Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1163/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1163
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Președinte Secție
Grefier: -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei nr. 527 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat revizuienta, lipsind intimata Primăria Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că nu s-a depus taxa de timbru.
Revizuienta precizează că a depus la dosarul cauzei taxa de timbru, depune copia chitanței privind achitarea taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Revizuienta solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față
Prin sentința nr.5129 din 12 decembrie 2007, Tribunalul Mehedinția admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.08.2003- 06.11.2004.
A admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia sporul de dispozitiv de până la 25% din salariu, începând cu data de 07.11. 2004 și până la data pronunțării hotărârii, în sumă actualizată cu indicele ratei inflației de la data nașterii dreptului, până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Mehedinția reținut că soluția adoptată prin Ordinul 436/2003, în sensul că sporul de dispozitiv nu se acordă personalului din consiliile județene și consiliile locale, ci numai acelora din prefecturi, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, diferențiere ce încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Dreptului Omului și este de natură a crea o situație care contrazice prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarului public.
S-a mai arătat că dualitatea creată în cadrul sistemului de salarizare din administrația publică centrală și cea locală, constituie un pericol la înfăptuirea reformei în administrație și că s-ar aduce atingeri consolidării statutului european al funcționarului public.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primăria comunei, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, precizându-se că ordinul MAI nu se aplică personalului din cadrul consiliilor locale.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 527 din 19.03.2008 a admis recursul pârâtei Primăria com. împotriva sentinței nr.5129/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
A modificat sentința, în sensul că a respins acțiunea.
În considerentele deciziei s-a reținut că personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Sistemul de salarizare al funcționarilor publici este reglementat în cuprinsul art.29 din Legea 188/1999, OUG 192/2002 și OUG 92/2004.
În conformitate cu prevederile art.29 din Legea 188/1999, privind statutul funcționarului public, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Același text, la aliniatul 2 prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici, sunt prevăzute în art.14 din OUG 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Din dispozițiile art. 1 alin.3 din OUG nr. 92/2004, rezultă că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
În aceeași lege, la Secțiunea a II- sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcționarii publici.
Astfel, în art.14 este stabilit sporul de vechime și cuantumul acestuia, în funcție de vechimea în muncă, în art.15 se regăsește sporul pentru munca în timpul nopții, în art.16, sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art.17, sporul pentru titlul științific de doctor.
De asemenea, în art.18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidențialitate.
Rezultă din expunerea efectuată mai sus că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secțiunea "Alte sporuri".
Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la categoria " alte drepturi".
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie, cum este legea sau ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel de soluție se impune, întrucât, din cuprinsul art.3 al OUG 92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite.
Deci el este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru a acorda sporul de dispozitiv.
Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv, care este reglementat într-un ordin al Ministrului, act normativ cu putere inferioară legii.
Dacă sporul de dispozitiv ar fi fost trecut expres într-unul din actele normative cu putere de lege, care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici, în mod evident instanța ar fi putut să oblige autoritatea să acorde acel spor.
Cum însă sistemul legal de salarizare nu prevede expres acest spor și cum gestiunea sistemului de salarizare aparține ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, instanța nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.
Sporul de dispozitiv, nefiind prevăzut în lege, nu se poate reține că primarul nu a luat măsuri de îndeplinire a unei obligații legale, și ca urmare el nu s-a comportat discreționar.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, intimata reclamantă, solicitând ca în temeiul dispoz. art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă să fie modificată decizia nr. 527/19.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în sensul respingerii recursului declarat de Primăria com., ca nefondat.
În motivarea cererii s-a susținut că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă, aceeași instanță a pronunțat hotărâri potrivnice în cazuri similare.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă, Curtea apreciază prezenta cerere de revizuire ca fiind neîntemeiată.
Astfel, prin reglementarea art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
În cadrul aceluiași proces, însă nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.
Art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă are următorul conținut: Revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Prin "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat celei dintâi, consecința fiind în acest caz, anularea celei de a doua hotărâri - potrivit art. 322 alin. 1 cod pr. civilă.
Textul nu este aplicabil dacă nu este întrunită condiția triplei identități.
În cauza dedusă judecății, nu există contradictorialitate de hotărâri, întrucât nu s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat.
Având în vedere argumentele juridice prezentate anterior, constatând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă, urmează a fi respinsă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei nr. 527 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr - - |
Grefier, |
Red. Jud. M
Ex.2//20.06.2008
03 Iunie 2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Magdalena Fănuță, Elena Canțăr
