Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1115/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1115
Ședința publică din 25 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Eleonora Gheța Floarea Tămaș Președintele secției
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanții, G, G, G, și, împotriva Sentinței civile nr. 330 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, precum și cu chematul în garanție - intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - recalculare impozit redus.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată după repunerea pe rol, este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că instanța Curtea Constituțională s-a pronunțat pe excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor primelor două teze ale art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepție invocată de reclamanți prin reprezentant.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 330 din 22.02.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții, G, G, G, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, precum și cu chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, pentru restituirea sumelor reprezentând reducerea impozitului pe venit cu 30 %, 40 %, respectiv 50%, reținut din drepturile salariale pentru perioada 1.01.2004 până în prezent.
A fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel cum a fost formulată de pârâții MIRA, IGPR și IPJ
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții, angajați în cadrul Inspectoratul de Poliție Județean C, nu au beneficiat de drepturile salariale rezultate din reducerea impozitului pe venit, începând cu ianuarie 2004, solicitând acordarea acestor drepturi pe cale judiciară.
S-a apreciat că cererea este nefondată, întrucât disp. art. 10 din Legea nr. 80/1995 au fost abrogate cu caracter definitiv din nr.OG 73/1999, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 55 din 4.06.2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, G, G, G, și, solicitând admiterea acestuia și admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâților la plata sumelor ce fac obiectul cererii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că prin hotărârea criticată, instanța de fond a respins acțiunea prin invocarea deciziei nr. 55/2007 a, însă această motivare nu poate fi primită, întrucât reclamanților li se încalcă astfel un drept fundamental, ce face parte din dreptul la salarizare pentru munca prestată. Mai mult, la data pronunțării sentinței recurate, această decizie nu era încă publicată.
În susținerea recursului, au fost invocate și o serie de critici legate de încălcarea principiului separației puterilor în stat, care rezultă din modul în care prima instanță a interpretat și aplicat prev. art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, care au fost reiterate printr-un memoriu în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a primelor două fraze ale acestui text legal, incidentul astfel ivit fiind respins de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 117/3.02.2009, din dosar nr. 1869D/2008 ( 72 și urm.)
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor și C au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu luarea în considerare a împrejurării că la data de 1.01.2004 a intrat în vigoare Legea nr. 571/2003, care nu a reluat dispozițiile referitoare la reducerea impozitării drepturilor de salarii ale polițiștilor, fiind aplicabile prev. art. 1 alin. 3 din acest act normativ. De asemenea, au fost invocate prev. art. 329 alin. 3.pr.civ.
Analizând recursul declarat, în limitele în care recurenții au înțeles să învestească Curtea, se rețin următoarele:
În esență, motivele de recurs se axează pe nelegalitatea soluției referitoare la respingerea pretențiilor formulate, considerându-se că s-a apreciat în mod greșit că prev. art. 10 au fost abrogate cu caracter definitiv prin OG nr. 73/1999.
Curtea nu achiesează la această critică, luând act, în primul raând, de împrejurarea că prevederile art. 9 lit. c și art. 10 din Legea nr. 80/1995 au fost abrogate de <LLNK 11999 73130 302 86 47>art. 86 din Ordonanta nr. 73 din 27 august 1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 419 din 31 august 1999.
La rândul său, această ordonanță <LLNK 11999 73130 301 0 35>a fost abrogată de <LLNK 12001 7130 301 0 33>Ordonanta nr. 7 din 19 iulie 2001, care a fost <LLNK 11999 73130 301 0 35>respinsă de <LLNK 12002 206 10 201 0 33>Legea nr. 206 din 19 aprilie 2002 și ulterior a fost abrogată de <LLNK 12003 571 10 201 0 35egea nr. 571 din 22 decembrie 2003.
Văzând această succesiune legislativă, Curtea apreciază că speței nu îi sunt aplicabile prev. art. 62 alin. 3 teza finală din Legea nr. 24/2000 pentru a justifica pretențiile reclamanților.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 55/2007 a stabilit, în baza prev. art. 329.pr.civ. că prev. art. 10 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, potrivit cărora cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și, respectiv, 50%, au fost abrogate, cu caracter definitiv, prin nr.OG 73/1999 privind impozitul pe venit.
Ca atare, acest text nu poate fi aplicat în cauză pentru a justifica acordarea unor sume reclamanților pentru perioada mai sus arătată.
În acest context, nu poate fi reținută susținerea conform căreia prima instanță ar fi încălcat prev. art. 38 și art. 53 din Constituție, cu atât mai mult cu cât în discuție este perioada ianuarie 2004 și până în prezent, interval în care erau aplicabile prev. Legii nr. 571/2003, care nu conțin dispoziții referitoare la reducerea impozitului pe venit pentru polițiștii care îndeplineau cerințele mai sus arătate, relevante fiind prev. art. 297 și art. 298 pct. 24 și 44 din acest act normativ.
Astfel, conform acestor dispoziții, orice prevederi contrare Codului fiscal se abrogă începând cu data de 1.01.2004, incident fiind și textul art. 1 alin. 3 din acest act normativ, conform căruia în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
Luând în considerare toate aceste aspecte, în perioada analizată, reclamanților nu le mai era recunoscut dreptul la reducerea impozitului pe venit, astfel încât aceștia nu se pot prevala de faptul că le-ar fi fost încălcat un drept care face parte din conținutul dreptului la salarizare.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține contrariul celor mai sus arătate, decizia nr. 55/2007 a este creatoare de drept, în sensul prev. art. 329 alin. 3.pr.civ. fiind obligatorie pentru instanțe și având în vedere că ea a fost pronunțată anterior datei la care s-a dat soluția atacată prin prezentul recurs, este pe deplin justificată reținerea ei în cuprinsul considerentelor instanței de fond.
În acest context, nu se poate susține nici faptul că reclamanții ar fi discriminați față de colegii lor care au obținut hotărâri judecătorești prin care li s-a recunoscut dreptul în litigiu, anterior datei la care s-a pronunțat decizia în interesul legii mai sus enunțată, întrucât tocmai această hotărâre este cea care justifică soluția de respingere adoptată de prima instanță, punându-se astfel capăt stării de incertitudine generată de pronunțarea unor soluții contradictorii în practică în ceea ce privește aplicarea prev. art. 10 din Legea nr. 80/1995.
În condițiile în care, prin pronunțarea deciziei nr. 55/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție și-a adus la îndeplinire misiunea constituțională de unificare a practicii judiciare, pentru evitarea pronunțării unor soluții contradictorii, care pun părțile din anumite dosare în situații inechitabile față de altele, deși se invocă aceleași prevederi legale, nu este incident principiul nediscriminării și nici acela al securității raporturilor juridice, discriminarea fiind justificată obiectiv.
Pentru toate aceste considerente și văzând că reclamanților li s-a asigurat dreptul la un proces echitabil și prin sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată în recurs, care a fost respinsă conform celor mai sus expuse, luând act și de prev. art. 3041și 312 alin. 1.pr.civ. art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, G, și împotriva sentinței civile nr. 330 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
PREȘEDINTE: Mirela Budiu - - | JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța Floarea Tămaș - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - |
Judecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța Floarea Tămaș
