Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1172/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr. 1172/

Ședința publică din 26 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului formulat de CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B- sector 2, împotriva sentinței nr.40/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ambele părți solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința nr. 40 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, C, G, -, -, -, - -, a, G, Stavre, și în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B și a obligat pârâta la plata către reclamanți a următoarelor drepturi salariale:

- spor de confidențialitate de 15% la salariul de bază conform art. 31 și 45 din Legea nr. 188/1999;

- spor de stabilitate și fidelitate, diferențiat în funcție de vechime de până la 20% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999;

- spor de suprasolicitare neuropsihică și stres de 15% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c,d,e din Legea nr. 188/1999;

- spor de condiții novice sau periculoase în cuantum de 10% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit.c,d,e din Legea nr. 188/1999 și art. 2 și 8 din HG nr. 281/1993;

- spor de condiții vătămătoare de 10% la salariul de bază începând cu data de 20 ianuarie 2006, dată de la care a fost prevăzut acest spor pentru funcționarii publici de art. 16 din OG nr. 2/2006;

- spor de calculator de 10% la salariul de bază conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c,d,e din Legea nr. 188/1999 și art. 2 și 8 din HG nr. 281/1993, toate aceste sporuri actualizate în raport cu rata inflației până la plata efectivă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că sporurile de confidențialitate, de stabilitate și de fidelitate care se acordă în funcție de vechime, sunt prevăzute de art. 31 și 45 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin OG. nr. 92/2004 privind reglementările drepturilor salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Dispozițiile de suspendare sunt nelegale întrucât s-au prevăzut într-o lege ordinară care nu poate suspenda prevederi dintr-o lege organică cum este Legea nr. 188/1999. Cum în prezent suspendarea nu mai operează, drepturile devin actuale, pârâta fiind obligată să le acorde și pentru perioada de suspendare.

Cu privire la sporul pentru condiții deosebite de muncă (spor pentru confidențialitate neuropsihică și stres, spor condiții nocive sau periculoase, spor de condiții vătămătoare - radiații, antenă, spor de calculator), reclamanții au făcut dovada că lucrează în condiții vătămătoare, așa încât, drepturile se circumscriu dreptului comun prevăzut de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 unde se arată că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale În motivarea căii de atac se arată că reclamanții sunt funcționari publici din CNPAS, aceștia beneficiind de dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și OG. nr. 6/2007 modificată și completată de OG nr. 9/2009 privind salarizarea funcționarilor publici. În privința sporurilor pentru condiții deosebite de muncă (spor de calculator, spor de stres/încordare psihică, spor de periculozitate), acestea nu se cuvin reclamanților întrucât dispozițiile art. 16 din OG. nr. 6/2007 modificată prevăd că de acest spor beneficiază doar angajații acelor locuri de muncă pentru care sporurile vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autorități abilitate în acest sens. Pentru sporul de condiții vătămătoare sau periculoase sunt aplicabile dispozițiile HG nr. 281/1993 actualizată iar mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere și celelalte instituții centrale și locale cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor pentru sporul prevăzut la art. 8 lit. b din HG nr. 281/1993 și sunt stabilite de Ministerul Sănătății și de Ministerului Muncii și Protecției Sociale pentru sporul prevăzut la art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993.

Reclamanții au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, acordarea sporurilor fiind imperativ prevăzută de art. 31 din legea nr. 31/1999. Se mai arată că, prin mai multe acte normative altor categorii de funcționari publici li s-au acordat aceste sporuri, solicitând aplicarea principiului egalității de șanse prevăzut de Constituție și de Codul Muncii.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304¹Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.

Astfel, Curtea constată că recurenta a criticat sentința primei instanțe doar sub aspectul acordării sporurilor pentru condiții vătămătoare sau periculoase (sporul suprasolicitare neuropsihică și stres, spor de condiții nocive sau periculoase, spor de condiții vătămătoare, sporul de calculator). Deși nu a adus critici cu privire la acordarea sporurilor de confidențialitate și stabilitate și fidelitate, în temeiul art. 304¹. pr. civ, instanța de control judiciar nu este ținută de motivele invocate de recurentă, urmând a verifica temeinicia și legalitatea sentinței sub toate aspectele.

