Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1097/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1097/
Ședința publică din 09 decembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI M prin Prefect, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr.1, județul M și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B P-ța - nr. 2. sector 1, împotriva sentinței civile nr. 97/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru reclamanții intimați consilier juridic, lipsă fiind pârâții-recurenți Instituția Prefectului Județului M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, recursul pârâtului MIRA fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recursul pârâtei Instituția Prefectului Județului este timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, toate părțile solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
La data de o8 decembrie 2008 s-a înregistrat la dosar punctul de vedere al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Reprezentantul reclamanților intimați învederează că a lecturat acest punct de vedere și a luat cunoștință de conținutul acestuia.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor promovate de Instituția Prefectului Județului M și Ministerul Internelor și reformei Administrative.
Reclamantul-intimat cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Învederează că obligația pârâților a fost stinsă prin plata sporului de fidelitate încasat de către reclamanții intimați, precizând că nu mai stăruie și pentru viitor, pentru plata sumelor.
CURTEA
Prin sentința nr. 97/13.02.2008 a Tribunalului Mureș, dos. nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Instituția Prefectului jud. M și a obligat pârâtele să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant începând cu data de 06.03.2004 până la pronunțarea hotărârii, ce se va plăti și în continuare potrivit reglementărilor în vigoare.
A respins petitul privind plata sporului de mobilitate ca fiind nefondat.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond reține că parte din reclamanți funcționează sau au funcționat în cadrul pârâtului Instituția Prefectului jud. - 2002 și 2006, acest drept fiind expres prevăzut de art. 188/1999.
În ce privește sporul de confidențialitate, prima instanță argumentează că legiuitorul a prevăzut la art. 45 din Legea nr. 188/1999 și art. 7 alin. 3 din Legea nr. 7/2004 această obligație de confidențialitate specială, cu atât mai mult cu cât reclamanții au în fișa postului o astfel de îndatorire. Instanța de fond conchide că obligația reprezintă cauza juridică a obligației sinalagmatice a unității pârâte de plată a sporurilor salariale. De asemenea, mai arată că acordarea sporului numai anumitor categorii de funcționari publici în situația în care obligația de confidențialitate îi vizează pe toți funcționarii publici, ar fi de natură să creeze discriminare și să justifice acordarea de despăgubiri, în sensul în care prin dispozițiile art. 18 din nr.OUG 92/2004 și art. 11 din nr.OG 9/2005 un astfel de spor a fost prevăzut pentru anumite categorii de funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului, Administrația Președențială, CNSAS, Consiliul Legislativ.
Față de această hotărâre a formulat, în termen, recurs pârâtul Instituția Prefectului jud. M care a solicitat ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea sentinței atacate și reținerea spre judecare a cauzei de către instanța de recurs și respingerea acțiunii introductive de instanță. Motivele de recurs reiau apărările formulate în fața instanței de fond.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, a celor invocate de intimată, dar și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Reclamanții au susținut că drepturile concretizate în sporurile de mobilitate și confidențialitate sunt prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 514/2005 și art. 60 din statutul profesiei de consilier juridic, ca și de art. 25 și 26 din Codul muncii, dispoziții care sunt în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. În plus, recurenții susțin că raportul de serviciu reglementat de Legea nr. 188/1999 este o formă a raportului juridic de muncă reglementat de Codul muncii. În final, recurentele invocă și o practică asemănătoare a unor instanțe judecătorești din țară.
În primul rând, instanța observă că reclamanții intimați nu au formulat recurs, în ce privește mai ales respingerea petitului referitor la sporul de mobilitatea, astfel că în prezenta cauză, făcând aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, nu se va pronunța decât în limitele motivelor de fapt și drept ale cererii de recurs cu care a fost sesizată, respectiv cu privire la sporul de confidențialitate.
