Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1079/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1079
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
-- -- JUDECĂTOR 2: Iuliana Râciu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției, împotriva sentinței numărul 311 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției, intimații pârâți Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor, DGFP M, intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal, că s-au depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a arătat că intimații reclamanți nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 311/21.02.2008 a Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea reclamanților, împotriva pârâților Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice - DGFP
A obligat pârâții la plata drepturilor salariale restante pe perioada 1.01.2004 - 31.12.2004, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, reprezentând diferență salariu pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ ale celorlalte instanțe judecătorești.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții au calitate de funcționari publici în cadrul departamentului economico financiar și administrativ în cadrul Tribunalului Mehedinți, fiind salarizați potrivit OUG 82/2004.
Deci potrivit art. 125 - 128 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, organizarea si funcționarea departamentelor economico financiare, administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, Curți de Apel și ICCJ, salarizarea funcționarilor din respectivele departamente este diferită.
Funcționarii publici din cadrul ICCJ sunt salarizați conform anexei 1 OUG 82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor aparținând tribunalelor si Curților de Apel, sunt salarizați la un nivel inferior potrivit anexei 3 actului normativ menționat.
Această situație s-a perpetuat prin OUG 92/2004 pentru anul 2005, OUG 2/2006 si OG 6/2007, instanța reținând că diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici din departamentele în cauza, este inechitabila și discriminatorie.
Prin acest mod de salarizare se încalcă dispoz. art. 6 alin.2 din Codul Muncii care stipulează că pentru toți salariații se garantează o retribuție egală pentru o munca si pregătire profesională egala.
Sistemul respectiv de salarizare diferențiată este în contradicție si cu normele comunitare în materia raporturilor de munca si a drepturilor salariale consacrate din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, practica in materia Curții Europene a Drepturile Omului, norme care potrivit art. 20 din Constituția României trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
In sensul considerentelor exprimate mai sus s-a pronunțat si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea 262/2007.
Prin încheierea din 20.03.2008, Tribunalul Mehedinți Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP M și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 311/21.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Mehedinți, în sensul că a fost respinsă acțiunea față de MEF și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva sentinței pronunțate a formulat recurs la 19.03.2004 CNCD, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acțiunii în ce privește această instituție.
În motivare s-a arătat că CNCD nu are calitate procesuală în cauză deoarece nu a lezat, în nici un fel, drepturile și interesele intimaților.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 299 și art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
La dosar a fost depusă, în copie, somația din dosarul execuțional nr. 143/ex/2008 a Tribunalului Arad.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs la 26.03.2008 și pârâtul Ministerul Justiției.
În motivare s-a arătat că sentința nr. 311/21.02.2008 a Tribunalului Mehedinți este nelegală prin prisma motivului de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
S-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției acesta neavând atribuții de legiferare ci doar de aplicare a legilor în vigoare, precum și cea a prescripției dreptului material la acțiune, drepturile solicitate fiind mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
Pe fond, s-a arătat că Hotărârea CNCD nr. 262/21.06.2007 nu poate constitui temei juridic al sentinței criticate, de vreme ce din OG nr. 137/2000 rezultă că partea care se consideră discriminată poate sesiza direct instanța de judecată, fără ca aceasta să poată modifica sau completa actele normative.
Cât privește motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, se arată că între funcționarii publici din cadrul instanței superioare și funcționarii publici ai celorlalte instanțe judecătorești nu sunt situații comparative, deoarece cauza nu trebuie analizată doar prin prisma calității de funcționar public, ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției. Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate (Deciziile Curții Constituționale nr. 16/1998 și nr. 294/201).
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta CNCD B, Curtea constată că acest recurs este lipsit de interes. Astfel, prin încheierea din 20 martie 2008, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 311/21.02.2008, în sensul respingerii acțiunii față de CNCD
În consecință, în baza art. 312 Cod pr. civilă recursul va fi respins.
Cât privește recursul pârâtului Ministerului Justiției, Curtea apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, deoarece acesta este ordonator principal de credite, astfel încât are obligația, împreună cu Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți, ca ordonatori secundari și terțiari de credite, să plătească drepturile bănești solicitate de reclamanți.
Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților este de asemenea nefondată.
Conform art. 21 din OG nr. 137/2000 privind combaterea discriminării, care constituie lege specială și pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Cum reclamanții au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării Hotărârii 262/21 iunie 2007 CNCD, aceasta reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prev. la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel că raportând la această dată - data formulării prezentei cereri, 22 noiembrie 2007, instanța constată că nu a operat prescripția extinctivă, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă în termenul de prescripție și reclamanților li se cuvin despăgubiri pentru repararea prejudiciului, iar repararea prejudiciului trebuie să fie integrală.
Astfel, OG nr. 137/2000 în forma sa inițială, a prevăzut expres că se acordă "despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit", iar în forma actuală prevede că "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Potrivit art. 1084 Cod civil, reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată și art. 269 Codul Muncii "angajatul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Așadar, despăgubirile trebuie acordate integral, pentru întregul prejudiciu produs reclamanților iar nu parțial, limitat doar pe ultimii 3 ani.
Ca urmare, instanța va respinge excepția prescripției invocată de recurentul Ministerul Justiției pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004.
Pe fond, Tribunalul Mehedinția reținut corect că salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art.20 din Constituția României republicată, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază recursul Ministerului Justiției împotriva sentinței nr. 311/21.02.2008 al Tribunalului Mehedinți nefondat, urmând ca în, baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției, împotriva sentinței numărul 311 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. Jud. S
Ex.3//10.06.2008
Jud. fond S
A
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Râciu, Sanda Lungu