Așa fiind, Curtea constată următoarele:

Reclamanții sunt funcționari publici din cadrul CNPAS, aceștia beneficiind de dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și OG. nr. 6/2007 modificată și completată de OG nr. 9/2009 privind salarizarea funcționarilor publici.

Potrivit art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, 1) pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;*)

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.*)

2)Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

De asemenea, art. 46 din același act normativ, prevede că Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.

Așadar, păstrarea confidențialității lucrărilor și a documentelor reprezintă o obligație de serviciu în exercitarea funcției publice.

De aceea, sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.

Prin acte normative succesive, de salarizare a funcționarilor publici, s-a prevăzut un spor de confidențialitate, cuantumul și beneficiarii acestuia fiind reglementate expres și limitativ.

Totodată, s-a prevăzut și că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

În acest sens, sunt dispozițiile art. 18 și art. 40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, care arată că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, iar categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorilor principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Dispozițiile mai sus enunțate au fost, ulterior, preluate de prevederile art.15 și 42 din Ordonanța Guvernului nr.2/2006, aprobată prin Legea nr.417/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, precum și de prevederile art. 15 și 41 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale, care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.

Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că sporul de confidențialitate poate fi acordat funcționarilor publici din cadrul instituțiilor și autorităților publice expres și limitativ prevăzute prin actele normative de salarizare, numai în condițiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal, prevăzute în bugetul aprobat, iar celelalte sporuri (sporul de confidențialitate) pot fi acordate funcționarilor publici din cadrul altor structuri, doar dacă sunt prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Din textele de lege amintite mai sus rezultă indubitabil că, categoria funcției publice din care fac parte reclamanții nu este îndreptățită la sporul de confidențialitate solicitat întrucât nu există niciun text de lege care să prevadă acordarea acestui spor iar dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde acest spor și acestei categorii atunci prevedea în mod expres într-unul din textele de lege menționat, acordarea acestui spor și acestora. Adoptarea acestei soluții cu privire la categoria funcționarilor publici din care fac parte reclamanții, nu creează premisele unei discriminări, în raport de celelalte categorii, întrucât principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii obiective și raționale.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de aplicarea art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul acestui articol, atunci când se induc distincții pe situații analoage fără să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage și comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă și rezonabilă". În acest sens, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele de situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (, 18.02.1991, Fredin c/Suedia, paragraful 60; 23.06.1993, Hoffman c/Austria, parag. 31, 28.09.1995, Scalambrino c/Italie). De altfel, în cauza Thlimmenos vb. din 06.04.2000, Curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție, este încălcat și atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".

Aceeași motivare este valabilă și în privința sporului de stabilitate. Chiar dacă prin legislații specifice unor autorității sau instituții publice, funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul acestora beneficiază de acest spor, instituția pârâtă nu beneficiază de o asemenea legislație.

Cum, în raport de principiului separărilor puterilor în stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, instanța de judecată are menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează în acțiunea formulată reclamanta.

Cât privește sporurile acordate cu generozitate de instanța de fond cu privire la condițiile deosebite de muncă, Curtea constată că acordarea acestora a fost condiționată de legiuitor, acesta prevăzând în HG nr. 231/1993 actualizată precum și în art. 16 din OG. nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2007 și modificată prin OG. nr. 9/2008, o anumită procedură și anumite avize obligatorii. Faptul că reclamanții au depus la dosar un raport de expertiză nu suplinește celelalte condiții prevăzute de HG nr. 231/1993 și OG. nr. 6/2007, locurile de muncă pentru care se acordă acest spor urmând a fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autorități abilitate în acest sens.

Așa fiind, recursul este considerat a fi fondat urmând a fi admis iar sentința atacată va fi modificată integral în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul formulat de CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B- sector 2, împotriva sentinței nr.40 pronunțată de Tribunalul Mureș la data de 21.01.2009 în dosarul nr-.

Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de,prin Sindicatul Liber din DGMPS M în contradictoriu cu CNPAS.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

red.

tehnored. BI/4ex

jud.fond:

-4.01.2010-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: