Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1157/2008. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 1157

Ședința publică din data de 08 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Dinu Florentina

JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

- - - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna, sat Dealu M, Județ D, împotriva sentinței nr.715 din data de 26 mai 2008, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMUNA cu sediul în comuna, Județ

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1.10.2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 8 octombrie 2008, când a dat următoarea decizie:

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2825/120/10.04.2008 la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul, a chemat în judecată pârâta Comuna, prin primarul acesteia, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului, în cuantum de 28,4218% din salariul de bază; plata acestei sume retroactiv începând cu data de 01.01.2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu; actualizarea sumelor reprezentând suplimentul postului cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei plăți și până la data efectuării plății; consemnarea în carnetul de muncă a suplimentului postului începând cu data de 01.01.2004; includerea în bugetul local pe anul 2008, prin rectificare a sumelor necesare plății suplimentului postului restante și plata drepturilor solicitate înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatului.

Motivându-și acțiunea, reclamantul arată că este funcționar public de conducere în cadrul Primăriei Comunei, ocupând funcția de secretar al comunei, comună de categoria a III-a și conform art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă și c) suplimentul postului.

Se menționează că, în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului au fost suspendate prin nr.OUG 92/2005 și prin nr.OG 2/2006, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, măsură apreciată ca neconstituțională în raport de prevederile art. 53 din Constituția României și art. 38 din Codul Muncii și care reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege.

Reclamantul susține că prin nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, nu se mai prevede suspendarea acordării suplimentului postului prevăzut de art. 31 din Legea nr. 188/1999, de aici concluzia că dreptul recunoscut prin Legea nr. 188/1999 își produce efectele de la data suspendării lui până în prezent, și ca atare, se consideră îndreptățit să primească acest drept bănesc de la data de 01.01.2004, până în prezent.

În ceea ce privește cuantumul suplimentului postului, reclamantul solicită acordarea lui în procent de 28,4218% din salariul de bază, motivat de faptul că în actele normative ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publice adoptate de Guvernul României în perioada 2004-2008 s-a consacrat o situație incorectă, în sensul că unui funcționar public de execuție i se conferă drepturi mai mari decât unui funcționar public de conducere.

Astfel, salariul de bază al secretarului comunei de categoria a III-a (conform nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG 6/2007 și nr.OG 9/2008), care este funcționar public de conducere, este mai mic decât salariul de bază al auditorului clasa I, grad profesional superior, treaptă de salarizare 1, care este funcționar public de execuție și care beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, rezultând că venitul brut lunar stabilit de legiuitor pentru un funcționar public de execuție este mai M cu 28,4218% decât al unui funcționar public de conducere (secretarul comunei categoria a III-a).

Reclamantul consideră că prin acordarea suplimentului postului nu solicită decât drepturi salariale egale cu cele stabilite de legiuitor pentru un funcționar public de execuție (auditor).

În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 31 alin. (1) lit. c) și art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, art. 156 din Codul Muncii, art. 1 alin. (2) lit. b, c, art. 4 din nr.OG 92/2004, art. 4 din nr.OG 2/2006 și art. 4 din nr.OG 6/2007.

În dovedirea acțiunii reclamantul a anexat în copie adeverința nr. 1328/13.03.2008 prin care face dovada calității de funcționar public, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, conform cererii nr. 1172/20.03.2008 și răspunsul autorității pârâte înregistrat sub nr. 1228/24.03.2008, copie act de identitate, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și extrase din actele normative invocate în cuprinsul acțiunii.

În cauză pârâta Comuna prin primarul acesteia ca reprezentant legal, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului, întrucât nu se poate plăti suplimentul postului solicitat în baza art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată pentru perioada 2004-2008 nefiind prevăzute în bugetul local sumele necesare achitării acestor drepturi, precum și datorită faptului că în perioada respectivă salarizarea reclamantului s-a făcut conform legislației în vigoare, în care nu se precizează acordarea suplimentului postului.

La data de 23.05.2008 reclamantul a depus la dosarul cauzei "precizări" și memoriile adresate Primului Ministru, Ministrului Internelor și Reformei Administrative, Ministrului Economiei și Finanțelor și Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (filele 25-38).

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 715 din 26 mai 2008 prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Comuna.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată prin Legea nr. 251/2006, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar potrivit art. 3 al aceluiași articol, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Salarizarea funcționarilor publici în perioada 2004-2007 fost reglementată prin nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, fiind prevăzute criteriile avute în vedere la stabilirea salariilor de bază, acestea fiind reprezentate de categoria, de clasă care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, cu gradul profesional al funcției publice, precum și de nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.

Potrivit Cap. II "Sistemul de salarizare" din nr.OG 6/2007 actualizată, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 232/2007 și nr.OG 9/2008, pentru stabilirea salariului de bază al persoanelor care ocupă funcția publică de conducere de secretar al unității administrativ-teritoriale, legiuitorul a prevăzut criteriul referitor la categoriile județelor, municipiilor, orașelor și comunelor, a căror stabilire se face prin hotărâre de guvern.

Salarizarea funcției publice de conducere de secretar al unității administrativ-teritoriale, deci inclusiv a funcției de secretar al comunei de categoria a III-a pe care o ocupă reclamantul, se face conform anexei 4 din nr.OG6/2007 actualizată, salariul acestuia cuprinzând și indemnizația de conducere.

Potrivit art. 48 din nr.OG 6/2007, prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar, prevederi care nu cuprind acordarea suplimentului postului.

