Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1135/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1135
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR,cu sediul în B, sector 1, nr. 1A, împotriva sentinței nr.384 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, și,toți cu domiciliul ales în com., la -UT 150, județul D și pârâții - UNITATEA TERITORIALĂ 150, cu sediul în com., județul D,ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT, cu sediul în B, sector 5,- șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații-reclamanți, -, G, și, reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale în copie xerox depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor și intimații-pârâți - Unitatea Teritorială 150, Administrația Națională a de Stat și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura fiind îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar întâmpinări formulate de intimata-pârâtă Administrația Națională a de Stat și intimații-reclamanți, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului intimaților-reclamanți, având în vedere că, prin recursul formulat, recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, potrivit susținerilor din întâmpinarea formulată. Solicită cheltuieli de judecată și, în aceste sens, depune la dosar chitanța nr.01 din 24.09.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, reclamanții, -, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială 150, Administrația Națională a de Stat, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând norma de hrană datorată, începând cu 1 ianuarie 2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Administrației Naționale a de Stat, calitate dobândită anterior apariției OUG nr. 25/2007, prin care a trecut în subordinea Ministerului internelor și Reformei Administrative, fiind finanțată de la bugetul de stat prin bugetul acestui minister, iar, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 3 din OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, personalul preluat potrivit prevederilor OUG nr.25/2007 beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 1.01.2008, printre acestea fiind și dreptul, în timp de, la hrană gratuită, conform art. 1 din OG nr.26/1994 coroborat cu prevederile HG nr. S/1115/2005, ale HG nr. S/762/14.05.2004 și ale HG nr. 501/1994 privind aprobarea normelor de hrană.
Au mai susținut reclamanții că neacordarea acestui drept vizează o situație discriminatorie în comparație cu celelalte categorii de salariați în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, încălcându-se principiul egalității de tratament statuat prin Legea nr. 137/2000, cât și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale.
Pârâtele Administrația Națională a de Stat și Unitatea Teritorială 150 comuna a Administrației Naționale a de Stat au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea acțiunii, întrucât, în calitate de ordonator secundar și, respectiv, terțiar de credite, nu au dispus prin bugetele aprobate de sumele necesare efectuării plății acestor drepturi, în condițiile în care Legea nr.500/2002 privind finanțele publice interzice utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate.
S-a mai susținut că dreptul a cărei plată se solicită a fost instituit ulterior adoptării Legii bugetului de stat pe anul 2008 și, cu toate că au întreprins demersuri pe lângă minister pentru acordarea acestuia până în prezent, nu au fost alocate sumele de bani necesare efectuării plății.
Prin sentința nr. 384 din 28 mai 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamanți, au fost obligați pârâții - Unitatea Teritorială 150, Administrația Națională a de Stat și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând norma de hrană începând cu 1.01.2008 până în prezent, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, de a semenea, au fost obligații pârâții la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată și a respins cererea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici angajați ai Administrației Naționale a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 150 comuna, structură a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, preluată potrivit prevederilor OUG nr.25/2007, iar potrivit art. 18 alin. 3 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, personalul preluat în temeiul acestui act normativ beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 1.01.2008.
S-a mai reținut că, prin OG nr.26/1994, HG nr.S/1115/2005 și HG nr.S/762/2004, a fost reglementat dreptul la hrană gratuită al personalului din cadrul acestor instituții, drept pe care pârâții nu l-au contestat, iar apărarea acestora, potrivit căreia nu au dispus de sumele necesare efectuării plăților, a fost înlăturată de tribunal, întrucât lipsa de diligență a factorilor responsabili cu întocmirea și executarea bugetului Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu poate justifica încălcarea unui drept cuvenit reclamanților în temeiul actelor normative enumerate mai sus și a cărui acordare a fost reglementată chiar prin Ordonanța privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, OG nr. 30/2007, art. 18 alin. 3.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinice, solicitându-se admiterea căii de atac și respingerea acțiunii, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în principal, și ca neîntemeiată, în subsidiar.
În motivarea căii de atac s-a susținut că recurenta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât raporturile de serviciu ale intimaților se desfășoară cu - Unitatea Teritorială nr. 150, județul D, iar nu cu MAI, astfel că acesta nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate, având personalitate juridică, potrivit OUG nr.25/2007.
De asemenea, s-a susținut că a trecut în subordinea MAI, iar potrivit OG nr.26/1994, hrănirea personalului fiecărei instituții publice se face, de regulă, prin unitățile subordonate, iar șeful Unității Teritoriale 150, aflat în subordinea are calitatea de ordonator terțiar de credite, stabilirea și plata drepturilor bănești ce se cuvin fiecărui angajat în parte fiind de competența exclusivă a conducătorilor unităților teritoriale, nefiind justificată obligarea recurentei la plata drepturilor salariale solicitate pe considerentul că finanțarea unității angajatoare se asigură de la bugetul de stat prin bugetul MAI.
Recurenta a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, solicitându-se reducerea acestora într-un cuantum proporțional cu măsurile dispuse prin hotărâre, întrucât acțiunea reclamanților a avut 8 capete de cerere, numai o solicitare a fost admisă, astfel că se impunea acordarea cheltuielilor de judecată într-un cuantum proporțional.
S-a mai susținut de recurentă că nu a fost citată pentru nici un termen de judecată, astfel că instituția nu a putut să-și formuleze apărări în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la 29.09.2009, a arătat că, în calitate de ordonator terțiar de credite, poate angaja și utiliza creditele bugetare, dacă acestea au fost prevăzute și aprobate de ordonatorul principal de credite, astfel că nu poate îndeplini obligația stabilită în sarcina sa în lipsa fondurilor necesare.
