Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 117/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 117/
Ședința publică din 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de reclamanta și de pârâtul Primarul Municipiului H împotriva sentinței civile nr. 225/ din 22 septembrie 2008 tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 martie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru 9 martie 2009 și, apoi, pentru astăzi, 11 martie 2009.
În termenul de pronunțare, la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise formulate de Primarul Municipiului H și Primăria Municipiului H - transmise prin fax.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 225/CA/22.09.2008 a Tribunalului Vasluis -a dispus:
Admite excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului
Admite în parte cererea formulată de reclamanta domiciliată în H,-, -. B,. 2,.11, județul V, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului cu sediul în H,-, jud.
Respinge cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Primăria municipiului H, cu sediul în H,-, jud.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2008 și până la data pronunțării hotărârii și să înscrie acest drept în carnetul de muncă al reclamantei.
Respinge capătul de cerere privitor la acordarea acestui drept până la încetarea raporturilor de serviciu.
A reținut instanța de fond:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului pentru a fi obligată la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2008 și până la încetarea raporturilor de serviciu. De asemenea a solicitat înscrierea acestui drept în carnetul de muncă.
Din oficiu instanța a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului
Răspunzând la excepție reclamanta precizează că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, aceasta fiind și rațiunea pentru care apreciază că pârâta are calitate procesuală pasivă.
Din examinarea dispoziției nr. 1923 din 9 octombrie 2006 rezultă că raporturile de serviciu ale reclamantei s-au încheiat între Primarul municipiului și aceasta, astfel că Primăria mun. nu are calitate procesuală pasivă.
Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei Primăria municipiului
Pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Reclamanta este secretar al municipiului H, iar prin cererea formulată a solicitat obligarea pârâtului Primarul municipiului H la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin OUG nr. 63/2003 s-au comasat Ministerul Administrației Publice și Ministerul d e Interne, luând ființă Ministerul Administrației și Internelor, în prezent Ministerul Internelor și Reformei administrative, a cărui organizare și funcționare este reglementată de OUG nr. 30/2007.
Personalul MIRA se compune conform art. 17 al.1 din OUG nr. 30/2007 și din funcționari publici.
Potrivit dispozițiilor pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
-și activitatea ca funcționar public - secretar al municipiului H -, această prevedere legală o vizează și pe reclamantă, asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Sporul prevăzut prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor, care are competența de reglementare în domeniul administrației publice locale, se regăsește în categoria, alte sporuri" prevăzute în art. 4 al.2 din OUG nr. 92/2004. În realizarea gestiunii sistemului de salarizare autoritatea a înțeles să acorde acest spor, astfel că pretențiile reclamantei sunt justificate.
În Legea nr. 137/2000, art.1,al.2, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice. Prin acordarea indemnizației de dispozitiv se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor.
Acordarea indemnizației este însă condiționată de resursele financiare de care dispun autoritatea publică care asigură plata acestuia.
Capătul de cerere ce vizează acordarea în continuare a indemnizației nu este întemeiat, acordarea acestor drepturi fiind condiționată de îndeplinirea unor cerințe cum ar fi, calitatea de funcționar public, existența cadrului legislativ care să permită acordarea acestora.
Pentru considerentele reținute mai sus instanța a admis în parte cererea.
A obligat pe pârâtul Primarul municipiului H să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2008 până la data pronunțării și să înscrie acest spor în carnetul de muncă al acesteia.
A respins capătul de cerere privitor la acordarea în continuare a acestor drepturi.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile litigante.
Reclamanta prin motivele sale de recurs solicită modificarea în parte a sentinței de fond, în sensul obligării pârâtului Primarul municipiului H la plata indemnizației de dispozitiv în litigiu începând cu data de 9.10.2006 a numirii sale în funcție și până la încetarea raporturilor de serviciu, cu înscrierea acestui drept în carnetul său de muncă.
