Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1162/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1162
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr.311/02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâtul intimat Penitenciarul d e Maximă siguranță A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare din partea reclamanților.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.311/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - B, și constată achitarea drepturilor salariale, a obligat pârâții să plătească reclamanților diferența dintre sumele plătite care vor fi indexate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, a obligat pârâții la plata dobânzilor legale aferente zilelor de întârziere până la plata efectivă și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A să plătească reclamanților și suma de 1600 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Constată că prin acțiune înregistrată la această instanță pe data de 15.04.2008 reclamanții și au chemat în judecată pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligați la plata ajutorului integral datorat la încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare conform prevederilor art. 27 din OUG nr. 64/2006 indexată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că au fost angajați ai Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță A în funcțiile de agent șef principal, respectiv inspector șef de penitenciar până în luna Octombrie respectiv noiembrie 2007, când s-au pensionat anticipat. Ca urmare a pensionării conform prevederilor art. 27 din Ordonanța nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special, reclamanții consideră că aveau dreptul la ajutorul financiar stabilit în raport cu salarul de bază net avut la data pensionării în funcție de vechimea efectiv lucrată ca militar, drept de care nu au beneficiat decât parțial.
Prin Întâmpinarea depusă pe data de 05.05.2008 pârâta Ministerul Justiției invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii, iar pe data de 15.05.2008 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor invocă excepția lipsei calității procesule pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin fax nr. -/14.05.2008 pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că pe data de 05.05.2008 sumele solicitate au fost virate prin nr. 869 și nr. 871, debitul fiind astfel stins.
În data de 04.06.2008 reclamanții arată că solicită ca aceste sume la care sunt îndreptățiți să fie indexate, iar pârâții să fie obligați la plata dobânzii legale în raport cu suma integral datorată, solicitând totodată și respingerea excepțiilor invocate de pârâți.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: reclamanții au avut calitatea de funcționari publici, pensia virându-se nemaiavând raporturi juridice de muncă, fiind îndreptățiți, conform celor legale la un ajutor la un ajutor financiar stabilit în raport cu salariul de bază net avut la data pensionării în funcție de vechimea efectiv lucrată ca militari.
Având în vedere prevederile art. 137.civ.Cod Penal instanța a analizat excepțiile invocate de Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, anume lipsa calității procesuale pasive în cauză.
Instanța a respins excepțiile invocate, având în vedere prevederile art. 19 din Legea 500/2002 care prevăd printre atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificarea ale acestora cât și aprobarea contului general anual de execuție.
Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite care repartizează bugetul aprobat către Administrația Națională a Penitenciarelor - ordonator secundar de credite și instituție aflată în subordinea Ministerului Justiției - care la rândul său va repartiza bugetul către Penitenciarul Arad - ordonator terțiar.
Prin precizarea de acțiune depusă de reclamanți pe data de 04.06.2008 se solicită emiterea unor adrese către Ministerul Justiției și Penitenciarul Arad dacă s-au făcut demersurile necesare în vederea obținerii fondurilor necesare achitării drepturilor salariale, solicitare respinsă de instanță deoarece pârâta Penitenciarul Arad prin adresa nr. -/SJ/17.06.2008 comunică instanței că prin Ordinele de plată nr. 869 și 871/05.05.2008 au fost achitate și drepturile salariale ale reclamanților.
Urmare a acestei adrese reclamanții renunță la efectuarea probei cu expertiza.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și, a constatat plata acestor drepturi salariale, a obligat pârâții să plătească reclamanților diferența dintre sumele plătite indexate cu indice de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, va obliga pârâții la plata dobânzilor aferente pe zile de întârziere până la plata efectivă și va obliga pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească suma de 1600 lei reclamanților cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Administrația Națională a Penitenciarelor.
În motivarea recursurilor lor atât pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Justiției au invocat lipsa calității lor procesuale pasive.
La rândul său pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a arătat că a recunoscut dreptul reclamanților la plata ajutorului reglementat de art.27 din nr.OG64/2004, la data de 5.05.2008, cum reiese din ordinele de plată nr.869 și 871, reclamanților le-au fost virate în cont sumele restante, astfel că din acel moment debitul a fost stins. Pârâta a mai arătat că deși a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile ordonatorilor, în mod nejustificat a fost obligată la plata sumei de 1600 lei, cu acest titlu, că cu toate că, debitul era stins, deopotrivă, a fost obligată la plata actualizării sumelor cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale pentru perioada de întârziere.
Recursurile sunt fondate.
Pentru a sta ca pârât în prezenta cauză este necesar ca, instituției chemate în judecată să-i incumbe obligația de plată a drepturilor salariale solicitate prin acțiune, or nici Ministerul Economiei și Finanțelor, nici Ministerul Justiției nu au o astfel de obligație decât pentru personalul propriu. În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține că prevederile art.19 din Legea nr.500/2002, invocate de tribunal în sentința recurată nu creează o obligație în sarcina acestui minister pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți, dispozițiile legale amintite referindu-se la atribuțiile pârâtului referitoare la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale. La fel ca Ministerul Economiei și Finanțelor, pârâtul Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, statut care nu îl obligă în raportul dedus judecății, acesta, potrivit art.21 din Legea nr. 500/2002, având rolul doar de a repartiza creditele bugetare aprobate către pârâta Administrația Națională a penitenciarelor, ordonator secundar, care, la rândul ei, repartizează Penitenciarului Arad bugetul acestei instituții.
În concluzie, reține Curtea, între cele două ministere, pe de o parte, și reclamanți, pe de altă parte, nu există raporturi juridice, astfel că cei doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă în cauză, urmând a fi admise excepțiile invocate.
În ceea ce privește recursul pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor, Curtea reține că este întemeiat în privința criticii vizând sentința recurată, în sensul că a fost greșit obligată la plata diferenței reprezentând actualizarea sumelor pretinse prin acțiune cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale pentru întârziere. Pârâta a plătit reclamanților ajutorul reglementat de art.27 din nr.OG64/2005 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în funcție de dinamica alocațiilor bugetare primite cu această destinație de la ordonatorul principal de credite, astfel că nu se poate vorbi din partea acesteia nici de refuzul nejustificat de a plăti sumele în discuție, nici de întârziere la plată, prin urmare sub aspectul arătat hotărârea primei instanțe este greșită.
În schimb, critica referitoare la cheltuieli de judecată nu este fondată. Curtea constată că dovada plății sumelor pretinse prin acțiune s-a făcut ulterior primei zile de înfățișare, respectiv înaintea celui de al 5 termen de judecată, conform înscrisului de la fila 71 dosar de fond.
Așa fiind, Curtea, conform art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr.311/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, formulate împotriva sentinței civile nr.311/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- și modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamanților și, față de acești pârâții pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Admite recursul pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor, împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea reclamanților privind obligarea acestei pârâte la plata dobânzilor legale și a diferențelor rezultate din indexarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate prin acțiune. Menține în rest hotărârea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 5.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. - 24.11.2008
tehnored. -25.11.2008; 2 ex.
prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Rodica Olaru
