Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 112/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 112/
Ședința publică din 07 Februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de CNAS-CAS H cu sediul în M C,-, jud.H și de Sindicatul CAS H, cu sediul în M C,-, jud.H, împotriva sentinței nr.2878/15.11.2007 a Tribunalului Harghita.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile sunt declarate în termen procedural, fiind achitată taxa de timbru și timbru judiciar și că s-au depus întâmpinări din partea ambelor recurente.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2878 din 15 noiembrie 2007 Tribunalului Harghita, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pretențiile privind primele de vacanță pe anii 2001 și 2002, acțiunea fiind admisă doar cu privire la primele de vacanță aferente anului 2006.
Admiterea parțială a acțiunii s-a motivat cu aceea că potrivit art. 3 din decretul nr. 167/1958 pretențiile pentru anii 2001 și 2002 sunt prescrise, în timp ce pentru anul 2006 prima de vacanță trebuie acordată ca un drept de remunerare a muncii care nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie de către ambele părți.
Sindicatul H consideră că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001 și 2002 este în contradicție cu nr.OUG 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, în timp ce intimata recurentă Casa de Asigurări de Sănătate H apreciază că nici pentru anul 2006 acțiunea nu trebuia admisă, întrucât se încalcă dispozițiile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 privind legea bugetului de stat pe anul 2006 și care suspendă până la 31 decembrie 2006 plata primelor de concediu și că intimata nu poate face plăți decât în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate.
Cât privește recursul pârâtei, curtea apreciază că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Chiar dacă la data pronunțării sentinței recurate nr.OUG 146/2007 nu era în vigoare, s-a statuat corect că suspendarea acordării dreptului prin Legea nr. 379/2005 nu echivalează cu desființarea dreptului și că respectarea principiului încrederii în statul de drept implică și asigurarea aplicării legilor adoptate concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive privitoare la drepturi ce nu pot fi restrânse sau îngrădite într-o societate democratică.
Pe de altă parte, intrarea în vigoare a nr.OUG 146/2007 confirmă soluția de admitere adoptată de prima instanță, astfel încât recursul pârâtei urmează a se respinge ca nefondat.
Cât privește recursul reclamanților, curtea apreciază că admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada de vacanță aferentă anilor 2001 și 2002, este greșită, întrucât potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Fiind necontestat că prin legile bugetare anuale, acordarea drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță a fost în mod succesiv suspendată inclusiv pentru anul 2006, introducerea acțiunii la 21 septembrie 2007 trebuie socotită în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958, aceasta întrucât dreptul la acțiune s-a născut după încetarea suspendării dispuse prin legile bugetare.
Soluția este confirmată și de nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, întreruperea prescripției putând fi asimilată cazului prevăzut de art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, o atare recunoaștere fiind cea din ordonanța de urgență menționată mai sus.
Având în vedere că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei (soluția vizând doar excepția prescripției dreptului la acțiune), curtea va casa sentința în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, trimițând cauza pentru rejudecare numai cu privire la pretențiile formulate pentru anii 2001 și 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta - H împotriva sentinței civile nr. 2878 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de reclamantul Sindicatul CAS H, pentru membrii reprezentați în proces, împotriva aceleiași sentințe pe care o casează parțial în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente anilor 2001-2002 și trimite cauza spre rejudecarea acestora pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: Sz;
-27.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
