Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 115/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--4.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 115
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta recurentă Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor B și recurentul garant Ministerul Finanțelor prin T împotriva sentinței civile nr. 793 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial Timiș, pârâtul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, pârâtul intimat Instituția Prefectului Județului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și trece la soluționarea cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 793 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL TIMIȘ, în reprezentarea și pentru reclamanții individualizați în tabelul aflat la filele 5 - 6 în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, împotriva pârâților: MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, DIRECTIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARI A VEHICULELOR B, INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI
A admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cerere formulată de MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pe 2005, către reclamanți, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
A fost obligat chematul în garanție să asigure fondurile necesare plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut următoarele:
Așa cum rezultă din Adresa nr. 44001/27.05.2008 emisă de către Instituția Prefectului Județul T, reclamanții sunt funcționari publici cu statut special la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor T din cadrul Instituției Prefectului T cu consecința aflării în plata drepturilor salariale ce li se cuvin la această instituție, instituție care are calitatea de pârât în cauză.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta - Instituția Prefectului - Județul T nu poate fi primită atâta timp această instituție este plătitoare a drepturilor salariale ale reclamanților ( ca ordonator terțiar de credite, astfel cum a precizat în apărarea formulată ), în această calitate existând identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând, în esență, argumentele expuse prin întâmpinările formulate anterior, de către ceilalți pârâți.
Analizând excepțiile invocate de părți, potrivit prevederilor art. 137 aliniatul 1 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 28 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a P, instanța nu a contestat faptul că, neavând calitatea de ordonator principal de credite, ministerul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare, dispoziția de plată instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâți nu-l vizează direct, însă această calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca hotărârea de față să-i fie opozabilă și Nefondată este și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI T, întrucât pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI T are calitate de ordonator teritorial d e credite, în raport cu membrii de sindicat din cadrul reclamantului.
Nu se poate reține excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile potrivit art. 7 din Legea nr.554/2004, câtă vreme dispozițiile din legea contenciosului administrativ au caracter general față de dispozițiile speciale enunțate supra, art.37 al.2 și art. 6 din nr.OG 38/30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003, reținute în justificarea acțiunii, sens în care este incident principiul de drept conform căruia specialul derogă de la general.
Pe fond, acțiunea reclamantului este întemeiată și urmează a fi admisă, precum și cererea de chemare în garanție, pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Reclamantul, SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL Aaf ormulat prezenta acțiune, în condițiile în care, calitate de membrii de sindicat au polițiști angajați în cadrul Biroului Teritorial -
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în OG 38/2003.
Potrivit art.37 al.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/ 2004 și art.5 al.1 din Legea nr. 379/2005.
Norma legală de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anul 2006 nu este în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a acesteia, raportat la art. 64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că " dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Pe de altă parte, instanța a constatat că normele de suspendare contravin prevederilor art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii ce intră în conținutul complex al dreptului fundamental de muncă, iar in contextul art.53 din legea fundamentală a României, restrângerea acestui drept, nu poate fi considerată o măsură necesară într-o societate democratică, întrucât nu se poate aplica în mod discriminatoriu, iar prin suspendări succesive se aduce atingere însăși existenței dreptului.
Totodată, art.2 pct.1 din declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări iar art.25 din aceasta normă internațională, statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
Așa fiind, instanța a apreciat că, suspendarea aplicării dispozițiilor art.37 al.2 din OG 38/2003, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul Legii nr. 379/ 2005, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concediu pe anul 2006, motiv pentru care în temeiul art.37 al.2 din OG 38/2003, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar suma a fost actualizată cu rata de inflație în raport de dispozițiile art.1094 și art.1088 civil, impunându-se repararea integrală și echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamanți.
Pentru cel de al doilea capăt de cerere s-a reținut că în conformitate cu art. 6 din nr.OG 38/30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională reclamantul beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% (în funcție de vechime) din salariul de bază. Acest drept i-a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin.(l) din Ordonanța de Urgență nr. 118/28.11.2004. Chiar dacă a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat. Aceste considerente sunt întărite de faptul că plata sporului a fost reluată în anul 2006. Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 alin.(l) din OUG118/2004 prin care a fost suspendată pe anul 2005 aplicarea art.6 din OG38/2003 nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006. Dacă s-ar considera astfel, s-ar contraveni art. 53 din Constituție cât și date prin art. l din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în anul 2005, pentru când exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Văzând toate cele prezentate supra s- admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții T și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B și au solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâta Tas olicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a arătat că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată.
Pârâta recurentă Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii referitor la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, ca neîntemeiată.
Totodată, pârâta II a mai invocat și excepția necompetenței materiale a instanței care a pronunțat hotărârea atacată de a soluționa prezentul litigiu, ca instanță de fond.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a admis acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, în sensul că a obligat pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pe 2005, actualizate cu indicele de inflație.
Prima instanță în mod legal a soluționat cu prioritate excepțiile invocate de pârâte și chematul în garanție și corect a respins aceste excepții ca neîntemeiate, apreciind că tribunalul este instanța competentă să judece în fond această acțiune. Apoi, în mod legal s-a reținut că potrivit art. 37 aliniatul 2 din nr.OG 38/2003, la plecarea în concediu de odihnă, polițistul are dreptul să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv, până la data de 31.XII:2006, la expirarea căreia, drepturile salariale urmează să fie plătite.
Prima instanță a apreciat în mod legal că suspendarea aplicării dispozițiilor art. 37 aliniatul 2 din nr.OG 38/2003, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale. De asemenea în mod eronat s-a admis acțiune și pentru al doilea capăt de cerere, având în vedere că potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003, reclamanții beneficiază de un spor de fidelitate de 20 % (în funcție de vechime) din salariul de bază. Deși acordarea acestui drept salarial a fost suspendată pentru anul 2005, nu se poate considera că aceste drepturi nu au existat și nu trebuie acordate, mai ales că în anul 2006 plata acestui spor a fost reluată.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de recurente sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art. 315 punctul 1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursurile ca nefondate și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții T și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B, împotriva sentinței civile nr. 793/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
-
Red./11.03.2009
Tehnodact / 2 ex./11.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
