Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 109/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " în calitate de reprezentant al Membrilor de Sindicat împotriva sentinței civile nr.3454/C din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.3454/C/19.10.2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost respinsă acțiunea reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Poliției Județului și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect plata primelor de vacanță aferente perioadei 2002-2003.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, sens în care o va respinge motivat de faptul că în perioada 2002-2003 prima de vacanță fiind suspendate prin legile bugetare anuale, a fost întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge având în vedere următoarele:
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct. 2 din HG Nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat și proiectului legii modificate a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma actelor normative în materie, instanța reține următoarele:
Art. 37 alin.2 teza I și G Nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că " la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește primă de concediu egală cu salariile de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Deși Nr.OG38/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial Nr. 65/2 februarie 2003, potrivit dispozițiilor art. 60, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004.
În această situație, polițiștilor fiindu-le aplicabile legea specială, respectiv nr.OG38/2003, nu sunt îndreptățiți și la plata primei de vacanță aferentă perioadei 2002-2003.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XII/5 februarie 2007, statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin.2 teza I din G Nr. 38/2003, prima de concediu se cuvine polițiștilor pentru perioada anilor 2004-2006.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, deoarece dreptul la prima de concediu a fost dobândit de la data la care polițiștii au devenit funcționari publici, respectiv de la data intrării în vigoare a Legii nr.360/2002, care la art.78 alin.1 prevede că prezenta lege se completează, după caz, cu dispozițiile Legii nr.188/1999, iar acest drept este reglementat de art.35 alin.2 din această lege.
Dreptul a fost suspendat succesiv prin legile bugetare anuale iar suspendarea nu implică și desființarea dreptului.
La dosar au depus întâmpinare pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, deoarece dreptul la prima de concediu se cuvine polițiștilor numai pe perioada 2004 - 2006.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurent, precum și din prisma dispozițiilor art.3041pr.civ. se constată că prima instanță a reținut corect situația în fapt și în drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Prima instanță în mod corect a stabilit că dreptul la prima de concediu pentru perioada 2002-2003 este necuvenit și neîntemeiat solicitat de reclamant, deoarece nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a intrat în vigoare la data de 1.01.2004. Ca atare, și dispozițiile art.37 alin.2, teza I din nr.OG38/2003 care prevăd că la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, au intrat în vigoare la aceeași dată, 1.01.2004.
Prevederile art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003, nu pot să aibă efect retroactiv, deci nu pot să opereze pentru anii 2002 - 2003 respectiv pentru o perioadă anterioară elaborării lor, deoarece s-ar încălca astfel dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României republicată, precum și cele ale art.1 din Codul civil.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului din motivele de recurs prin care se arată că dreptul la prima de concediu se cuvine de la data la care polițiștii au devenit funcționari publici prin coroborarea cu dispozițiile Legii nr.188/1999, deoarece, prima de concediu a fost stabilită prin dispozițiile speciale și exprese ale nr.OG38/2003, iar sub acest aspect coroborarea cu dispozițiile Legii nr.188/1999 nu poate să îmbrace forma adăugării la lege.
Așa cum corect a apreciat prima instanță, dreptul polițiștilor la prima de concediu se cuvine pentru perioada 2004 - 2006, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XII - 5.02.2007 în soluționarea recursului în interesul legii.
Față de aceste considerente se poate constata că toate motivele de recurs formulate de reclamantul recurent sunt nefondate și neîntemeiate, motiv pentru care curtea va respinge recursul, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pr.civ. pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", împotriva sentinței civile nr.3454/C/19.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - -
Grefier,
Red.: /19.02.2008
Tehnored.: / 25.02.2008 /- 2 ex -
Judecător fond: C
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