Pârâta - recurentă Primarul Municipiului H consideră sentința de fond ca nelegală și netemeinică întrucât Ordinul 496/28.07.2003 al Ministrului Administrației Publice și Internelor, de modificare a nr. 275/2002, reprezintă o normă metodologică de aplicare a Legii nr. 148/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului din aceste instituții și se constituie ca un act normativ clarificat, ce nu se publică în Monitorul Oficial, aplicabil doar personalului civil ce își desfășoară activitatea în cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, preluate cu ocazia reorganizării.
Așa fiind, consideră pârâtul - recurent că nu poate avea loc extinderea beneficiarilor acestor indemnizații la nivelul tuturor bugetarilor, întrucât acordarea lui implică existența în atribuțiile de serviciu a beneficiarilor a obligativității de a se afla în dispozitiv, în regim comandat și în permanență la dispoziția unității, cu obligația de a anunța, pe bază de raport, dacă urmează să părăsească localitatea și pentru ce interval de timp.
Consideră recurenta că reclamanta nu a făcut nici dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de legea contenciosului administrativ, actul normativ indicat drept temei al dreptului salarial solicitat fiind unul specific angajaților MAI, comunicându-se doar celor vizați, în această categorie neintrând însă și funcționarii publici din administrația locală.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei - recurente, reclamanta consideră că nu poate prezenta relevanță în cauză faptul că ordinul MAI 496/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial din moment ce acesta se constituie ca o normă metodologică de aplicare a Legii nr. 138/99 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, astfel că este aplicabil tuturor persoanelor vizate de Legea nr. 138/1999.
Consideră reclamanta că în speță nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile, întrucât neacordarea de angajator a sporului în litigiu au semnificația unui refuz al acestuia de acordare a acestor drepturi bănești, prevăzute de art. 109 din Legea funcționarilor publici nr. 188/1999, ce fac trimitere la legea contenciosului administrativ neputând fi interpretată în sensul aplicării automate a procedurii prevăzute de acest act normativ, din contră, analiza art. 106 din Legea nr. 188/1999 conduce la concluzia potrivit căreia, în litigiile decurgând din Legea funcționarilor publici "plângerea prealabilă" este de fapt o excepție, iar nu o regulă, ca în Legea nr. 554/2004.
Cât privește aplicabilitatea acestui spor și altor categorii de personal decât cel expres specificat în Legea nr. 138/1999 (, MAI, SRL, E, din cadrul ) arată reclamanta - recurentă că aceasta a devenit posibilă în baza art. 9.2 a 496/28.07.2003, conform căruia "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", fără deosebire între cea centrală și locală, astfel că aceste sporuri au fost deja acordate în cadrul prefecturilor, neacordarea lui și personalului din primării constituind-se ca o discriminare, interzisă de art. 16 (1) din Constituție.
Curtea verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat de pârâtul Primarul municipiului H ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, în mod corect a apreciat pârâta - recurentă faptul că în speță, reclamanta avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, raportat prin art. 109 din Legea funcționarilor publici, atât tip cât obiectul acțiunii reclamate îl reprezintă conservarea raportului său de serviciu materializat în ordinul de numire în funcție a reclamantei, act administrativ ce evidențiază și structura drepturilor sale salariale din momentul angajării, cu modificările ce apar pe parcursul derulării activității funcționarului public, conform dispozițiilor legale.
Ori, ceea ce se critică prin acțiune este faptul că, în cursul derulării raportului său de serviciu, ar fi intervenit un act normativ de modificare a drepturilor salariale ale reclamantei ( 496/03), fără ca angajatorul instituție publică săi fi dat eficiență, în sensul emiterii unui ordin de modificare a drepturilor salariale ale reclamantei, în sensul includerii și plății unui spor salarial. Așa fiind, în condițiile în care actul normativ sus-citat nu a fost publicat în Monitorul Oficial și nici comunicat autorității angajatoare, în ipoteza în care reclamanta aprecia că este îndreptățită a încasa drepturi salariale evidențiate într-o normă emisă în aplicarea Legii 138/1999, referitoare la activitatea, MAI, și,avea obligația de a se adresa cu o plângere angajatorului, solicitându- modificarea raportului său de serviciu în sensul dorit, și doar în caz de refuz explicit sau în lipsa unui răspuns, putea sesiza instanța de contencios administrativ în condițiile legii speciale.
