l pe pârâtul PENITENCIARUL D E MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBAȘI să plătească reclamantului-pârât sporul TBC de 50% pentru condiții periculoase pe perioada 01.09.2004-01.05.2006, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății efective, în condițiile stabilite prin ordinul Ministrului Justiției.
Prin aceeași sentință a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant PENITENCIARUL D E MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBAȘI, obligându-l pe reclamant să achite acestuia sporul de antenă de 10% încasat pe aceeași perioadă.
De asemenea, a obligat pe pârâta ADMINISTRAȚIA NATIONALĂ A PENITENCIARELOR să asigure fondurile necesare plății drepturilor sus menționate, admițând, deopotrivă, cererea de chemare în garanție formulată de ADMINISTRAȚIA NATIONALĂ A PENITENCIARELOR și obligând pe chemații în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI să asigure fondurile necesare stabilite în baza aceste hotărâri.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că asupra excepțiilor invocate s-a pronunțat anterior dezbaterilor, iar pe fond, că reclamantul, care este angajatul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Colibași, având funcția de inspector șef, beneficiază de sporul de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 01.09.2004 și până la 01.05.2006, cuvenit în baza art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993.
Stabilirea dreptului s-a făcut în baza buletinelor de determinare emise de organele de specialitate în domeniul medicinii (52,53-54,55,67,68,69-70,72-75) și cu respectarea procedurii prevăzută de Ordinul nr.945/C/2003.
Prin adresa nr. -/30.08.2004 (80), Direcția Generală a Penitenciarelor a comunicat că începând cu data de 01.09.2004 se sistează temporar plata sporurilor acordate în temeiul Anexei nr.1.1 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/2003 pe motivul lipsei resurselor financiare, însă aceasta eludează normele de tehnică legislativă ( art. 64 din Legea nr.24/2000), măsura atingând însuși normelor constituționale privind protecția socială și prestarea în condiții deosebite sau speciale - precum și dispozițiilor Codului muncii ( art. 39 alin.l lit.f) referitoare la dreptul de securitate și sănătate în muncă.
A mai reținut instanța că în perioada 01.09.2004 - 01.05.2006, aceeași pentru care se solicită sporul de 50% în discuție, reclamantul a primit sporul de antenă de 10% din salariul de bază lunar care practic se exclude cu primul spor arătat, cf. pct.15 alin.2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.945/C/2003.
Împotriva sentinței, în termen legal au formulat recurs PENITENCIARUL COLIBAȘI, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs,Ministerul Economiei și Finanțelora susținut că nu există nici o obligație de garanție a sa, deoarece fiind vorba de solicitarea unor drepturi bănești ce decurg din raporturile de muncă, este evident că doar angajatorul răspunde. Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici o obligație de garanție, atribuții legate de salarizarea reclamantului având Ministerul Justiției și instituțiile cu care sunt încheiate raporturile de muncă.
Ministerul Justițieia criticat sentința prin aceea că raporturile de muncă ale reclamantului se derulează cu Penitenciarul cu Regim de Maximă Securitate Colibași, care este ordonator terțiar de credite, plata urmând să se facă de acesta. Calitatea ministerului d e ordonator principal de credite nu justifică obligarea sa la asigurarea fondurilor necesare și, deci, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece doar repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administrația Națională a Penitenciarelor, iar aceasta, la rândul său, repartizează creditele către ordonatorii terțiari, conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002. S-a mai susținut că o eventuală obligație de garanție se poate reține doar în privința Ministerului Economiei și Finanțelor, care are atribuții în acest sens conform Legii nr. 500/2002. Cererea de chemare în garanție a sa este și inadmisibilă, cauza fiind calificată drept un litigiu de muncă.
Prin recursul său,Administrația Națională a Penitenciarelora criticat sentința prin aceea că acțiunea trebuia respinsă, deoarece erau aplicabile prevederile art. 4 din nr. 945/C/2003, care stabilește că plata sporului se acordă în limita fondurilor disponibile, aprobate, în același sens fiind și dispozițiile art. 34 și 79 alin. 1 din Legea nr. 293/2004, art. 3 și 69 din Legea nr. 138/1999. S-a mai susținut că plata actualizată încalcă dispozițiile art. 11082 și 1088 Cod civil.
