Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1171/CA/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâta DGFP A prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și SINDICATUL LIBER FINANȚE A în numele și pentru membrii de sindicat, funcționari publici din cadrul DGFP A -, împotriva sentinței nr.1527/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns dl. în calitate de reprezentant legal - președinte al Sindicatului Liber Finanțe A, precum și av. pentru reclamantul recurent SINDICATUL LIBER FINANȚE, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile de față sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamanților intimați și reprezentantul legal al Sindicatului Liber Finanțe A solicită admiterea recursului reclamanților, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamanților. În ce privește recursul pârâtei, se solicită respingerea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamantul Sindicatul Liber Finanțe A prin președinte, în numele și pentru membrii de sindicat:, -, -, -, -, Romul, -, G, -, -, e, -, G, -, -, -, G, ., -, Tico, -, -, Pinca, G, -, -, -, -, Ko-ristina, -, e, -, -, E, -, -, -, -, Tirau, a, Mertan a, au chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului, respectiv data de 01.01.2004 și până la data plății efective, calculate în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul instituției;
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
În motivarea cererii, reclamanții susțin, în esență că, având calitatea de funcționari publici au dreptul conform prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și gradului, însă nu s-au aplicat aceste prevederi legale, suspendate prin acte normative succesive.
De asemenea, se arată că reclamanții sunt discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă, suspendându-se retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
În final, reclamanții precizează și faptul că este de principiu ca o normă legală trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor ca acestea să aibă doar caracter formal, precum și faptul că sporurile salariale, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, constituie un drept de creanță, care este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legii nr. 53/2003 și Legii nr. 554/2004.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes în ceea ce îl privește, arătând faptul că angajatorul reclamanților este pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, iar aceasta având calitatea de ordonator terțiar de credite primește de la Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, după deschiderea de credite, fondurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege sau hotărâri judecătorești.
Pe fond se susține că dreptul de creanță invocat de către reclamanți nu există, iar reclamanții nu au un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la CEDO, astfel că nu se poate considera că acesta le-a fost îngrădit. Reclamanții nu pot face dovada lichidității drepturilor pretinse pentru că nu există prevederi legale în vigoare care să dispună cu privire la întinderea lui. De asemenea, se precizează faptul că, deși în anumite situații se poate recurge la aplicarea prin analogie a normei care reglementează situații asemănătoare sau a normelor generale de drept atunci când există vid legislativ sau când legea este incompletă, în speță nu există o normă care să reglementeze situații asemănătoare, iar aplicarea principiilor generale ale dreptului nu se poate efectua fără încălcarea principiului fundamental al separațiilor puterilor în stat.
Prin sentința civilă nr. 1527/CAF/2008, modificată prin Încheierea nr. 5/CC/CAF/2009, Tribunalul Albaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât.
De asemenea, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, fiind obligată pârâta DGFP A să plătească reclamanților, în funcție de perioada efectiv lucrată ca funcționar public în cadrul instituției pârâte, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază, datorat începând cu data de 22.10.2005 și până la data de 16.12.2008, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, pentru perioada 01.04.2004 - 21.10.2005, acțiunea fiind respinsă ca prescrisă, iar, în rest ca prematură.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în condițiile în care nivelul acestor drepturi salariale nu a fost prevăzut de lege și nici nu a fost emis vreun act administrativ prin care să se stabilească nivelul acestor sporuri, în mod diferențiat, în raport de postul și gradul deținut de către fiecare funcționar public în cadrul instituției pârâte, în cauză, se impune a se aplica prin analogie dispozițiile art.18 alin 2. din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern potrivit cărora auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici și beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar.
De asemenea, s-a stabilit că creanța reclamanților a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plății, iar reclamanții au investit instanța cu soluționarea prezentei acțiuni la data de 22.10.2008 intervenind prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2004 - 21.10.2005, deoarece acestea au fost solicitate după împlinirea termenului de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește cererea reclamanților referitoare la acordarea sporurilor pentru viitor, instanța a reținut că aceasta este prematur formulată, deoarece dreptul de creanță aferent acestor sporuri nu este încă născut și poate fi influențat ulterior de modificări legislative sau ale raportului de serviciu încheiat între părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru DGFP A solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare se susține că sentința atacată a fost pronunțată cu depășire atribuțiilor puterii judecătorești, reclamanții neputându-și realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit printr-o lege în vigoare pentru a fi determinat sau determinabil.
De asemenea se arată că o creanță nu poate fi considerată un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat.