În al doilea rând, instanța constată că reclamanții își întemeiază acțiunea introductivă în raport cu calitatea acestora de consilieri juridici, raporturile juridice speciale de muncă cu pârâtele fiind subordonate, astfel, dispozițiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, precum și a dispozițiilor prevăzute de Statutul profesiei de consilier juridic.
Din această perspectivă, în primul rând trebuie observat că art. 31 alin.2 și 3 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, text la care fac referire recurenții, este o normă de trimitere, în sensul în care, pentru a putea fi aplicat, trebuie să existe o normă specială pozitivă care să prevadă expres drepturile concretizate în sporurile salariale, norme care să fie aplicabile situațiilor de fapt alegate de recurente. Cu alte cuvinte, art. 29 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 are aplicabilitate în măsura în care au aplicabilitate normele speciale ce concretizează sporuri sau prime datorate pentru drepturi recunoscute în situațiile concrete alegate de către intimați.
Sporul confidențialitate pentru profesia de consilier juridic sunt prevăzute expres în ce condiții se acordă, respectiv art. 60 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic din 06.03.2004: " (1) Pentru activitatea sa profesională consilierul are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție. (2) Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate".
Așadar, textul de lege mai sus-citat prevede, pe de-o parte, că remunerația de bază este stabilită fie prin negociere, dacă consilierul juridic are statutul de salariat, fie prin legi speciale dacă este numit în funcție.
Așa cum se observă, intimații intră în cea de a doua categorie, acestea având calitatea de funcționari publici și, ca atare, potrivit Legii nr. 188/1999 republicată, au fost numite în funcție.
Ca atare, sporul solicitat, de confidențialitate, trebuie să fie prevăzute expres în lege.
Este adevărat că art. 46 din Legea nr. 188/1999 prevede ca obligație a funcționarilor publici de a păstra confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice. Însă, această obligație de confidențialitate nu se obiectivează într-o normă de referință, care să prevadă un spor salarial pentru această obligație de serviciu.
Or, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În acest sens, aliniatul 2 al art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, citat mai sus, prevede, atât pentru clauza de mobilitate, cât și pentru cea de confidențialitate, că trebuie, pentru a beneficia de aceste clauze, să existe o negociere și, implicit, un acord comun între angajator și angajat, în cazul de față intimații.
Instanța constată, pe de-o parte, că normele din Legea nr. 188/1999 republicată fac trimitere la normele de referință, speciale, care, în cazul de față în raport cu drepturile concret solicitate de recurente, sunt prevăzute în art. 60 alin. 2 din Statut.
Din acest punct de vedere, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile exprese prevăzute de textele mai sus-citate, în sensul în care nu a existat o negociere și, implicit, un acord comun între intimați, pe de-o parte, și recurent, pe de altă parte.
În lipsa unei astfel de condiții, strict și expres prevăzută de lege, este evident că simpla solicitare formulată de intimați de obligare a intimatei la acordarea acestui drept nu poate fi primită, tocmai pentru că Statutul profesiei de consilier juridic impune, la aliniatul 2 al art. 60, această condiție și, implicit, a rezultatului ei.
Pentru toate aceste argumente, instanța va admite recursul formulat, va modifica hotărârea atacată și, în rejudecare, va dispune respingerea petitului referitor la obligarea pârâtelor la acordarea și plata sporului de confidențialitate, precum și respingerea petitelor accesorii legate de actualizarea cu rata inflației a sumelor pretinse.
Va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile Instituția Prefectului Județului, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr.1, județul M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, P-ța -, nr. 2. sector 1, formulate împotriva sentinței civile nr. 97/13.02.2008 a Tribunalului Mureș, dosar nr- și, în consecință:
Modifică hotărârea atacată și, în rejudecare, respinge petitul referitor la plata sporului de confidențialitate ca nefondat, precum și obligația pârâților la acordarea acestui drept bănesc și a actualizării cu rata inflației la data plății.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./28.01.2009
Jud.fond.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
