Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1189/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1189 /2008
Ședința publică din 19 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile formulate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - împotriva sentinței civile nr. 261 din 08 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - drepturi salariale.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 mai 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 261 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S -, s-au respins excepțiile invocate de Ministerul public - Parchetul de pe lângă
S-a admis acțiunea reclamanților, ȘI împotriva Parchetului de pe lângă, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, pârâții fiind obligați să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pe perioada 06.12.2004 - până la zi și în continuare, actualizate în raport cu coeficientul de inflație de la data efectuării plății în conformitate cu situația depusă la dosar, astfel: - 64.012 lei, - 352 lei, - 2.697 lei.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja fost obligat la emiterea deciziei referitoare la drepturile salariale de mai sus și efectuarea cuvenitelor înscrieri în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor invocate de pârâtul de rândul 1:
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamanților întemeiată pe neîndeplinirea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată urmând a se respinge.
Reclamantele și au formulat contestație în legătură cu aplicarea prevederilor art. 6/2007, făcând astfel dovada respectării prevederilor din art. 7 al Legii nr. 554/2004.
S-a precizat faptul că rațiunea acestor prevederi nu este aceea de a paraliza dreptul de a formula cereri în justiție și de a îngrădi astfel accesul la justiție ci mai degrabă de a oferii instituțiilor statului posibilitatea de a reveni asupra diferitelor acte administrative.
Abordarea adoptată de pârât prin invocarea acestei excepții ignoră unul din drepturile fundamentale reglementat și garantat atât de Constituție și legislația internă cât și de aceea a Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv dreptul de acces la justiție.
Prin toate petitele sale acțiunea reclamanților este o acțiune de natură contencios-administrativ, în acțiune nu există petit privind constatarea discriminării.
discriminarea astfel cum se definește prin art. 2 din OG 137/2000 constituie doar o motivare a acțiunii.
Prin urmare, față de cele de mai sus și potrivit art. 2 lit. "d" din Codul d e procedură civilă competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului și nu judecătoriei cum în mod greșit susține pârâtul de rândul 1.
Referitor la instanța care a fost investită cu soluționarea, cauzei precizează că aceasta a fost instanța de contencios administrativ care face parte integrantă din secția civilă a Tribunalului Sălaj.
Cererea reclamantei privind transpunerea cauzei la instanța de contencios administrativ este lipsită de obiect.
Referitor la excepția invocată de chematul în garanție, s-a reținut că prin prevederile cuprinse în Cap.I art. 1 ale HG 83/2005 se instituie în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor obligația de a asigura elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și a programelor de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și de a veghea la stricta aplicare a legii în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
Potrivit art.118 din Legea nr. 304/2004 "Activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat", astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată și fost respinsă.
Asupra cauzei pe fond s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico- financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Salarizarea acestora, pentru perioada cuprinsă în acțiune, potrivit precizării depusă la dosar este cuprinsă între 6.12.2004 - până la zi și în viitor, a fost reglementată de OUG 82/2004 (ANEXA 1), OUG 92/2002, OG2/2006 și OG 6/2007.
În toate aceste acte normative salarizarea reclamanților, în calitatea lor de funcționari publici angajați în cadrul departamentului economic al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a făcut discriminatoriu față de aceeași categorie de funcționari publici angajați în cadrul departamentului similar al unei instanțe de alt grad: respectiva
Discriminarea constă în aceea că deși reclamanții sunt recrutați după aceleași criterii cu funcționarii publici angajați la, deși atribuțiile lor sunt aceleași, salarizarea este diferită.
Legea 304/2005 reglementând activitatea departamentului economic financiar și administrativ nu face nici o diferențiere a acestui resort în funcție de gradul instanței sau parchetului.
Art. 5 din Codul Muncii stabilește ca valoare de principiu că, în cadrul relațiilor de muncă funcționează egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii, ori plata diferențiată pentru muncă egală, în baza unor reglementări diferite, încalcă acest principiu.
Sistemul de salarizare diferențiat este în contradicție cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și salarizare consacrate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1 din 08.02.1994, statuând că: "un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice.
Față de cele reținute mai sus acțiunea reclamanților a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE-S, iar în motivarea recursurilor promovate au susținut în esență că prima a ignorat dispozițiile privind îndeplinirea procedurii prealabile,arătând că au invocat excepția inadmisibilității, și de asemenea au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art 304 pct 3, pct 4 și pct 9 pr civ.
Analizând recursurile promovate prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanții, și, prin acțiunea promovată împotriva pârâților Parchetul de pe lângă, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferenta dintre salariul prevăzut pentru functionarii publici din departamentul economico- financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din carul departamentelor economico- financiare și administrative ale celorlalte instanțe, pentru perioada 6 decembrie 2004 la zi în sumă actualizată la data plății efective; pentru reclamantul perioada de referință fiind 1 noiembrie 2004 - 9 martie 2007,la obligarea acestora să acorde reclamanților, aceleași drepturi salariale și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj să emită decizie cu privire la drepturile salariale și la înscrierea lor în carnetul de muncă și să prevadă în proiectele de buget, respectiv în proiectele de rectificare de buget sumele datorate reclamanților.
