Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 118/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.118/CA
Ședința publică de la 11 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată în contencios administrativ - după casare - de reclamantul, cu domiciliul în comuna Greci, județul T, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T- SERVICIUL DE MANAGEMENT ȘI RESURSE UMANE, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului T - și Resurse Umane T, în baza delegației depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită, conform art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conf. art.150 Cod procedură civilă, președintele completului de judecată declară dezbaterile încheiate, și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, consilier juridic arată că își menține concluziile de la termenul anterior, solicitând admiterea excepției prematurității cererii și a excepției lipsei calității procesuale pasiva a Inspectoratului de Poliție al Județului Pe fond, concluzii de respingerea acțiunii ca nefondată.
Instanța, lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actiunea înregistratâ la 7 iunie 2006 la ribunalul Tulcea, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Administratiei și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative) și Inspectoratul de Poliție al Județului T ( T), solicitând obligarea acestora să-l încadreze în categoria profesionalâ A - corpul ofițerilor de poliție, ca subinspector, corespunzător pregătirii sale profesionale.
n motivarea acțiunii arată că este încadrat la Politia ca agent de poliție, că în perioada 2000 - 2005 urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității din Constanta, cursuri cu frecvența redusă, și că după obținerea diplomei de licență a solicitat sa i se acorde gradul profesional de subinspector de poliție, conform prevederilor art.21 alin.3 din Legea nr.360/ 2002, dar i s-a refuzat nelegal această avansare.
Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr.50 din 11 ianuarie 2007 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA, reținand că în conformitate cu prevederile art.15 alin.1 lit.b) din Legea nr.360/2002, acordarea gradelor profesionale de ofițer de poliție se face de către ministrul administratiei și internelor, la propunerea Inspectoratului General al Politiei Române, autorităti publice centrale, ale căror acte pot fi atacate la secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, in baza prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art.3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
La rândul său, Curtea de Apel Constanta - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentinta civilă nr.478/CA din 25 iunie 2007 și-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Tulcea și constatând existența conflictului negativ de competență intervenit intre cele două instante, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casatie și Justitie pentru solutionarea acestui conflict.
S-a reținut că e competentă să judece astfel de pricină, secția de litigii de muncă a tribunalului, deoarece în conformitate cu prevederile art.61 și art.78 din Legea nr.360/2002 doar în cazul în care polițistul este nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată este prevăzută competența instanței de contencios administrativ, iar art.89 din Legea nr.188/1999, cu care Legea nr.360/2002 se completează, stabilește competența instanței de contencios administrativ doar in cazul încetării raportului de serviciu din motive netemeinice sau nelegale sau a contestării ordinului sau dispoziției de impunere emise contra functionarului public.
Inspectoratul de Politie al judetului Tad eclarat recurs împotriva hotârarii Curtii de Apel Constanta, considerand că nelegal și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Tulcea, cu toate că era competentă să soluționeze pricina, deoarece în temeiul dispozitiilor art.15 alin.1 lit.b) din Legea nr.360/2002, ministrul administrației și internelor este competent să emită ordinul de acordare reclamantului a gradului profesional de subinspector de poliție, iar obiectul acțiunii este tocmai obligarea la emiterea unui astfel de ordin.
Cum ordinul este un act administrativ individual, ce trebuie să fie emis de către o autoritate administrativă centrală, susține că îi revine Curții de APEL CONSTANȚA competența să soluționeze prezenta cauză.
Prin decizia civilă nr.4195/1.XI.2007, Înalta Curt ea de Casație și Justiție, a admis recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului T împotriva sentintei civile nr.478/CA din 25 iunie 2007 Cuții de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal; a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Curții de APEL CONSTANȚA.
primind cauza pentru judecarea recursului declarat de T și a conflictului de competență intervenit între Tribunalul Tulcea și Curtea de Apel Constanta, a reținut că este competentă să le solutioneze în temeiul dispozitiilor art.22 din Codul d e procedură civilă.
În ce privește instanța competentă sâ judece prezentul litigiu ca instantă de fond, a stabilit că aceasta este Curtea de Apel Constanta ca instantă de contencios administrativ.
Se au în vedere prevederile art.15 alin. 1 lit.b) din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistulul, care stabilesc că "acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către.b) ministrul administratiei și internelor pentru ceilalți ofițeri de politie, la propunerea inspectorului general al Poliției Române".
Litera a) din același articol se referă la promovarea ofițerilor de poliție la gradul de chestor de poliție, promovare care se face de către președintele României.
Cum promovarea agenților de poliție la gradul de ofiter de poliție se face de către ministrul administrației și internelor (în prezent al internelor și reformei administrative), la propunerea inspectorului general al Poliției Române, autorități administrative centrale, promovare ce se dispune printr-un ordin ce are calitatea de act administrativ unilateral individual, competența de soluționare a litigiului de față, prin care se solicită obligarea paraților să promoveze pe reclamant de la gradul profesional de agentdepoliție la gradul profesional de ofițer de poliție, revine instanței de contencios administrativ, care este a Curtii de Apel Constanta conform prevederilor art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ și ale art.3 pct.1 din Codul d e procedură civilâ.
