Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1107/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIE Nr. 1107/CA/2008

Ședința publică de la 15 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș

JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu

JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr.950/CAF/ 2008 pronunțată de Tribunalul Alba.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul - asistat de mandatarul ales, avocat, mandatar care se prezintă și pentru ceilalți recurenți, lipsă, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus la dosar, prin registratură, întâmpinare.

Instanța comunică un exemplar din întâmpinare mandatarei recurenților.

Mandatara recurenților învederează instanței are cunoștință de conținutul întâmpinării, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.

Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.950/2008 și rejudecând cauza în recurs, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul tarifar de încadrare pentru motivele expuse pe larg prin cererea de recurs. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanții -, -, -, -, -, A, au chemat în judecată pârâta Direcția regională de Statistică A solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul tarifar de încadrare, pe perioada 2004-2008, sume actualizate în raport cu rata inflației, începând cu data nașterii dreptului până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 950/CAF/10 06 2008 fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanți.

Pentru a se pronunța această sentință, Tribunalul Albaa reținut că reclamanții nu fac parte din vreuna din structurile care compun aparatul de lucru al Guvernului respectiv din Cancelaria Primarului-Ministru, Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Relația cu Parlamentul, Aparatul de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activităților din domeniul culturii, învățământului și integrării europene, Departamentul pentru Europene, departamentul de Control al Guvernului, Departamentul pentru Relații și nici în vreuna din celelalte instituții publice precizate în mod expres de textul de lege. Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul unei instituții în subordinea Guvernului, respectiv ai Institutului Național de Statistică și chiar dacă activitatea pe care o desfășoară în cadrul instituției pârâte implică o obligație specială de confidențialitate a actelor statistice deținute de Institutul Național de Statistică pe întregul flux de colectare, procesare, stocare, diseminare și arhivare a lor, în condițiile în care legea nu prevede aplicabilitatea acestui spor și altor categorii de funcționari decât cei menționați în mod expres, aceștia nu sunt îndreptățiți de a beneficia de sporul de confidențialitate.

Tribunalul Albaa constatat neîntemeiate și susținerile reclamanților referitoare la faptul că sunt îndreptățiți la sporul de confidențialitate și pentru faptul că ordonatorul principal de credite este în ceea ce îi privește Secretariatul General al Guvernului, iar la alin.2 al articolului care reglementează pentru fiecare din anii menționați în petitul cererii, sporul de confidențialitate se prevede în limitele prevăzute de lege, cuantumul și condițiile de acordare ale acestuia se stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite. Aceasta deoarece dispozițiile legale invocate sunt situate după alineatul 1, care așa cum s-a reținut mai sus, enumeră instituțiile ai căror funcționari beneficiată de sporul de confidențialitate, și prin urmare se referă numai la ordonatorul principal de credite al acestor instituții, care au în competență a stabili cuantumul și condițiile de acordare ale sporului de confidențialitate.

În condițiile în care legiuitorul a precizat în mod expres care sunt funcționarii publici care beneficiată de spor de confidențialitate, prin indicarea instituțiilor publice în care aceștia își desfășoară activitatea, a considera că, în virtutea principiului confidențialității datelor statistice, deținute de Institutul Național de Statistică, și a obligației pe care o au funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul acestei instituții, de a asigura confidențialitatea cu privire la evidența, manipularea și păstrarea informațiilor, datelor și documentelor confidențiale la care au acces, inclusiv după încetarea activității care presupune accesul la aceste informații, reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de acest spor înseamnă ca instanța să adauge la lege și astfel să depășească atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera puterii legislative, ceea ce nu este admisibil.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții criticând sentința pe motive de netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții arată că sunt funcționari publici în cadrul Direcției Regionale de Statistică A, iar potrivit prevederilor Legii 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările ulterioare, a OG nr.9/1992 modificată și republicată, privind organizarea statisticii oficiale, a OG nr. 123/2003, a Ordinului Președintelui nr. 530/2001 și a nr.OG6/2007, actualizată și republicată la data de 28.05.2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici reclamanții aveau dreptul la acordarea sporului de confidențialitate.

La data de 10.03.2008, reclamanții au adresat o cerere către conducerea instituției prin care au solicitat să se întreprindă demersurile necesare pentru asigurarea și acordarea sumelor aferente sporului de confidențialitate, potrivit legislației în vigoare, începând cu anul 2004, data nașterii dreptului, la zi, sume recalculate raportat la indicele de inflație.

La data de 18.03.2008, conducerea instituției a răspuns individual că nu poate da curs solicitării reclamanților, întrucât potrivit prevederilor OUG 25/2007 Institutul Național de Statistică, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea căreia se află Direcția Regională de Statistică A, alături de alte direcții din țară, nu este inclus în aparatul de lucru al Guvernului, pentru a putea beneficia și reclamanții de prevederile art. 15 din OG nr. 6/2007.

Reclamanții consideră că este neîntemeiat refuzul conducerii A de a le acorda sporul de confidențialitate, atâta timp cât este un drept al lor, prevăzut de lege.

Astfel, potrivit art.2 alin.1 din OG nr.9/1992, modificată și republicată, privind organizarea statisticii oficiale, "Statistica oficială din România este organizată și coordonată de Institutul Național de Statistică, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, finanțat de la bugetul de stat". Art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 prevede că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de 15% din salariul de bază iar în alin.2, același articol precizează că în limitele prevăzute de lege, cuantumul și condițiile de acordare ale sporului de confidențialitate, se stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite. Ori, ordonatorul principal de credite, pentru instituția noastră, este tocmai Secretariatul General al Guvernului.

Se mai de recurenți că au semnat un angajament de confidențialitate prin care se angajau să respecte confidențialitatea tuturor datelor la care aveau acces, inclusiv după încetarea activităților care presupun accesul la aceste informații, cu consecința răspunderii în fața legii în cazul nerespectării lui.

Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se constată că acesta este nefundat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:

În mod temeinic instanța de fond a apreciat că, în conformitate cu prevederile OUG nr.25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, reclamanții nu fac parte din structurile care compun aparatul de lucru al Guvernului, prin urmare nu există cadrul legal pentru acordarea acestui spor de confidențialitate.

Dacă s-ar fi procedat astfel, instanța și-ar fi asumat atribuții de legiuitor, aspect interzis de art.1 alin.4 din Constituția României (republicată) care consacră principiul separației puterilor-legislativă, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale.

Așa cum prevede și legea specială (Legea nr.188/1999, republicată, lege care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici), în Secțiunea a 2-a " . funcționarilor publici", la art.46, funcționarii publici au obligația să păstreze confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice.

Această obligație este corelativă cu dreptul funcționarilor publici de a beneficia de sistemul de salarizare prevăzut de OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, lege care nu prevede atribuirea unui spor de confidențialitate pentru salariații Direcției Regionale de Statistică

Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, instanța în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

Pentru aceste motive,
În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, A, împotriva sentinței civile nr. 950/CAF/10. 06. 2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.IC

Dact./ex.2/27 11 2008

Jud.fond.

Președinte:Gabriela Costinaș
Judecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1107/2008. Curtea de Apel Alba Iulia