Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1188/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1188
Ședința public de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judector
- - - - Judector
- - - - Președinte Secție
Grefier: -
XXXXX
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Direcția General a Finanțelor Publice G în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 170 din data de 12 februarie 2008, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Ministerul Justiției și Direcția General a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, intimații pârâți Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii B și intimații reclamanți, G, -, și.
Procedura legal îndeplinit.
S-a prezentat referatul cauzei, artându-se c recursurile au fost declarate în termen legal, c s-au depus la instanța a crei hotrâre se atac potrivit art. 302 Cod procedur civil și au fost scutiți de plata taxei de timbru.
S-a artat c s-a solicitat judecarea cauzei în lips conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedur civil.
Nemaifiind alte cereri, Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberri:
CURTEA
Asupra recursurilor de faț;
Prin sentința nr. 170/12.02.2008 a fost admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a CNCD și respins acțiunea faț de aceast pârât.
A fost admis acțiunea formulat de reclamanții, G, -, și și oblig pârâții Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice la plata ctre reclamanți drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înalte Curți de Casație și Justiție și cel prevzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ ale celorlalte instanțe judectorești pentru perioada 1.11.2004 - 1.11.2007.
Totodat, pârâții au fost obligați s plteasc reclamanților și pe viitor drepturile salariale pân la adoptarea unui sistem nediscriminatoriu iar Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat s includ în bugetul de stat și s asigure fondurile necesare.
În motivare, instanța a reținut c reclamanții sunt funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar administrativ al Tribunalului Gorj, fiind salariați potrivit OUG 82/2004.
Funcționarii publici din cadrul ÎCCJ sunt salarizați conform anexei 1 OUG 82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul compartimentelor aparținând tribunalelor și curților de apel sunt salarizați la un nivel inferior, potrivit anexei 3 a aceluiași normativ.
Aceast situație s-a perpetuat prin OUG nr. 92/2004, OUG 2/2006 și OUG 6/2007, instanța reținând c diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici din departamentele în cauz este inechitabil și discriminatorie.
Sistemul respectiv de salarizare diferențial este în contradicție și cu normele comunitare în materia raporturilor de munc și a drepturilor salariale consacrate de Declarația Universal a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului, practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, norme care, potrivit art. 20 din Constituția României trebuie interpretate și aplicate în concordanț cu Declarația Universal a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
S-a mai reținut c sumele ce se vor acorda vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data exigibilitții plții și pân la data plții efective, conform principiului reparrii integrale a prejudiciului.
Acordarea despgubirilor pentru viitor a fost apreciat de instanț ca fiind în concordanț cu teoria și practica judiciar, cât timp a fost înclcat un drept subiectiv iar prejudiciul este cert.
Acțiunea a fost admis atât împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor cât și a Ministerului Justiției, reținându-se c primul pârât, în baza art. 19 lit. din Legea nr. 50/2002 și Legea nr. 511/2004, rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Cât privește pârâtul Ministerul Justiției, acesta are sarcina de a viza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite.
Faț de pârâtul CNCD s-a apreciat întemeiat excepția lipsei calitții procesuale pasive, în temeiul art. 20 și 27 din OG 137/2000.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 21.03.2008 pârâtul Ministerul Economiei Finanțelor prin DGFP G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, artând, în motivare, c nu are calitate procesual pasiv deoarece el este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine, iar sumele înscrise în hotrârile judectorești pot fi solicitate exclusiv de ctre ordonatorul principal de credite prin indicarea unei proceduri de modificare bugetar de ctre Ministerul Justiției.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 3041Cod pr. civil.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și Ministerul Justiției la 25.03.20008, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului de casare prev. de art. 304 pct. 4 Cod pr. civil și a celui de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civil.
În motivare s-a artat c hotrârea a fost dat cu depșirea atribuțiilor puterii judectorești, întrucât instanța de fond, adugând la lege, a creat un nou sistem de salarizare a funcționarilor publici.
Prin al doilea motiv de recurs s-a artat c între funcționarii publici din cadrul instanței supreme și funcționarii publici, din cadrul celorlalte instanțe, nu sunt situații comparative deoarece situația nu trebuie analizat doar prin prisma calitții de funcționar public, ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestuia, responsabilitțile funcției.
Situațiile diferite în care se gsesc diferitele categorii de salariați determin soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea, fr ca prin aceasta s se încalce principiul egalitții, ce nu implic uniformitatea (Deciziile Curții Constituționale nr. 168/1998 și nr. 294/2001).
Cât privește art. 1 Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție, acesta a fost reținut în mod greșit de prima instanț deoarece el nu are rostul de a împiedica statele s schimbe sistemele de salarizare, s atrag sau s prevad drepturi în alt conținut.
Totodat, s-a susținut greșit și acordarea pentru viitor a drepturilor bnești, deoarece acest drept nu s-a nscut înc, astfel c acest drept nu s-a nscut înc, astfel c reclamanții nu justific un interes actual.
În considerarea argumentelor expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Gorj, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondat.
