Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 115/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.115
Ședinta publica din data de 18 ianuarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B N, DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B N împotriva sentinței civile nr. 274 pronunțată în data de 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca și obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 19,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 17.12.2007, Frăția pentru intimat a înregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.274 din data de 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, a fost admisă ca fiind întemeiată cererea formulata de reclamanta NATIONALA SINDICALA,CARTEL ", în numele și pentru funcționarul public împotriva paratelor DIRECȚIA SANITAR VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B-N angajator, si AUTORITATEA SANITAR VETERINARA și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR ordonator principal de credite, și n consecință:
A fost obligată pârâta de rândul 1 la plata primei de concediu cuvenită funcționarului public pentru anul 2006, actualizata cu rata inflației de la data scadentei până la data plății efective, iar pârâta de rândul 2, fost obligată să aloce fondurile bănești în vederea plății dreptului salarial al funcționarului public.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul paratei de rândul 1 și ca în baza dispozițiilor art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, are dreptul ca la plecarea in concediu, pe lângă indemnizația de concediu, să îi fie plătită o prima egala cu salariul de bază din luna anterioara plecării în concediu.
S-a mai motivat că prin legea de aprobare a bugetului de stat pentru anul 2006, s-a suspendat acordarea dreptului salarial menționat mai sus, suspendare care a operat pe perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 dar ispozițiile de suspendare au avut un caracter temporar și au încetat aplicabilitatea la termenul limită prevăzut de lege, astfel că la data formulării cererii suspendarea nu mai subzista, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, iar refuzul acordării lui este nelegal.
În opinia Tribunalului, dacă s-ar accepta teza suspendării perpetuue a dreptului subiectiv recunoscut de lege, s-ar ajunge la golirea de conținut al acestui drept, la îngrădirea nelegitima a exercitării lui, la lipsirea de valoare a textului legal prin care acest drept a fost acordat, ceea ce - de principiu - nu poate fi admis.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele.
Prin recursul formulat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, s-a solicitat admiterea acestuia si în baza art.20, alin.3 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, teza 1, cu modificările si completările ulterioare si art.312 din Codul d e proc. civilă, raportat la art. 304, pet. 9 si art. 304/1 din Codul d e proc. civila să se dispună modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de Confederația Națională Sindicala "CARTEL " - Filiala B, ca fiind nelegala si neîntemeiată, cu cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
În motivare, recurenta a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Deși legiuitorul a consacrat dreptul funcționarilor publici la prima de concediu - prin art. 35. alin.2 din Legea nr.188/1999 republicata, cu modificările și completările ulterioare - în același timp tot el a dispus suspendarea acordării acestui drept, astfel ca nu pot fi acordate drepturi salariale pe baza unor dispoziții legale suspendate.
Suspendarea a operat în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr.24/ 2000 privind normele de tehnica legislativa.
Se susține că suspendarea aplicării prevederilor legale care instituie prima de concediu împiedică producerea de efecte juridice pana la încetarea cauzei de suspendare si are drept efect imposibilitatea realizării acestui drept pe întreg anul 2006.
ispoziția afectata de suspendare a reintrat de drept in vigoare la expirarea duratei de suspendare. In sensul de mai sus, art. 23, alin. 1 din OG nr.6 / 2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici care se acordă n anul 2007, prevede dreptul funcționarilor publici la prima de concediu în acest an.
Recurenta, în susținerea recursului invocă dispozițiile art 137, alin. 1 din Constituția României și art.22, alin. 1 si 64 din Legea privind finanțele publice nr.500/2002.
Prin recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, s-a solicitat admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304, punctele 3 si 9 din proc.civ. si casarea în totalitate a sentinței recurate.
Pe fond, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiata a acțiunii formulate de reclamanta CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ,CARTEL ", in numele si pentru funcționarul public din cadrul DSVSA B-N, membru al Sindicatului Liber al Personalului Sanitar Veterinar B-N, sindicat afiliat la.,Cartel ".
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pet. 3 dinproc. civ. s-a apreciat că Tribunalul Bistrița -N - Secția Comerciala si contencios Administrativ nu are competenta materială să judece litigiul pe fond, instanța competenta din punct de vedere material să judece litigiul fiind Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ si Fiscal, invocându-se dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
S-a apreciat că instanța a respins în mod nefondat excepția lipsei calității procesuale pasive a întrucât singura în măsură a fi obligata, în baza raporturilor de serviciu existente, la plata unor eventuale sume de bani reprezentând prime de vacanta este B-N, reclamantul reprezentat de Cartel, neavând raporturi de serviciu directe cu în sensul celor prevăzute în art.1 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată, ci fiind funcționar public în cadrul B-N, aceasta fiind instituția care le plătește drepturile salariale. În susținerea acestui motiv de recurs se invocă art. 5 lit. și art.15 din OG nr. 42/2004 și anexa nr.2 a HG nr.130/2006.
Recurenta arată că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar la soluționarea acestei excepții, instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Se arată că intimata Cartel, nu a făcut în nici un fel dovada îndeplinirii procedurii plângerii prealabile cu această recurentă și nici cu B-N, astfel încât respingerea acestei excepții este neîntemeiata.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că este neîntemeiată opinia tribunalului atunci când preciază că dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihna, suspendat succesiv prin legile bugetare anuale, este un drept in vigoare.
Recurenta face trimitere la ispoziția cuprinsă în art.33 (devenit art. 34 după republicarea legii) alin. 2 din Legea nr.188/ 1999, care a instituit dreptul la o prima egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, a fost succesiv suspendată printr-o serie de acte normative din aceeași categorie, respectiv de nr.OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobata prin Legea nr. 386/2001, Legea nr. 743/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, Legea nr. 631/2002 a bugetului de stat pe anul 2003, Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 si Legea nr. 379/2005 a bugetului pe anul 2006.
