Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1120/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1120
Ședința publică din 16.10.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă T împotriva sentinței civile nr. 353 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.10.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și conform căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca T, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună recunoașterea dreptului reprezentat de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază, obligarea pârâtului la plata acestor drepturi începând cu data numirii în funcția publică, respectiv 01.10.2006 și până la încetarea raporturilor de muncă sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și obligarea pârâtului, prin Serviciul Personal să facă mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt reglementate de art.31 aliniat 1 litera c și d din Legea nr.188/1999, dar ulterior prin acte normative succesive aceste sporuri au fost suspendate, ajungându-se practic la negarea dreptului la aceste sume de bani. Se menționează că împrejurarea că în perioada 2004-2006 acordarea drepturilor solicitate a fost suspendată nu echivalează cu înlăturarea acestora, nu se poate considera că acestea nu au existat.
A mai precizat că s-a adresat pârâtei în vederea acordării acestor sume de bani, dar aceasta nu a soluționat cererea.
În drept au fost invocate art.31 aliniat 1 litera c și d din Legea nr.188/1999, art. 15 lit. a și art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Legal citată, pârâta Taf ormulat întâmpinare, conform art. 118 Cod proc. civ. solicitând respingerea acțiunii. Se menționează că drepturile solicitate de către reclamantă nu pot fi acordate, salarizarea acesteia făcându-se în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului de salarizare unitar pentru funcționarii publici. Se învederează că în perioada 2004-2006 drepturile solicitate au fost suspendate de drept, prin OUG nr. 92/2004.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 500/2002, OUG nr. 123/2003, Legea nr. 554/2004, art. 115 și urm Cod proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 353 din 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCA T, pentru acordare drepturi salariale: suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suplimentul postului în procent de 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 %, începând cu data de 01.10.2006 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă și actualizarea sumelor reprezentând drepturile salariale mai sus indicate cu coeficienții ratei de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la plata efectivă.
A obligat pârâta să dispună serviciului competent, consemnarea în carnetele de muncă a indemnizațiilor mai sus indicate prin hotărâre, retroactiv începând cu 01.10.2006.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este funcționar public, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În această calitate, reclamanta pretinde acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Aceste suplimente sunt reglementate de dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, legea privind statutul funcționarilor publici, după cum urmează:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aceste dispoziții legale au fost suspendate prin articolul 44 din OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005; prin articolul 48 din OG nr.2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări succesive s-a ajuns practic la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, drept accesoriu celui la muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României. Potrivit acestui text legal, "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății." Cum în cauză nu s-a justificat în sensul dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 53 din Constituție caracterul necesar și proporționalitatea restrângerii cu situația care a determinat-o tribunalul nu a putut conchide decât că prin aceste suspendări succesive s- ajuns la negarea și încălcarea unui drept.
Cu privire la perioada pentru care se acordă sporuri, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat acordarea începând cu data de 1.10. 2006 la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei cu pârâta, sau până la încetarea raporturilor de serviciu.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004-31 decembrie 2006, prin ordonanțe de urgență. Art. 13 din Legea nr. 251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art. 29 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007. Potrivit art. 48 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul întrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Așadar, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente, începând cu data de 1 aprilie 2004, instanța putând obliga angajatorul la plata acestora și pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamanților cu pârâta.
În acord cu prevederile art. 1082 Cod civil, în vederea reparării integrale a prejudiciului pârâta a fost obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective.
Astfel fiind, tribunalul a admis acțiunea și în consecință a obligat pârâta să acorde reclamantei - funcționar public, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, datorate pe perioada 01.10.2006 până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, solicitând casarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Salarizarea funcționarilor publici a fost stabilită prin acte normative succesive, grila de salarizare actuală fiind prevăzută în Ordonanța Guvernului nr. 9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 este reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici, care, potrivit alin. (2) al art. 1"cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi". În secțiunea a ll-a a primului capitol sunt enumerate sporurile acordate funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare neregăsindu-se printre acestea.
De asemenea, conform art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, "Salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local".
Prin urmare, salarizarea funcționarilor publici este în funcție de postul ocupat și de treaptă, grila de salarizare reflectând acest lucru, instanța de judecată în mod greșit acordând reclamanților aceste sporuri.
Actele normative menționate sunt de strictă interpretare. Prin urmare, legislația în materia salarizării funcționarilor publici nu lasă libertatea de negociere a drepturilor bănești acestei categorii de funcționari. De asemenea, nici chiar negocierea, nu presupune automat și acordarea drepturilor în forma și în cuantumul cerut, așa cum instanța în mod eronat a acordat prin sentința civilă.
Susține că, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici este reglementată prin actele normative special aplicabile acestei categorii, menționate anterior și în care nu sunt prevăzute suplimentele cerute de reclamanți, cu atât mai puțin procentul stabilit de aceștia.
În cazul funcționarilor publici, "nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, în accepțiunea Codului muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală".
De asemenea, neținând cont de faptul că, creanța nu îndeplinește cele trei condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți, instanța de fond în mod eronat a acordat cele două sporuri și pentru viitor.
Totodată, precizează că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Reclamanta recurentă mai susține că prin hotărârea pronunțată, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel că, drepturile salariale pentru funcționarii publici sunt stabilite de legislația aplicabilă funcționarilor publici, nu prin negociere.
Instanța de judecată, prin acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de 25% fiecare, s-a subrogat atât legiuitorului, cât și voinței părților (în cazul în care legea ar fi dat posibilitatea părților să negocieze un cuantum al sporurilor, ori cu privire la acest aspect precizează că nu există prevedere legală), stabilind, fără motivare, un cuantum fix pentru aceste suplimente ale drepturilor bănești.
Drepturile bănești acordate de instituție trebuie să se încadreze în bugetele aprobate potrivit legii, ori, în bugetul ITM nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor cerute de reclamanți, iar cuantumul lor nu este prevăzut în nici un act normativ, pe cale de consecință instituția nu are temei legal pentru a prevedea aceste sume în buget.
În susținerea celor sus menționate, pârâta recurentă invocă practica Curții Constituționale, care prin Deciziile nr. 818/2008, 819/2888, 820/2008, 821/2008, publicate în Of. nr. 537/16.07.2008, s-a pronunțat în sensul că:
- instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin legi și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
- instanțele judecătorești au misiunea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 punctele 4 și 9, art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Legal citată, reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 304 pct. 8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fără indicarea cuantumului de 25%, menținând în rest dispozițiile hotărârii recurate, pentru următoarele considerente:
Nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr.164/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanții intimați la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de reclamantă se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către reclamantă și acordat de către instanța de fond, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamanta intimată nu a preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Împrejurarea că drepturile bănești acordate de instituție trebuie să se încadreze în bugetele aprobate potrivit legii, ori, în bugetul ITM nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor cerute de reclamantă, nu are importanță, atâta timp cât aceste sume pot fi alocate și calculate ulterior, astfel că apărarea recurentei pe acest considerent este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta recurentă INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ T împotriva sentinței civile nr. 353/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fără indicarea cuantumului de 25%.
Menține în rest hotărârea recurată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./12.11.2009
Tehnored./13.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Maria