Salarizarea reclamanților a fost reglementată succesiv în temeiul dispozițiilor OUG nr. 82/2004, apoi în baza.OG nr. 32/2005 și ulterior nr. 2/2006 și nr. 6/2007.
Salariul de baza se stabilește în funcție de categorie, de clasa care reflecta nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, cu gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. I-V pentru luna ianuarie, nr. Ia-Va pentru perioada februarie-august 2006 și, respectiv, anexelor nr. Ib-Vb pentru perioada septembrie-decembrie 2006 potrivit art 4 din Ordonanta nr. 2 din 12 ianuarie 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006
Anexa 1 se referă la funcționarii Aparatul Administrației Prezidențiale,Parlamentului, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție,Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Consiliului Legislativ,Consiliului Concurentei, Curții de Conturi, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Consiliului Național al Audiovizualului.
Anexa 3 cuprinde dispoziții referitoare la paratul propriu al prefecturilor, al instituțiilor subordonate autorităților sau instituțiilor publice centrale, ale serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale altor organe ale administrației publice centrale de specialitate din unitățile administrativ-teritoriale, al inspectoratelor teritoriale de munca, al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului B, al Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, al Casei de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, al caselor județene de pensii și a municipiului B, al agențiilor județene pentru ocuparea forței de munca și a municipiului B, precum și din aparatul propriu al consiliilor județene.
Curtea Europeană relevă că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33).
Existența inegalității de tratament este evident o condiție a discriminării dat fiind că este imposibil să se discute despre discriminare atunci când o persoană nu este pusă într-o situație dezavantajoasă față de altul.
Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat.
caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată poate fi realizată doar în raport de dispozițiile legale speciale.
În cadrul relațiilor de munca funcționează principiul egalității de tratament fata de toți salariații și angajatorii și orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenența ori activitate sindicala, este interzisă.
Constituie discriminare directa actele și faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile enunțate anterior, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Constituie discriminare indirecta actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Orice salariat care prestează o munca beneficiază de condiții de munca adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în munca, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare.
Interpretarea dispozițiilor art 6 din Codul muncii, invocat în justificarea demersului judiciar de către reclamanți în sensul că în baza acestui text legal trebuie asigurată o retribuție egală pentru muncă și pregătire egală nu se poate realiza fără coroborarea cu dispozițiile legilor speciale.
Nu se poate susține cu temei că nu există nici o justificare în baza căreia prin dispozițiile legale enunțate s-au stabilit criterii distincte pentru salarizare întrucât în chiar cuprinsul titlului este menționat un prim criteriu, respectiv cel al structurii, teritoriale ori centrale.
O altă distincție, care nu se bazează pe criterii subiective ci pe unele obiective este cea calității de ordonatori principali, secundari ori terțiari de credite a persoanei căreia îi este subordonat potrivit prevederilor art 125 din Legea nr 304/2004 privind organizarea judiciară, managerul economic în calitatea sa de conducător al departamentului economico-financiar și administrativ..
Criteriile de selecție și condițiile referitoare la studii și vechime identice nu presupun ulterior un conținut identic al raporturilor de serviciu.
Dispozițiile art 125 și următoarele din Legea privind organizarea judiciară nu pot fi interpretate în sensul determinării unor raporturi de serviciu identice pentru personalul departamentului economico-financiar și administrativ fără nici o distincție după gradul instanței în chiar cuprinsul dispoziției legale fiind menționată o altă distincție în raport cu angajatorul.
Prima instanță a interpretata greșit dispozițiile art 125 și 127 din Legea nr 304/2004 apreciind că în cuprinsul Legii nu se face nici o diferențiere în raport de gradul instanței sau parchetului iar în raport de acestea diferențierea existentă este inechitabilă și discriminatorie, întrucât în chiar conținutul acestora se află temeiul pentru stabilirea unor indemnizații diferite în consonanță cu conținutul raportului de serviciu.
Este de necontestat că respectarea actelor și pactelor internaționale ratificate constituie un deziderat prioritar însă aplicarea și interpretarea acestora trebuie realizată în sensul pentru care au fost edictate și pentru asigurarea egalității și echității în limitele acestora.
Sistemul de salarizare diferențiat nu este în contradicție cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și salarizare consacrate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut constant că diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1 din 08.02.1994, a statuat că Principiul egalității în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sînt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fata legii și a autorităților publice, astfel că inerpretarea dată de prima instanță acestei statuări nu poate fi primită reclamații nefiind în situații identice cu persoanel în raport de care se invocă existența discriminării.
Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente apreciind că există o discriminare fără justificare ori așa cum s-a relevat diferența de tratament nu poate fi apreciată ca nefundamentată întrucât are la bază conținutul raportului de serviciu determinat de factorii enumerați anterior și care justifică reglementarea distinctă incriminată astfel că se apreciază că este prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 pr civ și în consecință în baza dis part 312 pr civ coroborat cu art 20 din Legea nr 554/2004 va admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.317 din data de 19 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o casează și rejudecând pe fond cauza respinge acțiunea reclamanților precum și cererea de intervenție apreciind pentru motivele relevate anterior că acesta apare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, și a chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- împotriva sentinței civile nr.261 din 08 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și rejudecând cauza, respinge acțiunea reclamanților, și.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
3 ex./ 18.06.2008
Jud.fond.- Nean
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
