Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1070/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1070
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
-- -- JUDECĂTOR 2: Iuliana Râciu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D, împotriva sentinței civile nr. 556 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă D, intimata pârâtă M și intimatul reclamant -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 03.12.2007, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta -- a chemat în judecată pârâta AJOFM D pentru perioada 2004 și ANOFM -chemat în garanție conform prevederilor art.60-63 pr.civ. pentru perioada 2004-2006 și ca angajator pentru anul 2005-2006, solicitând instanței pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2004-2006 actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
In motivare reclamanta a arată că are calitatea de funcționar public, în cadrul ANOFM D, iar potrivit dispozițiilor art.33(2) din 188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat"
După republicarea 188/1999 s-a schimbat numerotarea articolelor, astfel că art.33 a devenit art.34.
Ulterior, prin art.3(1) din OG 33/2001 a fost suspendată aplicarea acestui articol, cu privire la prima de vacanță până la 01.01.2002.
Prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2005, respectiv 743/2001, 631/2002, 507/2003 și 511/2004, acordarea primei de vacanță a fost suspendată succesiv până la 31.12.2005.
Potrivit art.64(2) din 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă, "la expirarea durate de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Conform art.38(2) din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială.
Art.18 din Codul muncii, în vigoare la data suspendării, prevedea în mod imperativ că "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări"
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la "prima de vacanță", au fost emise în contradicție cu normele constituționale.
Se arată că prima suspendare a avut loc prin intrarea în vigoare a OUG 33/2001 (MO 108/02.03.2001), iar suspendarea în continuare, a avut loc prin legile bugetului de stat aferente fiecărui an.
Actul normativ prin care este reglementat acest drept este 188/1999 - publicat în MO 600/08.12.1999 și republicat în MO 251/22.03.2004.
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani.
De la data de 08.12.1999, data la care s-a născut dreptul, angajatorul nu și-a executat obligația de plată voluntară.
In drept, se invocă art.33, respectiv 34 din 188/1999 și art.1 din 554/2004.
S-a depus la dosar situația cu salariul de bază al reclamantului defalcat pentru fiecare din lunile anterioare concediului de odihnă în perioada 2004.
La data de 21.01.2008, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ANOFM pentru anul 2004, având în vedere că în anul 2004, pentru care solicită acordarea primei de concediu, reclamanta a avut raporturi de serviciu cu AJOFM D, instituiție cu personalitate juridică, funcționând în subordinea ANOFM în temeiul art.5 alin.1 lit.a din Legea 202/2006.Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând că aplicarea textului de lege, respectiv art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, rep.a fost suspendată în temeiul art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești.
Tribunalul Dolj - Secția comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr. 556 din 26.02.2008, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta D la plata primei de concediu de odihnă pentru anul 2004, iar pârâta la plata către reclamantă a primei de concediu de odihnă pentru anii 2005-2006, sume actualizate cu indicele de inflație, începând cu data la care acestea urmează a fi plătite până la data plății efective.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă D, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivare susțin că neacordarea primei de concediu avut la bază o succesiune de acte normative a căror aplicare s- făcut în mod diferit în instituțiile publice.
Că prin dispozițiile Legii nr. 507/2003a bugetului de stat pe anul 2004, ale Legii nr. 511/2004 bugetului de stat pe anul 2005 s-a prevăzut expres suspendarea dreptului invocat de reclamant.
Recursul este nefondat.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt nefondate.
În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D, împotriva sentinței civile nr. 556 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehnoredact. 03 Iunie 2008/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Râciu, Sanda Lungu