Comparația făcută de reclamant, în sensul că salariul de bază al secretarului comunei categoria a III-a (funcționar public de conducere) este mai mic decât salariul de bază al auditorului clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 (funcționar public de execuție) cu un procent de 28,4218% este forțată și nesusținută legal, având în vedere că, activitatea celui din urmă este reglementată de Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, salarizarea și sporurile fiind stabilite de legiuitor în raport de importanța, răspunderea, complexitatea și riscurile activității desfășurate, interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege.

Admiterea acțiunii reclamantului ar avea ca urmare obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești care nu sunt reglementate de legea salarizării funcționarilor publici (OG nr. 9/2008), ceea ce ar constitui în mod evident o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și o încălcare a separației puterilor în stat.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 447/2005 a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.

În concluzie, sarcina judecătorului se rezumă la a interpreta și aplica legea în vigoare și nici într-un caz acesta nu este îndrituit să modifice sau să completeze un act normativ, acest atribut aparținând în mod exclusiv legiuitorului.

Instanța apreciază că în acest caz nu există discriminare în sensul art. 2 din nr.OG 137/2000, întrucât nu ne aflăm în cazul unor situații identice, unde ar exista tratamente diferite pentru persoanele care se găsesc în aceeași situație.

Încadrarea într-o anumită treaptă de salarizare și acordarea unor sporuri numai pentru anumite categorii de bugetari-funcționari publici a fost făcută de legiuitor și justificată de elementele specifice activității acestora (vezi comparația cu auditorul).

După cum a statuat și instanța europeană, orice diferență de tratament nu specifică în mod automat încălcarea art. 14 din Convenție.

Pentru ca o asemenea încălcare să se producă este necesar să se stabilească ce persoane aflate în situații analoge sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoge sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 și pct. 9.civ.

Cod Penal

Arată recurentul că este funcționar public de conducere în cadrul Primăriei comunei, ocupând funcția de secretar al comunei, comună de categoria a III-a conform actelor normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici adoptate pentru perioada 2004 - 2008, salarizarea făcându-se în momentul de față, in conformitate cu OG6/2007, modificată și completată prin OG9/2008.

În art. 48 din nr.OG 6/2007 se precizează că prin prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.

În conformitate cu dispozițiile art. 31 din legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului.

Se arată de către recurent că, din coroborarea dispozițiilor art. 48 din OG nr. 6/2007 cu dispozițiile art. 31 din Legea 188/1999, rezultă fără echivoc că are dreptul la acordarea suplimentul postului, astfel că greșit a apreciat instanța de fond că aceste prevederi nu cuprind acordarea suplimentului postului.

Al doilea motiv de recurs vizează faptul că în perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la suplimentul postului au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004, considerând că este o măsură neconstituțională în raport cu prevederile art. 53 din Constituția României, republicată pe de o parte, cât și în vădită contradicție în raport cu dispozițiile art. 388 din Codul muncii, pe de altă parte, știut fiind că potrivit disp. art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, republicată, dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, astfel că suspendarea acordării dreptului la suplimentul postului reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege.

Prin OG nr. 6/2007 nu se mai prevede suspendarea acordării suplimentului postului acordat conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 și arată recurentul că este îndreptățit să primească suplimentul postului de la data de 01.01.2004 - până în prezent.

În ceea ce privește cuantumul suplimentului postului, a solicitat acordarea acestuia în cuantum de 28,4218 %, întrucât în actele normative ce reglementează salarizarea funcționarilor publici adoptate de Guvernul României în perioada 2004 - 2008 se precizează că salariul de bază se stabilește în funcție de categoria funcționarilor publici, și că sistemul de salarizare a funcționarilor publici are în vedere crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade, profesionale, art. 4 din OG nr. 92/2004, art. 4 din OG nr. 2/2006, art. 4 din OG nr. 6/2007.

Se mai arată că acest cuantum l-a calculat recurentul, ținând cont de faptul că, prin aplicarea acestui procent la salariul său de bază s-ar obține un venit brut lunar identic cu cel stabilit de legiuitor pentru un funcționar public de execuție.

În cel de-al patrulea motiv de recurs, se critică modul în care instanța de fond a avut în vedere criteriile de stabilirea salariilor de bază, respectiv categoria, clasa, gradul profesional, nivelul la care se prestează activitatea, respectiv central sau local, astfel că nu există temei logic și legal ca salariul unui funcționar public de conducere să fie mai mic decât cel al unui funcționar public de execuție.

Instanța de fond se află în eroare atunci când consideră nr.OG 9/2008 ca lege a salarizării funcționarilor publici, o asemenea lege nu există în momentul de față, fiind rămasă în stadiul de proiect de vreo șapte ani.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii capetelor de cerere din acțiunea principală.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 304¹.pr. civ., Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.

Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.

În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.

Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".

Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.

Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.

Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.

De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.

În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.

Nefondată este și susținerea recurentului privind compararea și/sau discriminarea față de salariul unui funcționar public din compartimentul financiar-contabil, în condițiile în care acest funcționar public beneficiază de o altă lege specială de salarizare, iar normele speciale (excepțiile) sunt de strictă interpretare și aplicare - "exceptio est strictissimae interpretationis".

Faptul că prin adresele depuse la dosar, Ministerul Internelor și Reformei Administrative precum și Agenția Națională a Funcționarilor Publici recunosc implicit unele inadvertențe în modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor publici, nu este de natură a da competență instanței de judecată să modifice aceste salarii în lipsa unor dispoziții legale în acest sens.

Astfel s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 reținând că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 304¹și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefundat, nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna, sat Dealu M, Județ D, împotriva sentinței nr.715 din data de 26 mai 2008, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMUNA cu sediul în comuna, Județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

- - - - - - -

GREFIER,

Red. DF/DD

2ex./6.11.2008

f- Tribunalul Dâmbovița

-

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Președinte:Dinu Florentina
Judecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: