Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 111/2007. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 111/ Dosar nr-
Ședința publică din 19 decembrie 2007
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate reclamantul și de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B împotriva sentinței civile nr. 3081/C din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiul privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3081/C/28.09.2007 a Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată și precizată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, și în consecință;
A obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de vacanță pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data de 25.09.2007, conform tabelului de la fila 145 din dosar, care face parte integrantă din prezenta sentință, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data de 26.09.2007 și până la achitarea efectivă a acestora.
A obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 74,53 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționar publici, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Uneori prin art. 3 alin.1 din OUG nr.33/26.02.2001 s-a dispus că aplicarea prevederilor art.32 alin.2 referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrătoare peste durata normală a timpului de lucru, ale art. 33 alin. 2 (art. 34 alin. 2 după republicare) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă și ale art. 82 alin. 2. teza a doua referitoare la cuantumul indemnizației de delegare din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin 1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, a nr.OG 83/2000 și nr.OG 237/2000.
În consecință pe toată durata suspendării redevin aplicabile prevederile referitoare și la dreptul câștigat prevăzut de art. 34 alin. 2 din Legea 188 /1999. De aici rezultă că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a-i priva de dreptul la primă de vacanță pe aceia care intră sub incidența legilor arătate mai sus. Dacă legiuitorul ar fi urmărit acest scop ar fi putut să abroge dispozițiile legale respective.
Potrivit art. 38 din Constituția României salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice. Reglementarea concediului de odihnă plătit și alte situații specifice sunt menționate prin Legea de revizuire a Constituției nr. 375/2003 iar conform art. 49 restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și să fie aplicată nediscriminatoriu.
Atât vechiul Cod al muncii (Legea nr. 10/1972 art. 18) cât și noul Cod al ( Legea nr. 53/2003, art. 38) cuprind dispoziții exprese că salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute de lege. Orice tranzacție care urmărește renunțarea la drepturile recunoscute a salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Conform dispozițiilor art. 139 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
În cauză s-au încălcat și dispozițiile art. 56 și art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea acestor normative. Art. 56 precizează că după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, suspendarea sau alte asemenea iar art. 64 din același act normativ prevede că în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se arată în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei.
În speță, dreptul la prima de vacanță fiind acordat printr-o lege organică (Legea nr. 188/1999 - privind Statutul funcționarilor publici) aplicarea unei dispoziții din aceasta nu poate fi suspendată decât printr-un act normativ de același nivel sau de un nivel superior, ceea ce nu s-a întâmplat, deoarece suspendarea a operat prima dată printr-o ordonanță de urgență( act normativ inferior), termenul prevăzut de aceasta fiind prelungit prin legile bugetului de stat pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, reglementări care nu acoperă neregularitățile menționate, deoarece prin aceste acte normative nu se instituie o nouă suspendare ci doar se prelungește durata acordării dreptului la primă de vacanță.
Avându-se în vedere succesiunea actelor normative, dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 nu pot fi afectate de conținutul unor acte normative referitoare la stabilitatea bugetului de stat pentru anii anteriori, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii consacrat de Constituția României și Codul civil, aceasta cu atât mai mult cu cât noua lege reglementează altă situație juridică nu poate aduce nici o atingere, nici o îngrădire, nici o discriminare unui drept deja câștigat ce trebuie respectat indiferent de procesul elaborării unor legi succesive, deoarece legea totdeauna trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor ocrotire legală eficace. Interdicția oricărei discriminări a dreptului omului este prevăzută de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale iar art. 292 din Codul muncii prevede că potrivit obligațiilor internaționale asumate de România, legislația muncii se va armoniza permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, cu normele dreptului internațional al muncii.
Actualizarea în raportul cu rata inflației a sumelor datorate este în concordanță cu principiul echității și jurisprudenței CEDO art. 1 din Protocolul nr. 1, în fapt acordându-se un număr mai mare de unități monetare însă în aceiași valoare totală.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată și art. 161 alin. 4 Codul muncii, instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanți, văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamantul și pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că în tabelul cu sume a fost înscrisă greșit suma cuvenită reclamantului.
Pârâtul, în dezvoltarea motivelor de recurs arată că drepturile solicitate de reclamanți sunt necuvenite, deoarece acestea au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, astfel că nu există prevederi bugetare pentru acestea.
Recursul formulat de reclamantul este fondat. Prin sentința pronunțată în prima instanță a fost admisă acțiunea reclamanților, iar pârâtul a fost obligat să plătească drepturile salariale reprezentând prime de vacanță pe anii 2001-2006 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data de 25.09.2007, conform tabelului de la fila 145 din dosarul de fond.
În tabelul de la fila 145 din dosarul de fond, la poziția aferentă reclamantului a fost menționată în mod greșit suma de 8.986 lei, suma corectă fiind cea de 10.371 lei așa cum specifică în tabelul întocmit de către pârâtă și depus în recurs la fila 3 din dosar.
Se constată că în aceste condiții recursul recurentului este fondat, deoarece, dintr-o eroare materială pârâta a menționat o altă sumă la poziția reclamantului din tabel, astfel curtea va admite recursul acestuia, iar în baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.371 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data de 25.09.2007, conform tabelului de la fila 3 dosar recurs, care face parte din prezenta decizie, drept ce urmează să fie actualizat cu indicele de inflație de la data de 26.09.2007 și până la achitarea efectivă a acesteia.
Instanța urmează a menține restul dispozițiilor sentinței atacate. În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimatul pârât urmează a fi obligat să plătească reclamantului recurent suma de 19,65 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, instanța constată că este nefondat și neîntemeiat.
Prima de vacanță a făcut obiectul unei limitări prin suspendarea succesivă a acordării acesteia, fapt care contravine nu numai dispozițiilor legale din Codul muncii ci și dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României. Dreptul la prima de concediu este un drept în remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns și nu poate fi îngrădit pe motivul lipsei prevederilor bugetare, întrucât s-ar afecta inclusiv dreptul de muncă al reclamanților.
Normele prin care s-a dispus suspendarea succesivă a primei de concediu nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței de judecată, astfel că sesizarea Curții Constituționale nu mai era posibilă, condiții în care controlul legalității și conformității cu dispozițiile constituționale revin instanței.
Se mai poate reține că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamanților, deoarece existența dreptului la prima de concediu nu a fost înlăturată prin nicio dispoziție legală având loc doar suspendarea exercițiului acestuia și prelungirea termenului de punere în aplicare astfel că, pretențiile reclamanților pentru valorificarea dreptului sunt justificate. Pentru aceste considerente curtea va respinge recursul pârâtului, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3081/C/28.09.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B să plătească reclamantului suma de 10.371 lei actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data de 25.09.2007 conform tabelului de la fila 3 dosar recurs, care face parte integrantă din prezenta decizie, drept ce va fi actualizat cu indicele de inflație de la data de 26.09.2007 și până la achitarea efectivă a acestuia.
Menține restul dispozițiilor atacate.
Obligă intimatul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B să plătească recurentului suma de 19,65 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -- - - - -
Grefier,
Red.B-M/19.02.2008
dact./ 25.02.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
