Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 110/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 110/
Ședința publică de la 12 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, sector 2,- și de pârâta chemata în garanție - MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 317 din data de 17.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI și intimații MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN V, PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ F, SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Având în vedere că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1565/91/8.09.2006 pe rolul Tribunalului Vrancea Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal,reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor -Grupa Sind. din PRMS - Focșani au chemat în judecată pârâtele S, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției solicitând obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând prime de concediu pe anii 2004, 2005, 2006.
Prin sentința nr. 317/17 iulie 2005, Tribunalul Vrancea, Secția Comercială a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesule pasive invocată de Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, a admis în principiu și în fond -în parte-cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, numai cu privire la Ministerul Justiției, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la acordarea primelor de vacanță aferente anilor 2004, 2005 și 2006, respins ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat de reclamant referitor la actualizarea drepturilor aferente anului 2006, admis în parte acțiune a înregistrată sub nr- (628/C+C/2007) și a obligat pârâții să plătească membrilor de sindicat al reclamantului sume de bani reprezentând actualizare în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective a primelor de vacanță acordate administrativ pe anii 2004, 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate și disp.art.282 lit.d Codul Muncii nu poate fi parte în procesul având ca obiect conflict de muncă și orice persoană cu avocat în temeiul legilor speciale atât în ce privește Ministerul Justiției cât și Administrația Națională a Penitenciarelor. S-a mai reținut că între Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției nu există raporturi unice.
Pe fond, în timpul procesului s-a acordat membrilor reclamanți drepturile bănești-capăt principal de cerere rămas fără obiect.
Pentru o justă despăgubire și pentru că drepturile bănești cuvenite nu s-au plătit din culpa pârâtei este admisibilă cererea accesorie reprezentând actualizarea sumelor deja plătite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâtele Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției B invocând că potrivit 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 nu pot fi plătite de către Ministerul Justiției drepturi bănești solicitate de reclamant.
Măsura suspendării aplicării prevederilor ce reglementează dreptul la prima de vacanță - au avut la bază rațiuni de politică financiară.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici s-a prevăzut că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari și în cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care are dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Actualizarea sumelor reprezentând primele de vacanță pe anii 2004-2005 este admisibilă pentru că pârâtele au achiesat la pretențiile membrilor de sindicat al reclamanților din statele de plată pe anii 2004-2005, rezultă că sumele nu au fost actualizate la data plății efective.
Corect a reținut instanța de fond că drepturile bănești cuvenite nu s-au plătit din culpa pârâtelor că moneda națională a cunoscut fluctuații de depreciere cauzate de inflație.
Motivele de recurs invocate de pârâte nu sunt susținute de nici un suport probatoriu.
Văzând că criticile formulate de pârâte nu pot fi primite neîncadrându-se în niciunul din aspectele de modificare sau casare prev.de art. 304 pct.1-9.pr.civ. urmează ca în baza art.312 alin.1 pr.civ. să se respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, sector 2,- și de pârâta chemata în garanție - MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 317 din data de 17.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.- - - - - -
GREFIER
- -
Red./15.02.2008
Tehnored./2ex./18.02.2008
Fond - -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Angelica Ciobotaru
