Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1095/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1095/2008
Ședința publică din 12 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 176 din 05 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații R, G, G, PENITENCIARUL BAIA MARE, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR având ca obiect litigiu privind funcționarii publici(Legea Nr.189/1999).
La apelul nominal făcut în cauză,la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 07.05.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimaților-reclamanți prin care se solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 176 din 05.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamanților R, G, G, în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL BAIA MARE, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și, în consecință, a fost obligat pârâtul Penitenciarul Baia Mare să plătească fiecărui reclamant primele de vacanță astfel:
- pentru perioada 01.01. - 28.09.2004;
- pentru perioada 2004 - 30.06.2005:
- G pentru perioada 2004 - 31.05.2005;
- pentru perioada 2004 - 31.10.2005;
- pentru perioada 2004 - 31.10.2005;
- pentru perioada 2004 - 30.11.2005;
- pentru perioada 2004 - 30.11.2005;
- pentru perioada 2004 - 30.11.2005;
- pentru perioada 2004 - 30.11.2005;
- R pentru perioada 2004 - 31.12.2005;
- G pentru perioada 2004 - 31.08.2006;
- pentru perioada 2004 - 2006, sume ce urmează să fie reactualizate în raport cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății.
Totodată, au fost obligați pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor B, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, reclamanții au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă care se impozitează separat.
Această dispoziție legală a fost suspendată succesiv, însă în prezent normele de suspendare nu mai sunt în vigoare, așa încât dreptul la primele de vacanță ce face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă nu poate fi restrâns, așa după cum prevăd dispozițiile art. 53 din Constituție.
Drept consecință, instanța a considerat că suspendarea aplicării dispozițiile art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 nu înseamnă anularea dreptului recunoscut de lege pentru perioada cât a operat suspendarea, fiind suspendat doar dreptul la acțiune care a renăscut la data expirării suspendării și ca atare, a apreciat întemeiată acțiunea reclamanților, acordându-le primele de vacanță pentru perioada 2004 - 2006, ținând cont că unii dintre reclamanți s-au pensionat între timp, arătând pentru fiecare perioada de acordare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți R, angajați ai Penitenciarului Baia Mare.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. recurentul a pretins, în esență, că prima instanță nu a ținut cont de dispozițiile art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pentru anul 2004, prin care dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost suspendate, suspendare care a fost menținută și prin dispozițiile art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pentru anul 2005 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 pentru anul 2006.
Față de aceste dispoziții legale și cele ale Legii nr. 24/2000, prevederile care acordau prima de vacanță fiind suspendate, nu puteau produce efecte juridice, aceste dispoziții fiind considerate constituționale prin decizia nr. 38/2005 a Curții Constituționale.
La rândul lor, intimații R au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, deoarece primele de vacanță li se cuveneau, conform dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și actul normativ special și de altfel, această situație a fost recunoscută și legislativ și prin nr.OUG 146/2007.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor din întâmpinare, a dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Problema juridică privind acordarea primelor de vacanță pentru funcționarii publici cât și pentru funcționarii publici cu regim special, cum este cazul intimaților din prezentul dosar, este tranșată în prezent atât în practica judiciară cât și îndoctrină.
Așadar, dreptul funcționarilor publici cât și a celor cu regim special prev. de dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și respectiv art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003, deși suspendat succesiv prin legile anuale ale bugetului de stat, nu a fost niciodată înlăturat, el neputând fi însă exercitat până la expirarea perioadei de suspendare, a devenit activ și prin urmare cererea funcționarilor publici de acordare a primelor de vacanță este pe deplin îndreptățită.
Această teză a fost consfințită și prin decizia nr. XXIII/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar ulterior, legislativ prin nr.OUG 146/2007 publicată în Monitorul Oficial, partea a I nr. 877/20.12.2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Așa fiind, față de toate aceste argumente de fapt și de drept mai sus expuse, prezentul recurs apare ca nefundat urmând a fi respins ca atare, ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentantul său DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în B M,- A, jud. M împotriva sentinței civile nr. 176 din 05 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./12.06.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
