Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 112/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 112/CA/2008
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului S împotriva sentinței nr. 510/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursurile sunt motivate; sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru; recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanții:, -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002-31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, să se anuleze situația creată prin discriminare și să fie obligat Inspectoratul de Poliție al județului S să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea membrilor de sindicat în sensul acordării sporului de 30% din salarul lunar de bază pe perioada 01.09.2002-31.03.2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici cu statut special ai Inspectoratului de Poliție al județului S, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare și că ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunară, în baza OUG nr.43/2002.
Prin sentința nr. 510/CA/2008 Tribunalul Sibiu admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002 - 27.03.2005 considerând că acțiunea trebuia formulată în termenul de 3 ani reglementat de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/ 1958, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și s-a dispus obligarea pârâților la plata unui spor lunar de 30% aplicat la salariul de bază al reclamanților, reprezentând diferențe neachitate în mod discriminatoriu față de sumele cuvenite ofițerilor de Poliție Judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției Generale Anticorupție pe perioada 26.06.2005 - 01.04.2006, actualizat în funcție de rata inflației la data efectuării plății plus dobânzile legale aferente.
S-a reținut că reclamanții activând în poliția judiciară au același statut și atribuții cu polițiștii din cadrul între cele două categorii nu există diferențe în ce privește munca desfășurată astfel că se constată o discriminare între cele două categorii, ceea ce impune acordarea diferențelor salariale, respectiv sporul de 30% din salariul de bază lunară, în baza OUG nr. 43/2002 pe perioada 26.06.2005 - 01.04.2006, data abrogării acestei reglementări.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților și pentru perioada 26.06.2005 - 01.04.2006.
În motivarea recursului pârâții susțin că instanța de fond a pronunțat soluția prin greșita interpretare a Deciziei nr. 819 /2008 a Curții Constituționale și a prevederilor art.1 din OUG 137/2002 constând în faptul că instanța nu a constatat o stare de fapt discriminatorie ci a extins prevederile unui act normativ la o altă categorie de personal decât cea avută în vedere de legiuitor,iar Consiliul Național pentru combaterea discriminării a constatat în mai multe hotărâri că nu există discriminare în situații similare cu a reclamanților.
În drept se invocă prev. art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă,art. 40 și 41 din OUG nr. 27/2006, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 30/1994, Deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008, 820/2008, 821/2008.
Reclamanții nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul pârâților este declarat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor pârâților recurenți se constată recursul acestora ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Unul dintre drepturile fundamentale este și dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat de art.41 din Constituția României cât și de Codul muncii.
În art.28 din OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, se prevede că personalul prevăzut la alin.(1)-(3), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 alin.(2) din Legea nr.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Prin art.41 lit.e din OUG nr.27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurilor și altor categorii de personal din sistemul de justiție, se abrogă art.28 alin.(1) -(5), (7) și (9) din OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.
Din analiza textelor legale enunțate reiese că acest spor salarial a fost acordat pentru o perioadă determinată doar polițiștilor delegați în cadrul DNA, având în vedere natura activității prestate, cât și parchetul unde funcționează. Aceste persoane aveau statutul de delegați în cadrul DNA, față de ceilalți agenți de poliție, existând un grad de complexitate mai mare în activitatea desfășurată. În funcție de aceste criterii, există o justificare obiectivă a diferențierii, în condițiile în care munca este prestată în structuri diferite, iar complexitatea muncii nu este identică.
Curtea Constituțională prin Decizia nr.721/24.10.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.269 al.1 și 2 din Codul muncii și art.21 al.1 din OG nr.137/2000 privind sancționarea faptelor de discriminare, reținând că în conformitate cu jurisprudența sa și a CEDO, cauzele și alții împotriva Olandei - 1976, împotriva Belgiei - 1979, Bouamar contra Belgiei - 1988 și împotriva Belgiei - 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Mai mult, prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art.1 din OG nr.137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori, aplicarea așa cum solicită reclamanții prin acțiune a prevederilor art.28 din OUG nr.43/2002 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, constituie tocmai încălcare a normelor constituționale cuprinse în art.1 al.4 care consacră principiul separației puterilor în stat și ale art.61 al.1 potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin urmare, constatând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor legale, se reține că sunt incidente prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, astfel că urmează a se admite recursul pârâților conform art.312 al.2 Cod procedură civilă, a se modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru perioada 26.06.2005 - 01.04.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Admite recursurile pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului S împotriva sentinței nr. 510/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului S.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./3.03.2009
Jud. fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
