Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 105/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 105/2008
Sedința publică din data de 18 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursul formulat de pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 2578 din data de 04 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", G, și intimații -pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.01.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2578 din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă cererea reclamanților Sindicatul național al Polițiștilor și Vameșilor "pro ", G și și au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, IPJ M și Ministerul Finanțelor Publice B la plata sporurilor de fidelitate pentru anul 2005 proporțional perioadei lucrate și corespunzătoare criteriilor stabilite prin Normele Metodologice de aplicare a OG nr.38/2003, actualizate la plata plății.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 22.05.2007, reclamanții au chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție Județean M și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestora la plata sumei reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005 proporțional perioadei lucrate și corespunzător criteriilor stabilite prin Normele metodologice de aplicare a OG nr.38/2003 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative s-a opus admiterii acțiunii și a formulat în aceeași cauză și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice B pentru ca în cazul în care acțiunea reclamanților va fi admisă, acesta să fie obligat să vireze pârâților sumele solicitate de reclamanți.
S-a apreciat că reclamanții fac parte din categoria polițiștilor așa cum este reglementată prin Legea nr.360/2002, având în același timp și calitatea de funcționari publici și potrivit art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor pentru activitatea desfășurată acestora li se acordă și un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului. Legea nr.360/2002 la art.78 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
OUG nr.118/2004 la art.2 alin.1 prevede că pe anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 dinOG nr.38/2003, fără însă ca printr-un act normativ acest drept să fie înlăturat.
Ca atare apreciind că dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării acesta devine actual, părțile fiind repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv instanța a admis acțiunea.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost respinsă ca neîntemeiată, chiar dacă Ministerul Finanțelor Publice este cel care pune la dispoziție pârâtei fondurile necesare plății drepturilor salariale, această obligație derivă din lege și în urma aplicării bugetului fiecărei instituții, aprobare pe care nu Ministerul Finanțelor Publice o dă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se arată că hotărârea este netemeinică și nelegală fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.
Dreptul pretins de reclamanți este reglementat de art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor intrate în vigoare la 01.01.2004, excepție făcând dispozițiile art.37 alin.2 teza I, în conformitate cu dispozițiile art.9 alin.9 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004.
Ulterior potrivit dispozițiilor art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu au fost suspendate până la 31.12.2005, situație care s-a repetat pentru anul 2006.
În consecință, suspendarea succesivă pentru anii 2004-2006 prevederilor art.37 alin.1 teza I din OG nr.38/2003, este un eveniment legislativ intervenit în condițiile prev. de art.64 din Legea nr.24/2000, producându-se o restrângere temporară a dreptului de a beneficia de plata primelor de concediu.
Recurentul invocă de asemenea prevederile art.37 alin.1 din OG nr.38/2003, care condiționează plata primelor de concediu polițiștilor de existența fondurilor necesare, prevedere coroborată cu art.4 din Legea nr.500/2000 privind finanțele publice în sensul că sentința s-a pronunțat prin interpretarea greșită a prevederilor art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului întrucât, prin suspendarea prevederilor legale susmenționate s-a produs o restrângere temporară a dreptului de a beneficia de plata primelor de concediu, acordarea acestui drept fiind condiționată de existența fondurilor necesare or,pentru anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Chiar dacă aparent recursul Ministerului Finanțelor Publice ar putea fi respins ca lipsit de interes întrucât față de acesta s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative el urmează a fi respins pe fond întrucât recurentul este cel care pune la dispoziția pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății drepturilor salariale, obligație ce derivă din lege, ca atare nu se poate susține că nu are interes în soluționarea recursului.
Este real că aplicarea dispozițiilor art-6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a fost suspendată prin OUG nr.118/2004 însă așa cum corect a reținut prima instanță prin acest act normativ a fost suspendată acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, fără ca acest drept să fie și înlăturat.
Pe de altă parte, invocarea în prezent a suspendării prin legile bugetare apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile consacrată de art.15 alin.2 din Constituție și art.1 civ. Art.41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar potrivit art.53 din legea fundamentală restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicabilă în mod nediscriminatoriu și fără a duce atingere însăși existenței dreptului.
Ca atare subzistă obligația de a plăti reclamanților sporul de fidelitate prev. de art.6 din OG nr.38/2003 în sarcina ordonatorilor de credite, indiferent de rangul lor, considerent pentru acre în mod temeinic s-a admis acțiunea.
În mod similar a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii, vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică "ubi eadem est ratio eadem lex esse debet", tocmai pentru ca un drept prevăzut să nu devină obligație lipsită de conținut.
Curtea Constituțională prin decizia nr.38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anii 2004-2005 însă aceasta nu poate fi adusă ca un argument care să conducă la respingerea acțiunii întrucât suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamanților dreptul la această primă.
Pentru toate aceste considerente în baza art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezenta de Ministerul Finanțelor și Economiei prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile 2578 din 4 sept. 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
20.01.2008/2 ex.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
