Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcț. publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1113
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului S cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 552 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată inițial sub nr.767/86 din 30.01.2009, reclamanții, Și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția Drepturilor Copilului S, obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și acordarea acestor drepturi începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
În motivarea cererii s-a arătat următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime in muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007.
Prin urmare, au solicitat să se constate că, deși aceste drepturi trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului S, refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la cererea privind acordarea acestor drepturi retroactiv, au solicitat să se constate faptul că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.12.2005 - 01.12.2008 și în continuare pe perioada cât au calitatea de angajat și există prevederile legale în vigoare.
Această prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata pana la data de 31.12.2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
În acest sens, a solicitat să se constate că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinato, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică ( respectiv Codul Muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Ori, contrar acestor dispoziții, atât executivul ( prin OUG 92/2004), cât si legiuitorul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
Consideră că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 47 /1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt În vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului S, prin întâmpinare, a arătat că reclamanții nu au calitatea de funcționari publici, aceștia fiind angajați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S în baza unor contracte individuale de muncă, încheiate în conformitate cu Legea nr.53/2003 din Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, prin urmare drepturile solicitate nu li se cuvin.
Singura excepție este situația reclamantului, care, deși în prezent este angajat pe baza unui contract individual de muncă, o perioadă de timp, respectiv de la 01.08.2003 până la 19.09.2006 a avut calitatea de funcționar public, la care însă ulterior a renunțat. În ce îl privește pe acesta, pentru perioada în care a fost funcționar public, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat în dosar nr-, prin sentința nr.585 din 8.05.2008, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.1326/23.10.2008 a Curții de APEL SUCEAVA, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantul pentru autoritate de lucru judecat.
Prin încheierea de ședință din 12 martie 2009, instanța a disjuns cererea reclamantului față de ceilalți reclamanți nominalizați în petit și care au calitatea de personal contractual, aceasta fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.1898/86 din 18.03.2009, făcând obiectul prezentei cauze.
Prin sentința nr. 552 din 26 martie 2008 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a dmis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-22.05.2004 și în consecință a respins cererea reclamantului pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
A admis excepția puterii de lucru judecat pentru perioada 01.03.2005-08.05.2008 și în consecință a respins cererea pentru această perioadă pentru autoritate de lucru judecat.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul și a obligat pârâta să acorde acestuia suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat începând cu data de 23.05.2004 și până la data de 01.03.2005, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată a respins ca nefondată cererea pentru perioada 08.05.2008-26.03.2009 și a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004-22.05.2004, instanța a reținut că, în urma modificării art.29 din Legea nr.188/1999, cele două suplimente au fost introduse prin art.13 pct.21 din Legea nr.161/2003, cu precizarea că aceste dispoziții intră în vigoare cu 1 ianuarie 2004.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanță de urgență.
Art. 13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art.48 din OG nr.6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501din Legea nr.164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Ca urmare, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privitor la perioada 01.01.2004-22.05.2004, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca prescris.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat pentru perioada 01.03.2005-08.05.2008, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât prin sentința nr.585 din 8 mai 2008, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului S să acorde reclamantului sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.03.2005 și până la data pronunțării hotărârii, respectiv 08.05.2008, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În consecință, instanța a admis excepția puterii de lucru judecat și a respins acțiunea pentru perioada 01.03.2005-08.05.2008 pentru autoritate de lucru judecat.
Cât privește fondul cauzei pentru perioada 23.05.2004 - 1.03.2005, instanța a constatat că în această perioadă reclamantul a avut calitatea de funcționar public.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantul, având calitatea de funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la cererea privind acordarea acestor sporuri începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, instanța urmează să o respingă, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S și a arătat că, deși reclamantul a avut calitatea de funcționar public în perioada 1 august 2003 - 19 septembrie 2006, solicitarea sa pentru acordarea drepturilor salariale menționate aferente pentru 23 mai 2004 - 1 martie 2005 este prescrisă, fiind astfel incidente prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Recursul este nefondat.
În urma modificării art.29 din Legea nr.188/1999, cele două categorii de drepturi salariale în litigiu au fost introduse prin art.13 pct.21 din Legea nr.161/2003, cu mențiunea că aceste dispoziții intră în vigoare cu 1 ianuarie 2004.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanță de urgență.
Art. 13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art.29 din Legea nr.188/1999 - republicată, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit la 22 mai 2004 ( art.501din Legea nr.164/2004 ) suspendare care nu produce efecte asupra dreptului, ci doar asupra executării sale, așa încât, solicitarea reclamantului privind acordarea acestor drepturi pentru perioada 23 mai 2004 - 1 martie 2005 nu este prescrisă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului S cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 552 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/3.07.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana, Artene
