Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 106/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.106
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.--.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, -, -, -, -, ta, -, -, -, Tătarca, scu, de, funcționari publici ai Agenției Pentru Protecția Mediului V, cu domiciliul ales în F,-, reprezentați legal prin, în calitate de împuternicit, împotriva sentinței nr. 537 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este motivat, s-a depus de către recurenți taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, și s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții, ta, Tătarca, scu, funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului V, au chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Protecția Mediului V, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, pentru perioada 1.01.2004-31.12.2006 și pentru perioada 1.01.2007 și la zi.
Au solicitat acordarea acestor sume și pentru viitor până la încetarea raporturilor de serviciu și a timpului efectiv lucrat.
În motivarea acțiunii lor reclamanții au arătat că aceste sporuri sunt reglementate de art.31 aliniat 1 litera și d din Legea nr.188/1999, dar ulterior prin acte normative succesive aceste sporuri au fost suspendate, ajungându-se practic la negarea dreptului la aceste sume de bani.
Au mai arătat că s-au adresat pârâtei în vederea acordării acestor sume de bani, dar pârâta a refuzat acordarea acestor drepturi.
Au depus la dosar copie de pe cererea adresată instituției pârâte, tabelul cu funcționarii publici din Agenția pentru Protecția Mediului V, certificat prin semnătura liderului sindical și decizii de speță.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 23.09.2008 pârâta Agenția pentru Protecția Mediului a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate motivat de faptul că dispozițiile art.31 aliniat 1 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate, iar în fondul de salarii nu au fost prevăzute sumele necesare achitării acestor sporuri.
Examinând înscrisurile depuse la dosar cât și legislația pertinentă, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt toți funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului
În această calitate, reclamanții pretind acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Aceste suplimente sunt reglementate de dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, legea privind statutul funcționarilor publici, după cum urmează:
" (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;*)
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aceste dispoziții legale au fost suspendate prin articolul 44 din OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005; prin articolul 48 din OG nr.2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări succesive s-a ajuns practic la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, drept accesoriu celui la muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României.
Potrivit acestui text legal,
"(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Cum în cauză nu s-a justificat în sensul dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 53 din Constituție caracterul necesar și proporționalitatea restrângerii cu situația care a determinat-o tribunalul nu poate conchide decât că prin aceste suspendări succesive s- ajuns la negarea și încălcarea unui drept.
Mai mult, cu privire la aceste drepturi Curtea de APEL GALAȚI, în calitatea sa de unificator al practicii judiciare a decis în sensul acordării acestor sume, dovadă fiind de exemplu Decizia nr.496/R/18.09.2008, pronunțată în dosarul nr-.
Cum această decizie poate fi interpretată ca o dezlegare dată unor probleme de drept, extrapolând și dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, care instituie obligativitatea acestor dezlegări de drept, Tribunalul apreciază că reclamanții au dreptul la aceste sume de bani reprezentând cele două sporuri.
Cu privire la perioada pentru care se acordă sporuri, Tribunalul reține că reclamanții au solicitat acordarea începând cu data de 21.04.2003, data intrării în vigoare a Legii nr.161/2003 privind măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice, la zi și în continuare până la modificarea legii sau până la încetarea raporturilor de serviciu.
Cu privire la momentul de la care aceste drepturi pot fi pretinse nu există dubii și nici nu se poate pune problema prescripției din moment ce aceste drepturi au fost suspendate, fiind suspendat și dreptul la acțiunea derivând din aceste drepturi.
La data de 24 ianuarie 2007 se publică în Monitorul Oficial OG nr.6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici, modificată și completată ulterior prin OG nr.9/2008.
Potrivit articolului 4 din acest act normativ, care nu a suferit modificări "Salariul de baza se stabileste in functie de categorie, de clasa, care reflecta nivelul studiilor necesare exercitarii functiei publice, si, dupa caz, de gradul profesional al functiei publice, precum si in raport cu nivelul la care se presteaza activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1- 6. "
Rezultă astfel, că prin intrarea în vigoare a cestui act normativ în salariul de bază al funcționarului public au fost incluse aceste sporuri, cât timp se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasa, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, si, dupa caz, de gradul profesional al functiei publice, precum si in raport cu nivelul la care se presteaza activitatea.