La dosar au fost depuse, în copie, sentința civil nr. 1837/08.06.2006 a tribunalului Gorj Secția Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, decizia nr. 355/R/18 decembrie 2007 Curții de Apel Brașov - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, sentința nr. 3075/02 noiembrie 2007 Tribunalului Suceava - Secția Comercial și de Contencios Administrativ și Fiscal, copia minutei deciziei nr. 198/CA/2008 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, sentința civil nr. 3/CA/09.01.2008 a Tribunalului Satu Mare - Secția Comercial și de Contencios Administrativ, decizia nr. 212/R/25.03.2008 a Curții de Apel Galați - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, decizia civil nr. 506/2007 Ra C urții de Apel Oradea Secția civil mixt.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciaz c acestea sunt fondate, pentru urmtoarele considerente:
Conform dispoz. art. 2 din OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația s dispun toate msurile ce se impun, inclusiv virri de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plții sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speț, calitatea de ordonator principal o are Ministerul Justiției, acestuia incubându-i obligația legal de a depune diligențele necesare la Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea obținerii creditelor utilizând și procedurile specifice elaborrii proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
În consecinț, urmeaz a fi admis recursul Ministerului Economiei și Finanțelor și va fi modificat sentința instanței de fond în baza art. 312 Cod pr. civil în sensul înlturrii obligrii recurentului Ministerului Economiei și Finanțelor B la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți prin acțiunea introductiv.
Cât privește primul motiv de recurs al Ministerului Justiției, acesta este neîntemeiat.
Susținerile recurentului prin care se arat c instanța de judecat și-a depșit atribuțiile puterii judectorești și c și-ar fi arogat atribuții de legiferare nu pot fi reținute, deoarece atunci când instanța de judecat constat c o lege încalc dispozițiile reglementrilor internaționale, are obligația, în baza art.20 alin.2 din Constituția României de a aplica cu prioritate aceste prevederi.
Pe fond, având în vedere cel de al doilea motiv de recurs, Tribunalul Gorja reținut corect c reclamanții au luat cunoștinț de svârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțrii Hotrârii 262/21 iunie 2007 CNCD, aceasta reprezint data de la care se calculeaz termenul de prescripție prev. la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel c raportând la aceast dat - data formulrii prezentei cereri, 22 noiembrie 2007, instanța constat c nu a operat prescripția extinctiv, în condițiile în care acțiunea a fost introdus în termenul de prescripție și reclamanților li se cuvin despgubiri pentru repararea prejudiciului, iar repararea prejudiciului trebuie s fie integral.
Astfel, OG nr. 137/2000 în forma sa inițial, a prevzut expres c se acord "despgubiri proporționale cu prejudiciul suferit", iar în forma actual prevede c "persoana care se consider discriminat poate formula, în fața instanței de judecat, o cerere pentru acordarea de despgubiri și restabilirea situației anterioare discriminrii sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Potrivit art. 1084 Cod civil, reclamanții au dreptul la repararea integral a prejudiciului, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicat și modificat și art. 269 Codul Muncii "angajatul este obligat, în temeiul normelor și principiilor rspunderii civile contractuale s îl despgubeasc pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legtur cu serviciul".
Așadar, despgubirile trebuie acordate integral, pentru întregul prejudiciu produs reclamanților iar nu parțial, limitat doar pe ultimii 3 ani.
Ca urmare, instanța va respinge excepția prescripției invocat de recurentul Ministerul Justiției pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004.
Pe fond, Tribunalul Gorja reținut corect c salarizarea reclamanților s-a fcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferit pentru funcționarii publici ce funcționeaz în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționeaz în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfșoar activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii urmtori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotrârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii.
Faptele de discriminare sunt combtute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Social European Revizuit adoptat la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificat de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, ratificat de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la munc și la asigurarea unei remunerații egale pentru o munc de valoare egal, excluzând discriminarea, astfel c în baza art.20 din Constituția României republicat, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementri internaționale.
Pentru aceste considerente, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementri internaționale.
Recursul pârâtului Ministerului Justiției este îns fondat în ceea ce privește critica referitoare la nelegalitatea acordrii pentru viitor a drepturilor bnești solicitate de reclamanți prin acțiunea principal.
Prejudiciul a crei acoperire se solicit este incert, atât în ceea ce privește procedura dar și în ce privește cuantumul acestuia.
Situația raporturilor juridice existente între reclamanți și pârâți (în calitate de ordonatori de credite), este cunoscut și cert pân la data pronunțrii hotrârii, astfel c, instanța nu poate prevedea existența și evoluția acestui drept ulterior, având în vedere posibilitatea încetrii sau modificrii raporturilor juridice dintre prți, precum și posibilitatea modificrii legislației avute în vedere în momentul pronunțrii hotrârii.
În consecinț, în baza art. 312 Cod pr. civil va fi admis recursul pârâtului Ministerului Justiției și va fi modificat sentința instanței de fond, în sensul înlturrii obligrii Ministerului Justiției la plata acelorași drepturi salariale pentru viitor. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP G și recursul Ministerului Justiției B împotriva sentinței nr. 170 din data de 12 februarie 2008, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modific sentința în sensul c înltur obligarea recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al ÎCCJ și cel prevzut pentru funcționarii public din cadrul aceluiași departament al instanțelor judectorești precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor s includ în bugetul de stat și s asigure fondurile necesare și înltur obligarea Ministerului Justiției la plata acelorași drepturi salariale pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 28 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, |
red. Jud. S
Ex.3//25.06.2008
Jud. fond A și G
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Magdalena Fănuță, Elena Canțăr
