Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 107/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 107/
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței nr.2261 din data de 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimații, -, -, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul recurentului CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului învederează instanței că motivul de recurs se referă la o singură excepție de ordine publică care stinge dreptul la acțiune pentru o parte din drepturile bănești solicitate anterior perioadei 2001-2004.
Față de susținerile orale și față de motivele scrise, solicită admiterea recursului și în rejudecare modificarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 26.09.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Consiliul Local al comunei, solicitând plata primei de concediu de odihnă pe anii 2001-2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința nr.2261 din data de 25.10.2007, Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei și a obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile salariale constând în prima de vacanță pentru perioada 2001-2006, actualizate cu rata inflației la momentul plății efective, raportat la perioada exercitării funcției publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate următoarele;
Prin acțiunea formulată și înregistrata sub nr- din 26.09.2007 pe rolul Tribunalului Galați - secția Comerciala, Maritima Fluviala si de Contencios Administrativ si Fiscal, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei plata primei de concediu de odihnă pe anii 2001-2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanții sunt angajații pârâtei Consiliului Local, în calitate de funcționari publici.
Potrivit dispozițiilor art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această prevedere legală, a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2005 prin următoarele texte legale: art. 3 al. 1 din nr.OUG 33/2001, art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 pct. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004.
Deoarece normele legale de suspendare mai sus invocate, nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței, cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992, instanței de fond.
Astfel, instanța a apreciat că aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție. Dreptul la prima de concediu, constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental al dreptului la muncă.
Ca atare, potrivit art. 53 din Constituție, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică,
Totodată, normele legale de suspendare contravin și art. 16 al. 1 din Constituție, (reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă) precum și art. 15 al. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2001-2006, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu au caracter temporar, rezultă că suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei, jud. G, solicitând un drept de creanță, patrimonial supus prescripției extinctive, cu următoarea motivare:
De aceea, indiferent de cauza juridică a promovării unei astfel de acțiuni, un drept constând într-o sumă de bani nu poate fi realizat printr-o acțiune în justiție decât înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de disp. art. 3 din Decretul nr. nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Astfel, perioada înlăuntrul căreia se poate lua în discuție acele drepturi bănești reclamate pot fi doar cea situată între 26.09.2004 - 26.09.2007(ultimii 3 ani).
Se ridică excepția prescripției extinctive pentru perioada 2001-26.09.2004.
Ar fi pentru prima dată în justiție când s-ar acorda drepturi bănești pe o perioadă de 6 ani, ignorându-se prescripția extinctivă care este de numai 3 ani de la nașterea lui.
Dacă dispozițiile actelor normative de suspendare a plății sumelor cu titlul de primă de vacanță s-ar fi considerat neconstituționale, reclamanții, în termenul de prescripție de 3 ani, puteau promova acțiunea în exercitarea dreptului la acțiune având exercițiul drepturilor civile și în cadrul acestor acțiuni astfel promovate puteau ridica excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale de suspendare a primei de vacanță.
Pasivitatea este însă sancționată de lege cu prescrierea dreptului.
Se solicită admiterea excepției, prin urmare admiterea recursului și respingerea pretențiilor pentru perioada supusă prescripției.
Cât privește temeinicia drepturilor salariale cu titlu de primă de vacanță, consideră că dovada acestora nu a fost făcută, drept pentru care solicită respingerea acestora ca nedovedite.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței nr.2261 din data de 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /26.02.2008
Tehnored. /2 Ex./29.02.2008
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Angelica Ciobotaru
