Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1186/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1186/2008
Ședința publică din 19 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, -, și PRIMARUL COMUNEI PENTRU PRIMARIA COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 333 din 22.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu, și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari, indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, fiecare cu câte 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 19.05.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei înscrisuri din partea recurenților la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursurile promovate în cauză, iar din partea reclamanților recurenții și dovezile privind achitarea taxelor de timbru datorate pentru fondul cauzei ( 21 -25).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin sentința civilă nr. 333 din 22.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamanții, -, împotriva CONSILIULUI LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI și, în consecință, au fost obligați pârâții să aloce, să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești restante reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu 01.01.2004 și până la zi, reactualizată cu data inflației și totodată, a fost obligat pârâtul PRIMARUL COMUNEI să dispună consemnarea în carnetul de muncă al reclamanților drepturile astfel dispuse.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/21003 s-a prevăzut acordarea unei indemnizații de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază personalului civil ce-și desfășoară activitate în domeniul administrației publice, prin personal civil înțelegându-se funcționarii și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ordin emis în aplicarea art. 47 și art. 13 din Legea nr. 138/1999.
A reținut prima instanță că sunt îndeplinite condițiile legale de acordare a acestor drepturi salariale pentru toți reclamanții, însă nu a admis acordarea acestor drepturi și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, ci doar până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, deoarece doar pentru această perioadă dreptul pretins are un caracter cert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât pârâtul PRIMARUL COMUNEI cât și reclamanții, -,.
Primul recurent a solicitat admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii față de reclamanta, iar ceilalți recurenți au solicitat de asemenea admiterea recursului lor, modificarea în parte a aceleiași sentințe, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate și acordarea indemnizației de dispozitiv până la încetarea raporturilor de serviciu.
Dezvoltându-și motivele de recurs pârâtul recurent a considerat greșită soluția primei instanțe prin aceea că a acordat indemnizația de dispozitiv și reclamantei care este încadrată pe funcția de bibliotecar și nu face parte din funcționarii publici ai administrației publice locale a comunei.
Dimpotrivă, reclamanți-recurenți au criticat aceeași soluție pentru faptul că indemnizația de dispozitiv nu a fost acordată până la încetarea raporturilor de servicii și nu până la zi cum a stabilit prima instanță.
Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate, însă pentru motivele ce urmează a fi expuse, așa încât sentința atacată va fi casată în întregime, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Astfel, Curtea observă că ne aflăm în prezența unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel și drept urmare, nu este limitată la motivele de casare prev. de art. 304.pr.civ. dimpotrivă este îndrituită să examineze cauza sub toate aspectele așa cum arată dispozițiile art. 3041.pr.civ.
Prin urmare, examinând hotărârea primei instanțe, se poate lesne constata că acțiunea reclamanților, funcționari publici în administrația publică locală, a fost găsită întemeiată pe un argument sumar dedus din Ordinul nr. 496/2003 dat în aplicarea unor dispoziții din Legea nr. 138/1999 care se referă la acordarea indemnizației de dispozitiv cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili, fără să verifice dacă acești angajați fac parte din personalul care se încadrează în categoria celor care pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Această situația a condus la soluționarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, respectiv justificarea aplicării în cauză a acelor norme de drept și de ce li s-a dat acestora interpretarea arătată.
Așadar, legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cuprinde la art. 13 prevederea potrivit căreia " cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Ordinul nr. 496/2003 a fost emis de în considerarea textelor legale din Legea nr. 138/1999 numai că se poate constata chiar din textul menționat mai sus că acesta se referă la două categorii de personal: militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în cele anume arătate, pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ-teritoriale, organizate ca atare în cadrul comunei și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea observă următoarele:
Potrivit cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial, partea
Acest ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial, astfel încât nu are puterea de lege conferită de faptul publicării și prin el s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege.
Atât Legea nr. 138/1999 cât și ordinul arătat se adresează unei categorii limitate de salariați din domeniile specificate, astfel încât nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii tuturor funcționarilor publici din administrația publică locală.
Or, în cazul de față, prima instanță nu a verificat dacă reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici sunt încadrați pe posturi care intră în categoria celor ce sunt îndreptățiți, față de dispozițiile legale mai sus citate, în categoria celor care beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Așa fiind, față de toate aceste argumente de fapt și de drept, recursurile declarate în cauză urmează a fi admise în condițiile dispozițiile art. 312 alin. 3 teza penultimă pr.civ. în referire la art. 20 alin. 3 teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, și pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 333 din 22 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al C, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
red. Gh.dact. /3 ex./18.06.2008
jud.fond:,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