La data de 5.10.2009, intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, întrucât drepturile bănești solicitate sunt prevăzute de OUG nr.30/2007, iar intimatele nu existența acestora, neplata drepturilor de la data aprobării prin lege și până în prezent conducând la o discriminare și o inechitate socială și morală între salariații aceluiași minister.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții -intimați sunt funcționari publici angajați ai - Unitatea Teritorială nr. 150, structură subordonată Ministerului Administrației și Internelor, ce a fost preluată conform OUG nr.25/2007, prin acest act normativ statuându-se că Administrația Națională a de Stat, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, trece din subordinea guvernului și coordonarea primului-ministru, în subordinea MAI.
Potrivit art. 18 alin.3 din OUG nr.30/2007, privind organizarea și funcționarea MIRA, actualmente MAI, personalul preluat în baza OUG nr.25/2007 beneficiază de indemnizațiile și sporurile specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 01.01.2008, dreptul la hrană gratuită al personalului din cadrul acestor instituții fiind reglementat prin OG nr.26/1994, HG S 1115/2005 și HG S/762/2004, astfel că reclamanții sunt beneficiari al acestui drept, care, însă, nu le-a fost acordat până în prezent, în mod corect concluzionând Tribunalul Dâmbovița că acțiunea salariaților este întemeiată.
Întrucât dreptul ce reprezintă norma de hrană, ai cărui beneficiari sunt de la 01.01.2008 și reclamanții, nu le-a fost acordat în natură, conform prevederilor OG nr.26/1994, se impune obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, ce reprezintă norma de hrană, obligarea în solidar Unității Teritoriale 150, a și a MAI fiind legală, întrucât aceste instituții au calitatea de ordonatori terțiar, secundar și principal de credite, fără alocarea sumelor necesare în bugetul MAI și repartizarea de către acesta către și apoi către UT 150, nefiind posibilă executarea obligației statuată de lege și confirmată prin hotărârea judecătorească.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, întrucât raporturile de serviciu ale intimaților se desfășoară în cadrul - UT 150, și nu în cadrul MAI, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât a trecut în subordinea MAI, conform art. 9 alin.1 din OUG nr.25/2007, aceasta având în subordine unități teritoriale cu personalitate juridică, conform Legii nr.82/1992 și OUG nr.25/2007. Întrucât Unitățile teritoriale sunt subordonate, iar aceasta este subordonată MAI, finanțarea structurilor teritoriale se realizează de la bugetul de stat prin Ministerul Administrației și Internelor, ministrul, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având atribuția de a repartiza creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice, conform art. 21 din Legea nr. 500/2002, astfel că recurentei îi revine obligația de a solicita de la bugetul de stat sumele ce reprezintă norma de hrană pentru personalul din structurile teritoriale și a le repartiza, ulterior, către acestea în lipsa fondurilor necesare angajatorul, respectiv Unitatea Teritorială, neputând îndeplini obligația ce îi incumbă.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia cheltuielile de judecată trebuiau acordate într-un cuantum proporțional cu măsurile dispuse prin hotărâre, nu este întemeiat, întrucât acțiunea cu care a fost investit Tribunalul Dâmbovița are un singur capăt de cerere, respectiv obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, ce reprezintă norma de hrană, și nu opt pretenții, cum a susținut recurenta, acțiunea a fost admisă în parte, pârâții, UT 150 și MAI fiind obligați la plata drepturilor solicitate, fiind respinsă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor, în sarcina celor trei pârâți față de care a fost admisă acțiunea se reține culpa procesuală, astfel că în mod corect s-a concluzionat de instanța de fond că sunt incidente disp.art. 274 pr.civilă, obligând, în solidar, pârâții la plata cheltuielilor de judecată, ce reprezintă onorariu apărător, conform chitanței nr. - din 21.04.2009.
De asemenea, nu este întemeiată nici critica, conform căreia recurenta nu a fost citată la nici un termen de judecată, astfel că nu a putut să-și formuleze apărări, întrucât pentru termenul din 26 februarie 2009, recurenta a fost legal citată, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 15 dosar fond, pentru cel din 19.03.2009, de asemenea, a fost legal citată conform dovezii de la fila 60, pentru termenul din 2.04.2009 MAI a fost legal citat conform dovezii de la fila 96, pentru termenul din 30.04.2009, de asemenea, recurenta a fost legal citată conform dovezii de la fila 104, iar pentru data de 28.05.2009, când a fost soluționată cauza, MAI a fost legal citat, dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflându-se la fila 109, pe toarte dovezile de îndeplinire a procedurii fiind aplicată ștampila acestei instituții și consemnat numele salariatului însărcinat cu primirea corespondenței.
Față de toate considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că reclamanții-intimați sunt îndreptățiți să beneficieze de contravaloarea normei de hrană, începând cu data de 01.01.2008 și până în prezent, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă să fie respins.
Urmare respingerii căii de atac și reținerii culpei procesuale în sarcina recurentului, Curtea, în baza art. 274 pr.civilă, va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți în cuantum de 1000 lei, ce reprezintă onorariu apărător, conform chitanței nr. 1 din 24.09.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtulMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, nr. 1A, împotriva sentinței nr.384 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în com., la -UT 150, județul D și pârâții - UNITATEA TERITORIALĂ 150, cu sediul în com., județul D,ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT, cu sediul în B, sector 5,- șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Obligă recurentul să plătească intimaților-reclamanți 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
Red.SM
Tehnored.
30 ex./13.10.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
