Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1065/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 1065/

Ședința publică din 02 decembrie 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.572/26.09.2008 a Tribunalului Mureș.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 noiembrie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 noiembrie 2008, apoi pentru azi, 2 decembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.572 din 26 septembrie 2008 Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal - s-a admis acțiunea reclamanților, introdusă prin Sindicatul liber M, împotriva Casei Județene de Pensii M, care a fost obligată la acordarea către reclamanți a suplimentului postului din salariul de bază, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2007 și până la încetarea raporturilor de serviciu, conform prevederilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999.

Prin aceeași sentință s-a admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanții și -, fără însă a se preciza în ce a constat admiterea în concret, cât timp admiterea acțiunii are în vedere doar pe reclamanți, nu și pe intervenienți.

Soluția de admitere s-a motivat cu aceea că suspendarea drepturilor prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 prin Legile nr.76/2005 și nr.417/2006 a fost nelegală și contrară prevederilor art.41 și 53 din Constituție, respectiv art.38 și 39 alin.1 lit.d din Legea nr.53/2003.

S-a mai arătat că, potrivit art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri, sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, că toate acestea constituie un bun în înțelesul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului.

Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie de către pârâta Casa Județeană de Pensii M, care susține că hotărârea primei instanțe încalcă dispozițiile din legi și ordonanțe de guvern, care anual au suspendat aplicarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999 referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Normele legale invocate fiind obligatorii și neacordându-se fondurile bugetare necesare acoperirii unor atari cheltuieli salariale în ultimii trei ani de către Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale B, se consideră că sentința este nelegală, întrucât s-a dat cu încălcarea legii.

Analizând recursul și potrivit art.3041Cod procedură civilă (sentința nefiind susceptibilă de apel), curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

O primă constatare este aceea că prin acțiunea introductivă reclamanții au formulat două capete de cerere distincte, iar instanța nu s-a pronunțat decât în legătură cu primul, ignorându-l pe cel de-al doilea în totalitate, cu toate că reclamanții nu au făcut renunțări sau precizări.

Prin cel de al doilea petit reclamanții solicitau obligarea autorității pârâte să emită decizii prin care să se opereze modificările salariale solicitate.

Nici primul capăt de cerere nu a fost soluționat potrivit art.129 Cod procedură civilă, întrucât reclamanții au solicitat pentru cele două drepturi câte 25% din salariul de bază (în total 50%), calculate cu data de 01.01.2007, susținând că dispozițiile art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 au intrat în vigoare la această dată.

Așa cum s-a formulat dispozitivul sentinței nu rezultă dacă cele două suplimente sunt de câte 25% din salariul de bază (sau în alt procent pe care prima instanță nu-l menționează), făcând practic imposibil de pus în executare respectivul dispozitiv, în condițiile în care nici art.31 din Legea nr.188/1999 nu fixează limitele procentuale. Această omisiune ce face imposibilă executarea, dublată de nepronunțarea asupra celui de-al doilea capăt de cerere (emiterea a noi decizii de încadrare) echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ce atrage casarea cu trimitere pentru rejudecare, conform art.304 pct.6, 7 și 9 cod procedură civilă, respectiv art.312 alin.5 Cod procedură civilă.

Sentința nu poate fi executată nici cu privire la cele două interveniente, întrucât înafara admiterii cererii de intervenție nu s-a dispus nimic. Nici din punct de vedere procedural nu s-a procedat legal, întrucât textul art.52 Cod procedură civilă obligă la o primă fază a admiterii în principiu, prin încheiere care se poate ataca odată cu fondul, urmând ca cererea de intervenție să fie comunicată părților.

Din prevederile art.52 alin.3 Cod procedură civilă rezultă fără echivoc că cererea de intervenție trebuie pusă în discuția părților, or din modul de întocmire a practicalei sentinței recurate se reține că reprezentantului pârâtei nu i s-a dat cuvântul decât asupra acțiunii principale a cărei respingere a solicitat-

Cât privește argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanță la admiterea pe fond a cererii de intervenție este cât se poate de clar că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, realizând prin aceasta motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.

Intervenientele susțin că s-au angajat la Casa Județeană de Pensii M după introducerea acțiunii principale, respectiv după data de 3 iunie 2008, solicitând acordarea celor două suplimente (post și treaptă) cu data angajării, fără ca la dosar să existe dovezi privitoare la respectiva dată.

Acțiunea este și ea confuză atunci când reclamanții în capătul principal solicită acordarea drepturilor cu data de 01.01.2007, iar în primul alineat din considerentele acțiunii cer plata retroactivă pentru perioada 22 martie 2004 - 01.05.2008.

Toate aceste aspecte care țin de fondul acțiunii principale și a cererii de intervenție trebuie lămurite cu ocazia rejudecării, împreună cu celelalte critici formulate în recurs, analiza lor de către instanța de recurs devenind inutilă față de soluția de casare cu trimitere pentru rejudecare adoptată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.572 din 26 septembrie 2008 Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, pe care o casează integral și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILA.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Jud.fond:

3 ex.

02.12.2008

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1065/2008. Curtea de Apel Tg Mures