Se mai invocă de către recurent și argumentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1325/2008, instanța neputându-se substitui puterii legiuitoare cu privire la suplimentele solicitate.
În drept, prevederile art. 304 pct. 4 și 9.pr.civ.
Și reclamanții, prin Sindicatul Liber Finanțe Aad eclarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii deduse judecății.
În motivare se susține că, în mod greșit s-a respins ca prescris dreptul la aceste suplimente pe perioada 01.04.2004 - 21.10.2005, exercițiul dreptului fiind suspendat pentru perioada 2004-2007, iar această suspendare a întrerupt termenul de prescripție, reclamanții fiind discriminați în raport cu alți funcționari publici.
De asemenea, se invocă și greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice care răspunde de elaborare proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare ale acestuia.
Recursul nu este motivat în drept.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor de recurs invocate de părți, raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1C.pr.civ. curtea reține următoarele:
Astfel, conform art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin <LLNK 12004 92130 301 0 45>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12005 76 10 201 0 17>Legea nr. 76/2005 și prin <LLNK 12006 2130 301 0 31>Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12006 417 10 201 0 18>Legea nr. 417/2006.
Dispozițiile legale invocate anterior nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la cele două suplimente, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale care recunosc dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu echivalează cu stingerea acestui drept cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamanților dreptul la aceste prime.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, s-a stabilit că: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, așa cum greșit s-a realizat, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că, în speță, reclamanții nu au dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanții nu au o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și, în concluzie, nu se poate reține că instanța de fond prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.01.2004 - 21.10.2005, raportat la data nașterii acestui drept, a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
De asemenea, în cauza Ouzounis împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că o creanță nu poate constitui "bun" decât dacă este exigibilă, reclamanții nefiind titularii unui drept de creanță definitiv cât cauza este pendinte în fața instanțelor judecătorești.
Întrucât alte cereri similare depuse de alți funcționari publici au fost respinse de instanțele interne, reclamanții nu au nici măcar o "speranță legitimă" de a obține recunoașterea creanței de care se prevalează.
Pentru considerentele expuse, curtea apreciază că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.civ. fără să fie necesară plasarea suplimentară și pe domeniul reglementat de art. 304 pct. 4.pr.civ. în temeiul art. 312.civ. curtea va admite recursul pârâtei DGFP A prin Ministerul Finanțelor Publice și dispune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În ceea ce privește susținerile reclamanților cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, curtea le apreciază ca neîntemeiate văzând și prevederile art.30 din OG nr.92/2004, doar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în calitate de ordonator terțiar de credite fiind obligată să achite drepturile bănești solicitate, cu celălalt pârât reclamanții neaflându-se în raporturi obligaționale.
Raportat la aspectele menționate, apreciind că nu sunt întemeiate motivele invocate de către reclamanți, în temeiul art. 312.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul ce l-au promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP A prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr.1527/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- completată prin Încheierea nr.5/CC/CAF/2009 și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților, -, -, -, -, Romul, -, G, -, -, e, -, G, -, -, -, G, ., -, Tico, -, -, Pinca, G, -, -, -, -, Ko-ristina, -, e, -, -, E, -, -, -, -, Tirau, a, Mertan a, prin SINDICATUL LIBER FINANȚE A împotriva pârâtei DGFP
Respinge ca nefondat recursul reclamanților, -, -, -, -, Romul, -, G, -, -, e, -, G, -, -, -, G, ., -, Tico, -, -, Pinca, G, -, -, -, -, Ko-ristina, -, e, -, -, E, -, -, -, -, Tirau, a, Mertan a, prin SINDICATUL LIBER FINANȚE A împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 X 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./5 ex./07.12.2009
Jud.fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP A prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr.1527/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- completată prin Încheierea nr.5/CC/CAF/2009 și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților, -, -, -, -, Romul, -, G, -, -, e, -, G, -, -, -, G, ., -, Tico, -, -, Pinca, G, -, -, -, -, Ko-ristina, -, e, -, -, E, -, -, -, -, Tirau, a, Mertan a, prin SINDICATUL LIBER FINANȚE A împotriva pârâtei DGFP
Respinge ca nefondat recursul reclamanților, -, -, -, -, Romul, -, G, -, -, e, -, G, -, -, -, G, ., -, Tico, -, -, Pinca, G, -, -, -, -, Ko-ristina, -, e, -, -, E, -, -, -, -, Tirau, a, Mertan a, prin SINDICATUL LIBER FINANȚE A împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 X 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța