Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 104/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 104/
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - B și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI G, împotriva sentinței civile nr. 1992 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - B, AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI G și intimații, G, G, (), și ().
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, iar recurenții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - B nu au timbrat recursurile deși li s-a pus în vedere prin citațiile emise pentru termenul de astăzi, iar reprezentantul intimaților a depus acte la dosar și întâmpinare, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, G, G, (), și (), au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - B și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI G, solicitând obligarea acestora la plata primelor de vacanță pe perioada 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința nr.1992 din 18.09.2007, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, (), și () și a obligat pârâtele să plătească reclamanților primele de vacanță pe perioada 2001-2006actualizate cu indicele de inflație corespunzător perioadei în care reclamanții au exercitat funcția publică.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate. Normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare fiind abrogate la data sesizării instanței, cenzurarea acestor suspendări succesive revine instanței.
Normele legale de suspendare contravin art. 16 alin. 1 din Constituție.
Suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului ci are ca efect numai imposibilitățile realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - B și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI G invocând că disp. art. 53 din Constituție nu sunt incidente speței, că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
S-a mai considerat că MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - B și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI G, împotriva sentinței civile nr. 1992 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /11.02.2008
Tehnored. /2 Ex. /18.02.2007
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Angelica Ciobotaru
