Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 118/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 118/
Ședința publică de la 12 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE- Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,- și G, cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr. 2099 din 28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul SINDICATUL "FINANȚE SED " G avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.20/2008, pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții G și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat iar recurenții au solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, sens în care depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată în recurs potrivit chitanței anexate la delegația depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul Sindicatul Finanțe,SED, G, în numele și pentru un număr de 436 funcționari publici din cadrul G nominalizați în tabelul anexă, au chemat în judecată pe pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor și G, solicitând obligarea la plata primelor de vacanță pentru perioada ianuarie-decembrie 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința nr.2099/28 septembrie 2007, Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanții Sindicatul Finanțe, SED, G și a obligat pârâta să plătească reclamanților prima de vacanță actualizată în funcție de rata de inflație la data plății pentru anul 2006.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, că art.33 din Legea 188/1999 dă dreptul funcționarului public de a beneficia de o indemnizație de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această prevedere a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2006, prin mai multe acte normative, respectiv OUG 33/2001, Legea 743/2001, Legea 631/2002,Legea 507/2003, Legea 511/2004.
Prima instanță a apreciat că suspendarea dreptului nu echivalează cu stingerea lui, întrucât dispoziția sau dispozițiile privitoare la suspendare au caracter temporar, punând în imposibilitate realizarea acestuia, într-un interval de timp.
A mai reținut instanța că normele legale de suspendare contravin și art.16 al.1 din Constituție, creându-e astfel, o stare de discriminare față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă, dar și art.15 al.2 din Constituție, deoarece normele de suspendare au retroactivat, în sensul că, au suspendat un drept câștigat sub imperiul Legii 188/1999.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor în nume propriu și pentru V, invocând motive de nelegalitate, ce constau în greșita aplicare a legii. Se susține că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este prima de concediu, este lăsat la altitudinea legiuitorului care este în drept, să-l acorde, modifice ori înceteze sau să stabilească perioada de timp în care se acordă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art.53 din Constituția României arată clar,situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare nu aduce atingere, așa cum s-a mai arătat însuși dreptului ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare a fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite neîncadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev.de art. 304 pct.1-9.pr.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art.312 alin.1 pr.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,- și G, cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr. 2099 din 28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru
Dr.- - - - - -
GREFIER
- -
Red./11.03.2008
Tehnored./2ex./12.03.2008
Fond - /
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Angelica Ciobotaru
