Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr.1073

Ședința publică din28 mai 2009

PREȘEDINTE: Morariu Adriana

JUDECĂTOR 2: Sas Remus

JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta

Grefier - -

Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, sector 5,-, împotrivasentinței nr.334 din 26 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, -, -, -, -, și -, pârâți-intimați fiind Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, deși părțile lipsesc, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă - declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare cu privire la recursul ce face obiectul prezentului dosar.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 14.01. 2009,reclamanții, -, -, -, -, și - au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 18.06.2008 și în continuare până la dispariția situației care îi prejudiciază de aceste drepturi, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Curții de Apel Suceava, respectiv Tribunalul Suceava și își desfășoară activitatea potrivit Legii nr.188/1999, că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar practică judiciară și dovada calității de funcționari publici.

Prim-pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr.334 din 26 februarie 2009,Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, a admis în parte acțiunea reclamanților, în sensul că a obligat pârâții să le acorde reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate, începând cu data de 18.06.2008 și până la data de 26.02.2009 - data pronunțării hotărârii, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective și a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților că aceasta nu este dată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile Legii nr.304/2004, modificată prin OUG nr.6/2007 a Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, cât și a HG nr.83/2005, sunt reale susținerile reclamanților potrivit cu care ordonatorul de credite, în speță Tribunalul Suceava, instituție cu personalitate juridică, are competențe în stabilirea salariilor reclamanților și în soluționarea contestațiilor în acest sens, însă prim-pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, are atribuții exprese privind gestionarea și administrarea sistemului de justiție, privind repartizarea în teritoriu a resurselor financiare, este parte în raportul de serviciu dedus judecății, astfel încât aceste atribuții îi conferă legitimare procesuală activă.

Pe fondul cauze, prima instanță a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 31 al.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 modificată, care -în forma actuală- prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzutdata aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.

Prin urmare, instanța a considerat că sporurile sunt întemeiate începând cu data prevăzută expres prin art. 25 din Legea nr. 161/2003 - respectiv, 1.01.2004 - și până la data pronunțării hotărârii, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii, însă cum reclamanții au solicitat plata acestor drepturi începând cu data de 1.08.2005.instanța a admis cererea conform celor solicitate.

In ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin nr.OG 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța constată că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art. 62 din Legea nr. 24/2000 - respectiv, printr-un act normativ de același nivel sau superior.

În ce privește capătul ce cerere referitor la acordarea acestor drepturi pentru viitor, instanța a respins această cerere întrucât acțiunea vizează nerecunoașterea unor drepturi prevăzute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.

Împotriva sentințeia declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, reiterând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nici o prevedere legală nu specifică valoarea procentuală a sporurilor solicitate, că acordarea acestor suplimente a fost suspendată.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

Așa cum de altfel pârâții-recurenți admit, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.

De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".

Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.

Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.

Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.

Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.

sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.

Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.

Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE,

Respinge ca nefondat recursul declarat depârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, sector 5,-,împotrivasentinței nr.334 din 26 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, -, -, -, -, și -, pârâți-intimați fiind Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./04.06.2009

jud.fond

Președinte:Morariu Adriana
Judecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Suceava