Acest lucru a fost subliniat și de Ministerul Muncii prin adresa nr.10939/31.07.2008 atașată la dosar din oficiu.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că momentul până la care se pot acorda aceste sume este ianuarie 2007 inclusiv.
acestei date, reclamanților nu li se mai cuvin aceste sporuri prin intrarea în vigoare a OG nr.6/2007, act normativ necontestat de reclamanți.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate Tribunalul a reținut că reclamanții au cerut angajatorului aceste sporuri în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază, cunatum asupra căruia pârâta nu a formulat nici un fel de obiecții prin Întâmpinarea depusă în cauză, rezultând astfel acordul său implicit cu privire la acest nivel al sporurilor.
Prin urmare, Tribunalul a admis acțiunea în parte, în sensul că a obligat pârâta la plata acestor sporuri în cuantumul solicitat începând cu data de 1.01.2004 și până în ianuarie 2007, sume care se vor actualizate cu indicele de inflație de la momentul plății efective, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată solicitarea de acordare a acestor sume la zi și în continuare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că prin intrarea în vigoare a nr.OG6/2007 nu mai sunt acordate sporurile respective, motivarea instanței fiind contradictorie.
Sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a Constituției României, a Legii nr.188/1999 republicată, a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a Codului Muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG6/2007, salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivelul central sau local, potrivit anexelor 1-6 " ceea ce înseamnă că prin intrarea în vigoare a acestui act normativ în salariul de bază al funcționarului public au fost incluse și aceste sporuri(suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare) cât timp se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasa, care reflecta nivelul studiilor necesare funcției publice și după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea".
Prin aceste suspendări succesive, s-a ajuns la negarea și încălcarea unui drept fundamental care nu este justificat în sensul dispozițiilor: art.53 alin.1 Constituția României care prevede; " exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune după caz pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru.".
2 din Constituția României " Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Drepturile solicitate sunt prevăzute în mod expres de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici modificată: " Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
- salariul de bază,
- sporul pentru vechime,
- suplimentul postului,
- suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textului o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute de art.29 alin.1 lit.c și d din lege.
Relevant este faptul că potrivit art.XIII din Legea nr.251/2006 prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: " Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I cu excepția art.29, 56, 57, 28 ind.1, alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999 republicată cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
Deși aceste drepturi trebuiau să fie acordate de drept, cel mai târziu începând cu data de 01.01.2007 în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul a refuzat acordarea acestor drepturi, lună de lună.
Mai mult prin refuzul, intimatei de a acorda aceste drepturi se încalcă și prevederile art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
În concluzie atât prin Legea nr.188/1999 așa cum a fost modificată prin Legea nr.251/2006 cât și prin Legea nr.188/1999 republicată și modificată, reclamanții sunt îndreptățiți la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Astfel, din interpretarea sistematică și logică a textelor de lege invocate, rezultă că dreptul la suplimentul postului și la suplimentul treptei de salarizare constituie un drept de remunerare muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă.
Neacordarea acestor drepturi salariale respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare contravine și dispozițiilor art.38 și 39 alin.1 lit.d din Legea nr.53 - Codul Muncii, care prevede în mod imperativ ca orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturi recunoscute de lege salariaților, sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate absolută, salariaților, fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament. Neacordarea dreptului la suplimentul postului și la suplimentul treptei de salarizare pe perioada 01.01.2007 și în continuare, s-a realizat, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, înfăptuindu-se astfel numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și exercite obligația legală în mod voluntar.
Din moment ce dispozițiile legale ce reglementează sporurile respective, nu limitează în nici un fel acordarea acestora, se subînțelege că sporurile urmează a fi acordate până la încetarea raporturilor de serviciu pentru fiecare dintre reclamanți, atâta timp cât norma legală este în vigoare.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va dispune acordarea drepturilor respective și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții, -, -, -, -, -, ta, -, -, -, Tătarca, scu, de, funcționari publici ai Agenției Pentru Protecția Mediului V, cu domiciliul ales în F,-, reprezentați legal prin, în calitate de împuternicit, împotriva sentinței nr. 537 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința nr.537/2008 a Tribunalului Vrancea, în sensul că dispune acordarea drepturilor respective și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/24.02.2009
Tehno ZE/24.02.2009
ex.2 - Fond:
OPINIE SEPARATĂ,
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadminisibilății în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