În concluzie se susține că se interpretează eronat categoria juridică a suspendării unei dispoziții dintr-un act normativ, prevăzută în art.64 din Legea nr.24/2000.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, reclamanta Confederația Națională Sindicală Cartel a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, Curtea reține că acesta este nefondat.
Așa cum corect a reținut prima instanță, temeiul legal în baza căruia s-a recunoscut dreptul de a beneficia, la plecarea în concediu de odihnă, de o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu de odihnă este art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu dispozițiile art.37 alin.2 din OG nr. 38/2003.
Este real că aceste prevederi legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat și legile bugetului asigurărilor sociale de stat, însă prin efectul suspendării nu s-a anulat dreptul ci s-a amânat doar realizarea concretă și efectivă a acestuia.
Dispozițiile art. 53 din Constituția României permit legiuitorului să restrângă prin lege exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți condiționat de existența unor situații expres prevăzute în norma constituțională, pe principiul proporționalității, al necesității într-o societate democratică, al nediscriminării și fără a se aduce atingere exercițiului dreptului ori unor libertăți.
Prin urmare, în cauza de față, prin legile bugetului s-a procedat la restrângerea exercițiului dreptului de a beneficia de prima de concediu deoarece pentru a se lua o atare măsură, aceasta ar trebui să fie obiectiv justificată de existența cazurilor exprese și limitativ prevăzute în Constituție, precum și justificarea necesității și proporționalității. Ori, o atare justificare nu s-a oferit pentru a se refuza posibilitatea conferită de lege reclamanților de a beneficia de acest drept de a-l putea exercita. A admite în sens contrar, ar însemna că se golească de sens și conținut tocmai dispoziția legală care-l consacră.
Curtea reține că odată ce legiuitorul a recunoscut un drept funcționarului public pentru exercitarea acestuia și atingerea scopului și finalității urmărite este necesar să se creeze și mecanismele necesare, astfel s-ar ajunge la negarea legii și implicit dacă instanțele judecătorești ar valida un astfel de punct de vedere la negarea justiției, ceea ce este de neadmis.
Pe de altă parte, este de semnalat că potrivit jurisprudenței pertinente a Curții Constituționale, drepturile suplimentare cum ar fi primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în diferite acte normative nu constituie drepturi fundamentale prevăzute în mod concret de Constituție, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor (a se vedea, spre pildă, decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 230 din 18.03.2005).
După această dată, legiuitorul nu a mai adoptat nici un act normativ vizând suspendarea exercițiului dreptului și nici abrogarea ori înlăturarea acestuia.
Ca atare, Curtea reține că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturat existența pentru anul 2006.
Dispozițiile legale precizate prin care s-a dispus suspendarea exercițiului dreptului nu mai pot fi supuse cenzurii pe calea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de contencios constituțional deoarece prerogativa acesteia se circumscrie exclusiv dispozițiilor legale în vigoare la data învestirii sale. Or, cum legile de suspendare și-au încetat aplicabilitatea, cenzurarea constituționalității acestora revine exclusiv jurisdicțiilor judiciare care vor decide în fiecare caz în parte.
Pentru examinarea acestei chestiuni, Curtea are în vedere și statuările de principiu ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 233 din 15.03.2006), chiar dacă aici a examinat posibilitatea acordării primei de concediul pentru magistrați conform art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin nr.OG 83/2000.
În plus, Curtea are în vedere și conținutul OUG nr.146/2007, act normativ prin care, deși este în vigoare de la o dată recentă, se reglementează acordarea retroactivă a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu.
În raport de toate aceste considerente reținute anterior, Curtea apreciază ca fiind nefondate trimiterile făcute de recurentă la dispozițiile art.137 din Constituție și la dispozițiile art.22 alin.1 și art.64 din Legea nr.500/2002.
Prin urmare recursul declarat de Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B-N este apreciat ca nefondat urmând a fi respins în baza art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 312 alin.1 pr.civ.
În ceea ce privește recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Curtea reține că este nefondat.
Excepția privind necompetența materială a tribunalului dea soluționa cauza în considerarea calității recurentei de organ de specialitate al administrației publice centrale și prin raportare la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 este nefondată.
În baza aceleiași dispoziții din Legea nr.554/2004 și în considerarea pârâtei de rândul 1 ca organ de administrație publică locală cu care este încheiat raportul de serviciu, Curtea reține că Tribunalul Bistrița -N a fost competent să soluționeze cauza, față de recurentă ca organ al administrației centrale operând prorogarea de competență în baza art.17 pr.civ. Din punct de vedere al dreptului administrativ, nu este necesar ca pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B-N să aibă capacitate procesuală ca aplicare identică a capacității civile, esențial fiind ca prin lege să fie înzestrată cu capacitatea de a emite acte administrative, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică.
În ceea ce privește procedura plângerii prealabile se reține că așa cum rezultă din conținutul art.7 din Legea nr.554/2004 și cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007 această procedură este obligatorie numai în situația în care se atacă un act administrativ individual nefiind necesară în cazul reglementat de art.2 alin.2 respectiv în situația refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.
Prin urmare nici acest motiv de recurs nu este fondat.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Curtea privind fondul cauzei reține că acestea sunt neîntemeiate, pentru aceleași considerente care au fost prezentate în analiza recursului Direcției Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor B
În consecință și acest recurs este nefondat, urmând a fi respins în baza art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.312 alin.1 pr.civ. Curtea menținând în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B-N și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr.274 din 26 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./28.01.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