Faptul că art.61 alin.3 din Legea nr.360/2002 face referire la contestarea sancțini disciplinare la instanța de contencios administrativ, sau că art.89 din Legea nr.188/1999, în forma anterioară republicării, se referă la posibilitatea contestării încetării raportului de serviciu al funcționarului public tot la instanța de contencios administrativ, ținându-se cont că politiștii intră în categoria functionarilor publici cu statut special, pentru care dispozițiile Legii nr.360/2002 se completează cu ale Legii nr.188/ 1999, nu poate duce la concluzia că, în ce privește existența altor litigii care intervin in cadrul raporturilor de serviciu ale politiștilor cu autoritatea sau autoritătile administrative din care fac parte, le-ar fi aplicabile alte dispozitii legale, respectiv prevederile codului muncii referitoare la litigiile de muncă, așa cum se deduce din motivarea sentinței Curții de APEL CONSTANȚA.
De altfel, conform prevederilor art.109 din Legea nr.188/ 1999, republicată, așa cum a fost modificat prin Legea nr.251/ 2006, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA la data de 11.12.2007 sub nr-.
Analizând cauza în raport de materialul probator administrat instanța de judecată constată că atăt excepțiile invocate căt și acțiunea sunt nefondate raportat la următoarele considerente:
Raportat la natura litigiului de contencios administrativ,s-a invocat excepția prematurității cererii, având în vedere prev. art.7 din Legea nr. 554 /2004, susținăndu-se faptul că reclamantul trebuia să se adreseze Ministerului Administrației și Internelor în calitate de organ competent să acorde gradul de ofițer și nu Inspectoratul de Poliție al Județului T, iar raportul trebuia să fie depus anterior introducerii cererii de chemare în judecată și nicidecum ulterior acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că reclamantul a sesizat instanța de judecată la data de 07 iunie 2006 respectiv Tribunalul Tulcea ca instanță de dreptul muncii,calificarea acesteia ca fiind de competența instanței de contencios administrativ s-a realizat prin sentința civilă a aceleiași instanțe de judecată la data de 11 ianuarie 2007.
In aceste condiții nu se poate avea în vedere motivarea părătei în susținerea acestei excepții conform căreia raportul ar fi fost întocmit de către reclamant ulterior sesizării instanței de judecată competente atăta timp căt din copia acestuia aflată la fila 14 dosar rezultă că a fost întocmit la data de 05.07.2006,aspect necontestat de altfel de către părăta ce a invocat excepția prematurității.
Referitor la cea de a doua excepție invocată respectiv aceea a lipsei calității procesual pasive a părătei T o apreciaem de asemenea ca nefondată deoarece aceasta a fosta aceea care a contestat dreptul pretins de către reclamant prin raportul ce i-a fost înaintat cu aproape 7 luni anterior sesizării instanței de contencios administrativ competente în soluționarea cauzei deduse judecății pe de o parte și pe de altă parte pentru a se asigura opozabilitatea în eventualitatea emiterii actului solicitat,reclamantul avănd calitatea de agent de poliție în cadrul acesteia.
In ceea ce privește fondul cauzei apreciem că cererea formulată este nefondată raportat la următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței de contencios administrativ să oblige părătele cauzei să-l încadreze în categoria (gradul)profesional "A"a corpului ofițerilor de poliție - subinspector - corespunzător pregătirii sale profesionale,respectiv absolvent al unei facultăți de drept alta decăt aceea din cadrul Academiei de Poliție " ".
Art.21 alin.3 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului stipulează în mod imperativ faptul că "la absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție,se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni".
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că reclamantul a absolvit o altă facultate de drept decăt aceea prevăzută expres de Legiuitor în Statul polițistului astfel că în mod implicit si-a asumat și riscul de a nu beneficia în mod automat de prevederea legii speciale respectiv aceea de a fi promovat din agent de poliție în cea de subinspector de poliție,categorie ce face parte din Corpul ofițerilor de poliție,reclamantul are această posibilitate doar prin ocuparea unui post vacant de ofițer prin concurs,conf.art.73 alin.3 din Statutul polițistului precum și art.49 din disp.Ordinului
În textul dispozițiilor mai sus menționate se stipulează în mod expres pe de o parte faptul că agenții de poliție care au absolvit,ca și reclamantul din cauza dedusă judecății studii superioare,au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante,iar pe de altă parte se arată că avansarea în Corpul ofițerilor se face prin examen sau concurs,pe posturi vacante de ofițeri.
Raportat la considerentele mai sus expuse și analizate de instanța de judecată urmează a se aprecia că într-adevăr prin studiile absolvite reclamantul are dreptul de a face parte din Corpul ofițerilor de poliție dar aceasta nu este decăt o simplă vocație ce nu poate fi adusă la îndeplinire decăt exclusiv în modalitatea statuată de Legiuitor,respectiv aceea de a concura pentru avansare pe un post vacant de ofițer și nicidecum prin modalitatea antamată de către reclamant aceea a încadrării directe,oportunitate recunoscută unui grup restrăns de persoane absolvente a Facultății de Drept din cadrul Academei de Poliție " ",motive pentru care se va proceda la respingerea cererii formulate ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate excepțiile prematurității cererii și a lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al Județului
Respinge ca nefondată acțiunea promovată în contencios administrativ - după casare - de reclamantul, cu domiciliul în comuna Greci, județul T, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T- SERVICIUL DE MANAGEMENT ȘI RESURSE UMANE, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
19 februarie 2008
jud.red. -18.03.2008
5ex/18.03.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad
