Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 118/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 118
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier:- -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, împotriva sentinței nr. 2846 din 05 mai 2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit pârâtul recurent Ministerul justiției B, pârâta intimată Curtea de APEL SUCEAVA, și reclamanții intimați și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, se constată la dosar întâmpinarea formulată de către reclamanții intimați, în două exemplare.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr- reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B și Curtea de APEL SUCEAVA au solicitat obligarea acestora la plata cu titlu de despăgubiri a sumelor reprezentând majorarea salariului de bază lunar cu un procent de 5%, respectiv 7% începând cu data de 01.01.2005, în continuare, precum și actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
In motivare au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Departamentului Economico - Financiar al Curții de APEL SUCEAVA și salarizați conform OG 6/2007, care la art.41 prevede că: "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea". Anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe de guvern au fost în vigoare OUG 92/2004 și OUG 2/2006 al căror art. 40 avea același conținut.
De asemenea au arătat că, în baza actelor normative enumerate mai sus și a prevederilor art.19 din Legea 50/1996, respectiv a art. 3 alin.5 și 6 din OG 8/2007, alți funcționari publici din țară au avut câștig de cauză, în acest sens depunând practică judiciară.
În această situație consideră că a fost creată o discriminare în domeniul salarizării unora dintre funcționarii publici din cadrul unor instanțe din țară față de alți funcționari publici angajați tot în cadrul unor instanțe, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale, cât și dispozițiile Codului Muncii și ale nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Codul Muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. În acest sens, au enunțat dispozițiile art. 5 alin.1 și 3 din Codul Muncii, potrivit cărora "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii".
Au mai arătat că edificatoare în acest sens sunt dispozițiile art. 1 alin.2 din nr.OG 137/2000, în sensul că principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. i se menționează și "dreptul la muncă, la alegerea liberă a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Prin întâmpinare, prim pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Dispozițiile legale în baza cărora reclamanții și-au întemeiat pretențiile, reprezintă legislația care reglementează drepturile unei anumite categorii de personal din sistemul justiției, în speță personalul auxiliar de specialitate, iar nu "legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", aplicându-se numai categoriei de personal expres prevăzute și nu întregului personal al instituției.
Prin sentința comercială nr. 2846/2007, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea. În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Curții de APEL SUCEAVA, activitatea acestora fiind reglementată de dispozițiile Legii nr.188/1999.
Potrivit dispozițiilor art. 40 din nr.OUG 92/2004, art. 40 din OUG2/2006 și art. 41 din OUG6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Pe de altă parte, potrivit art. 19 din Legea nr.50/1996, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la tribunale și de la parchetele de pe lângă acestea sunt cu 5% mai mari decât cele prevăzute la cap.4 din anexa nr.2, iar salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate de la Curțile de Apel și parchetele de pe lângă aceste instanțe sunt cu 7% mai mari decât cele prevăzute la cap. A al anexei nr.2.
Potrivit art.3 din OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea sunt cu 7% mai mari decât cele stabilite potrivit prevederilor alin. 4.
Tribunalul Suceavaa apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de aceleași drepturi salariale ca cele ale personalului auxiliar de specialitate, pentru a se înlătura încălcarea principiului egalității de tratament juridic și material dar și al restrângerii sau limitării recunoașterii și/sau acordării drepturilor bănești cuvenite.
In aceste sens sunt și prevederile art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Directiva CE nr- și Directiva CE nr-, protocolul nr. 12 la Convenția privind aplicarea drepturilor și libertăților fundamentale, art. 19 pct. 13 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile.
Prima instanță a apreciat că nu poate fi primită susținerea prim pârâtului și anume că finalitatea urmărită de legiuitor prin dispozițiile art.41 din OUG nr.6/2007 invocate de reclamanți nu poate fi echivalarea sistemelor de salarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de persoane din sistemul judiciar cu cel al funcționarilor publici atât timp cât legiuitorul a stipulat expres că funcționarii publici beneficiază "și de sporurile sau de alte drepturi salariale" prevăzute de legislația instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Ministerul Justiției
În motivarea cererii recurentul a arătat că majorarea salarului de bază lunar în procent de 7% este prevăzut în mod expres numai pentru personalul auxiliar de specialitate salarizat potrivit nr.OG8/2007, ea neputând fi acordată și altor categorii de salariați încadrați în aceeași instituție și a căror salarizare este reglementată de acte normative distincte, întrucât OG nr. 8/2007 nu reprezintă legislația specifică instanțelor judecătorești ci legislația specifică unei anumite categorii de personal.