În speță însă, deși nr. 496 este datat 28.07.2003, și a fost comunicat doar instituțiilor vizate la adoptarea lui, nefiind publicat și în Monitorul Oficial, reclamanta, fără a preciza momentul și modalitatea în care a luat cunoștință de acest act normativ, procedează la sesizarea directă instanței de contencios administrativ în 15.02.2008, în condițiile în care angajatorul nu avea cunoștință despre pretinsa aplicabilitate a lui în cadrul autorităților administrației publice locale.
Un atare demers apare așadar ca inadmisibil pentru încălcarea prevederilor imperative de procedură prevăzute de legea specială incidentă nr.554/04, excepțiile de la această regulă fiind cele expres prevăzute (respectiv în cazul unui act administrativ emis în urma derulării unei proceduri administrativ jurisdicționale, a contestării unei decizii de sancționare/eliberare din funcție a unui funcționar public), pe când acțiunea reclamantei vizează modificarea unui act administrativ (raport de serviciu) în condițiile art. 109, Legea nr. 188/1999, coroborat cu art. 1 din Legea contenciosului administrativ, situație în care avea obligația derulării procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din același act normativ.
Dar chiar trecând peste această excepție dirimantă, Curtea constată că și pe fondul ei, soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantei este nefondată, din moment ce a procedat la extinderea prevederilor nr. 496/2003, dat în aplicarea Legii nr. 138/1999 și la alte categorii de salariați decât cei aflați în cadrul instituțiilor vizate de acest act normativ (, MAI, și ).
Ori, dispozițiile art. 9.2 din nr. 496/03, conform cărora indemnizația de dispoziție s-ar acorda "și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, puteau fi interpretate în sensul dorit de reclamantă, secretar în cadrul Primăriei H doar în ipoteza în care legiuitorul ar fi detaliat expres funcționarii publici din cadrul administrației publice, alții decât cei cuprinși în Legea nr. 138/1999, ar fi dispus comunicarea actului normativ instituțiilor publice vizate, iar sumele aferente ar fi fost alocate ordonatorilor de credite ce urmau a face plățile respective.
Cum nici una din aceste condiții nu este îndeplinită însă, nu-i poate fi recunoscut instanței de judecată dreptul de a se substitui legiuitorului, în operațiunea de individualizare a unor drepturi salariale diferitelor categorii de funcționari publici pentru că în acest mod s-ar substitui în fapt puterii legiuitoare, încălcând principiul separației puterilor în stat, consemnat în art. 1 alin. 4 din Constituție.
Urmează așadar ca instanța de control judiciar să procedeze la admiterea recursului promovat de pârâtul Primarul Municipiului H, contra sentinței civile 225/CA/08 a Tribunalului Vaslui, pe care o va modifica în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, având ca obiect obligarea Primarului municipiului H de a-i plăti indemnizația de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1.07.2008 și până la data pronunțării hotărârii, precum și de a înscrie acest drept în carnetul de muncă al reclamantei.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței de fond privind admiterea excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Primăriei
Cât privește recursul reclamantei, raportat considerentelor sus-evocate, ca au condus la modificare sentinței de fond, prin care acțiunea fusese admisă privind îndreptățirea la acordarea sporului de dispozitiv în litigiu, în sensul neacordării acestuia în integralitatea lui - în mod corelativ Curtea va proceda la respingerea recursului acesteia, ce viza în fapt prelungirea perioadei de acordare a unui spor la care aceasta nu era îndreptățită, cu menținerea și a acestei părți din dispozitivul sentinței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de pârâtul Primarul Municipiului H împotriva sentinței civile nr. 225// din 22 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge cererea formulată de reclamanta de a se obliga pârâtul Primarul Municipiului H să-i plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2008 și până la data pronunțării hotărârii și de a se înscrie acest drept în carnetul de muncă al reclamantei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 225/ din 22 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
- - G - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.10.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