ȘiPENITENCIARUL COLIBAȘIa adus critici sentinței, motivate pe faptul că de acest spor beneficiază doar personalul care își desfășoară activitatea integral sau fracționat pe secția de pneumoftiziologie, proporțional cu timpul efectiv lucrat, potrivit dispoziției nr. 2497/2004 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, ca și a aceleia cu nr. 99449/2004 emisă de Direcția Financiară din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor. Asupra acestor apărări, instanța nu s-a pronunțat.
Mai mult, înscrisurile prezentate nu fac dovada numărului efectiv de ore lucrate, iar, potrivit art. 4 din nr. 945/C/2003, plata sporului se face în limita fondurilor disponibile, aprobate conform legii. Nu trebuia inclus în categoria drepturilor salariale reglementate de art. 156 Codul muncii, pentru că salarizarea personalului din unitățile bugetare se face, conform HG 281/1993, OG nr. 64/2006 și a Legii nr. 293/2004, în raport de specificul, definind salariul de bază. Plata sporului a fost sistată o perioadă, tocmai pentru insuficiența fondurilor, motiv pentru care acțiunea trebuia respinsă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304/1 Cod pr. civilă, curtea constată următoarele:
Recursurile formulate de Ministerul Justiției, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, PENITENCIARUL COLIBAȘI, întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, sunt nefondate.
Prin HG nr.28/1993 modificată și completată prin HG nr.561/2000 și Ordinul Ministerului Justiției nr.945/C/2003 - ce cuprinde Regulamentele de acordare a sporurilor prevăzute de art.8 lit.a), b și c) -, se prevede acordarea sporului TBC personalului din aceste instituții, care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în condiții periculoase sau vătămătoare, stabilite prin buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă emise de A, Medicina și Buletinului de măsurări a radioelectric.
Acest drept a fost acordat până în 30.08.2004, când prin adresa nr.-/30.08.2004, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor a făcut cunoscut Penitenciarului Colibași că, urmare a OG nr.29/2004, începând cu luna septembrie 2004, plata sporurilor din Anexa 1.1. a Ordinului Ministerului Justiției nr.945/2003 a fost sistată, acordarea lor fiind condiționată de existența resurselor financiare.
De aici, rezultă că acordarea sporului TBC nu a fost înlăturată, ca măsură definitivă, ci, numai, temporar sistată, ca urmare a insuficienței resurselor financiare necesare acoperirii plății și a acestui spor, determinate de creșterea valorii de referință sectorială pentru personalul militar din Direcția Generală a Penitenciarelor și a unităților subordonate.
Măsura înlăturării definitive s-a făcut prin nr.399/C/2007, după ce nu a mai fost prevăzut, începând cu 1.01.2007, nici "Spitalului" Penitenciarului Colibași.
Însă, prin Decizia nr. 387 comunicată Penitenciarului "Spitalul" Colibași, cu nr.-/18.04.2006, se precizează că începând cu 1.05.2006, se anulează prevederile. nr.-/2004 privind sistarea temporară a plății sporurilor acordate în temeiul Anexei nr.1.1. a Ordinului Ministerului Justiției nr.945/C/2003 urmând, ca pe baza determinărilor prin expertizare a locurilor de muncă, să se acorde persoanelor îndreptățite (81).
Din aceasta se desprinde concluzia că au fost găsite resurse financiare pentru plata acestui spor, însă, numai pentru Spitalul Penitenciarului Colibași, nu și personalul încadrat la PENITENCIARUL COLIBAȘI, aspect de natură a scoate în evidență, conform susținerii reclamantului, tratamentul discriminatoriu între persoane ce lucrează în aceleași condiții cu risc de contaminare a bolii respective, dar și a altora.