Sporurile și alte drepturi salariale la care se referă art. 41 din nr.OG6/2007 sunt cele prevăzute în legislația specifică unei anumite instituții dar care sunt prevăzute tot pentru funcționarii publici sau pentru personalul bugetar în general.
Dispozițiile nr.OUG 92/2004, nr.OUG 2/2006 și nr.OG6/2007 se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, precum și cu dispozițiile altor acte normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar și nu cu actele normative speciale ale altor categorii de personal. În acest sens relevante sunt și dispozițiile art. 128 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora, "managerii economici, informaticienii și personalul de specialitate din activitatea financiar-contabilă și din birourile locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile au calitatea de funcționari publici, având drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare".
S-a mai învederat că în mod greșit s-a dispus plata actualizată cu aplicarea indicelui de inflație întrucât în sistemul Codului civil, punerea în întârziere reprezintă condiția sine qua non a obligării la plata de despăgubiri. Ca atare, "actualizarea" ar putea opera cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, potrivit art. 1088 din Codul civil, "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate".
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au arătat că potrivit art. 41 din nr.OG 2/2006, respectiv art.41 din nr.OG6/2007 "funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea". Se poate constata cu ușurință că dispozițiile articolului mai sus menționat sunt cât se poate de clare, acesta referindu-se la legislația specifică instituției publice în care funcționarii își desfășoară activitatea și nicidecum la dispoziții legale referitoare doar la funcționarii publici.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 42 din nr.OG 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Așadar, trimiterea făcută de către art. 41 din nr.OG 6/2007 se referă la legislația specifică instituției nu la legislația referitoare la calitatea de funcționar public. Nu este necesar a se prevedea expres că anumite norme juridice se aplică funcționarilor publici, fiind suficientă doar existența stării de fapt constând în desfășurarea activității în cadrul unei autorități sau instituții publice stare de fapt ce constituie în speță, ipoteza normei juridice.
Nu se poate susține că nr.OG8/2007 nu este specifică autorității publice reprezentată în speță de Curtea de Apel unde intimații își desfășoară activitatea întrucât este clar că nu este specifică unei alte autorități sau instituții.
Norma de trimitere având un caracter general, referindu-se la o "instituție" sau "autoritate" și interpretarea trebuie sa aibă un caracter extensiv până la limita unui eventuale incompatibilități cu calitatea de funcționar public.
Interpretarea dată de recurent ar lipsi de eficiență dispozițiile art. 41 din nr.OG6/2007, acest text de lege rămânând fără aplicare. Or, un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar putea produce efecte juridice nu în sensul în care nu ar putea produce niciunul.
Nu se poate susține că art. 41 din nr.OG6/2007 se referă la drepturi care sunt prevăzute expres pentru funcționarii publici în legislația specifică unei anumite instituții întrucât în acest caz, dreptul ar fi acordat tocmai în temeiul prevederii exprese, nemaifiind necesar a se recurge la dispozițiile art. 41 din nr.OG6/2007.
Nu sunt incidente dispozițiile art. 1088 cod civil ce reprezintă dobânda legală, întrucât acest text de lege este incident în cazul răspunderii contractuale. Or, în speță, drepturile reclamanților decurg din lege (ex lege), astfel încât răspunderea este una delictuală, răspundere în care acționează cu prioritate principiul reparării integrale a prejudiciului, principiu ce impune actualizarea sumelor de bani în raport cu rata inflației. În plus, întrucât dreptul invocat de reclamanți derivă din lege, pârâtul recurent este de drept în întârziere, neputându-se invoca lipsa unei notificări de punere în întârziere.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al.1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, împotriva sentinței nr. 2846 din 05 mai 2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Jud.
.
Tehnored.
Ex. 2/11.02.2008
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Morariu Adriana, Nechifor Veta