De altfel, pârâții nu pretins că reclamantul nu a beneficiat de acest spor or că s-au schimbat condițiile de muncă, ci doar că sporul a fost sistat datorită insuficienței resurselor financiare, împrejurare ce nu este de natură a susține apărarea lor, față de situația personalului la care s-a făcut referire anterior. Apărarea Penitenciarului Colibași, în sensul că reclamantul nu prezenta risc de contagiune pentru că nu lucra pe secția de pneumoftizilogie nu poate fi reținută, întrucât sporul de 50% pretins de reclamant se întemeiază pe dispozițiile pct. 15 și anexei nr. 1.1. lit. C, pct. 2 din Ordinul nr. 945/C al Ministerului Justiției, ci nu pe prevederile punctului 10 și ale anexei nr. 1.1. lit. A și Doar în ipoteza acestora din urmă, prevăzute la un nivel superior, de 100%, respectiv 75%, a fost reglementată necesitatea determinării timpului efectiv prestat în aceste condiții, nu și pentru situația personalului din unitățile aflate în același perimetru cu spitalele penitenciar cu secții de pneumoftiziologie, avut în vedere de anexa nr. 1.1, lit.C, pct. 2. În cuprinsul normei de sub lit. C se enumeră și se diferențiază categoriile de personal îndreptățite la plata sporului de 50%, reclamantul fiind beneficiar în temeiul punctului 2, care constituie o măsură de recompensă și de protecție a acelora supuși în mod evident riscului de contagiune, dată fiind funcționarea în același perimetru cu spitalul. Trebuie remarcat faptul că reclamantului i s-a recunoscut acest drept, de care a beneficiat până la 01.09.2004, când plata sporului a fost sistată pentru insuficiența fondurilor. Dacă s-ar da interpretarea cerută de acest pârât, norma ar fi lipsită de eficiență juridică și ar depăși rațiunile care au condus la adoptarea acestei prevederi.
Cu înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada încadrării în dispozițiile sus -menționate; drept consecință, criticile ce vizează acest aspect sunt nefondate, reclamantul urmând să primească sporul solicitat, bineînțeles prin raportare la specificul și proporțional cu timpul cât a lucrat în funcția deținută, în același perimetru cu spitalul penitenciar, fără a se depăși timpul indicat în pct. 15 din Ordinul nr. 945/C/2003 al Ministerului Justiției.
Nu pot fi primite nici motivele ce privesc justificarea sistării plății sporului în conformitate cu prevederile art. 4 din nr. 945/C/2003, în limita resurselor financiare avute la dispoziție.
Sub acest aspect, instanța a motivat corect că o asemenea abordare încalcă principiile generale referitoare la protecția și securitatea și normelor de tehnică legislativă, lăsând loc arbitrariului și posibilității de încălcare a drepturilor salariale ala angajaților de către angajator.
Referitor la criticile Ministerului Justiției, în principal legate de lipsa calității sale procesuale pasive, în mod corect, instanța de fond a procedat la respingerea acestora și obligarea dimpreună cu Administrația Națională a Penitenciarelor de a asigura fondurile necesare plății acestui spor, în calitatea acestora de ordonatori - principal și secundar-de credite, întrucât potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 are obligația să repartizeze integral cheltuielile de personal către instituțiile ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite.
Faptul că o asemenea plată nu a fost prevăzută în bugetul său, nu constituie un impediment în alocarea fondurilor necesare plății, pe perioada cât dreptul a fost suspendat, nu înlăturat.
De asemenea, în mod legal s-a dispus actualizarea cu indicele de inflație, aceasta constituind modalitatea în care se păstrează o anumită valoare atunci când, din motive obiective sau subiective, creanța nu a fost îndestulată la termen. În situația în care nu s-ar acorda actualizarea dreptului, s-ar ajunge ca beneficiarul acestuia să primească o valoare corespunzătoare mai mică, iar o astfel de diminuare este total lipsită de suport.
În schimb, recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este fondat.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, se apreciază că soluția la care s-a oprit instanța este nelegală și netemeinică pentru considerentele care justifică admiterea recursului formulat de acest minister, prin DGFP
Astfel, potrivit art.3 alin.2 din HG nr.208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
În aceste condiții apare ca nejustificată obligarea la virarea fondurilor necesare achitării dreptului de mai sus. Între minister și pârâți nu există obligații de garanție, în speță fiind aplicabile și prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, care stipulează că creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Drept consecință, se impune admiterea recursului său, introdus prin DGFP A, sentința urmând a fi modificată în parte, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, în sensul că, dată fiind excepția lipsei calității procesuale pasive, cererea de chemare în garanție va fi respinsă.
Celelalte recursuri vor fi respinse, în baza art. 312 alin.1 Cod proc. civilă, pentru considerentele redate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.A împotriva sentinței civile nr.154/CA din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul domiciliat în,- A, jud.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție față de acest recurent.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtul PENITENCIARUL COLIBAȘI cu sediul în,-, jud.A; pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,-, sector 2; și chematul în garanție MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5, împotriva aceleeași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
4 ex./28.11.2008
Jud. fond:
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
